Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Neamţ sub nr.1202 din 7.05.2004 reclamanţii A.P. şi A.A. au chemat în judecată pe pârâţii A.Gh.E., A.C., A.G., A.T. şi A.M (moştenitorii defunctului A.Gh.Ghe., fratele reclamantului A.P.) în contradictoriu cu care a solicitat să se constate că au dobândit un drept de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1.800 mp curţi-construcţii şi arabil, situat în Tg.Neamţ, str Daciei, nr.3, având ca vecini: N –A.V., şi E-V.C., V-str. Daciei.
Prin sentinţa civilă nr.889 din 26.05.2004 Judecătoria Tg. Neamţ a respins acţiunea, motivat de faptul că terenul în litigiu este în indiviziune, provenind de la tatăl reclamantului şi bunicul pârâţilor.
Împotriva acestei sentinţe reclamanţii au formulat prezentul apel în motivarea căruia au arătat următoarele:
Au fost înzestraţi cu suprafaţa de 1.800 m.p. în anul 1959, an din care stăpânesc terenul în nume de proprietar, în mod paşnic şi neîntrerupt, dobândit astfel, în urma exercitării unei posesii utile de peste 30 de ani, prin uzucapiune, un drept de proprietate.
Au edificat o casă în baza autorizaţiei nr.20/1966, şi-au deschis rol fiscal, astfel că detenţia precară a fost intervertită în posesie.
Prin decizia civilă nr.1465 din 10 noiembrie 2004 Curtea de Apel Bacău a admis apelul, a anulat sentinţa şi a admis în parte acţiunea, constatând că reclamanţii sunt proprietarii suprafeţei de teren 241mp, reţinând următoarele:
Într-adevăr, în situaţia în care un moştenitor stăpâneşte un bun indiviz, regula este că posesia având un caracter echivoc, nu este de natură să ducă la uzucapiune. Însă, posibilitatea legală ca un comoştenitor să poată dobândi un drept de proprietate exclusiv asupra unui bun indiviz nu este exclusă, Codul civil, prin art.729 teza finală, admiţând acest lucru prin aceea că opreşte cererea ieşirii din indiviziune în situaţia în care se opune prescripţia.
Aşadar, dobândirea dreptului de proprietate, în situaţia dată, se poate realiza dacă posesia a durat 30 de ani şi dacă a avut loc o intervertire publică a detenţiei precare în posesie.
În cauză, aceste două condiţii sunt îndeplinite, rezultând din următoarele împrejurări:
– reclamanţii au stăpânit terenul cel târziu din anul 1966 când au edificat o casă pe teren, fapt relatat şi de martorii audiaţi în apel;
– în baza autorizaţiei pentru executare lucrări nr.20/1966, reclamanţii au edificat pe teren o locuinţă;
– reclamanţii au înscris imobilul în rolul lor fiscal – respectiv locuinţă, anexă şi suprafaţa de 241 m.p. – pentru care au plătit impozitul.
Rezultă astfel, manifestarea neîndoielnică a reclamanţilor de a se comporta ca titulari exclusivi ai dreptului de proprietate.
