JUDECĂTORIA MANGALIA
SENTINŢA CIVILĂ NR.2375/C DIN DATA DE 18.11.2008
Uzucapiune. Condiţii pentru dobândirea dreptului de proprietate. Posesie echivocă.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la data de 29.08.2007 reclamanta M.E. a chemat în judecată pe pârâţii Comuna Limanu şi Consiliul Local Limanu solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate dobândirea de către reclamantă, în temeiul prescripţiei achizitive, a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 800 mp situat în comuna Limanu, jud. Constanţa.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara unui teren în suprafaţă de 2000 mp situat în comuna Limanu, jud. Constanţa, astfel cum rezultă din titlul de proprietate eliberat de Comisia Judeţeană de Fond Funciar Constanţa.
Reclamanta a mai arătat faptul că în anul 1970 a cumpărat cu chitanţă de mână un teren în suprafaţă de aproximativ 800 mp, teren pe care l-a posedat în mod continuu, paşnic şi sub nume de proprietar, fără a avea neînţelegeri cu vecinii şi pentru care nu are acte de proprietate.
S-a mai arătat de către reclamantă faptul că a achitat taxele şi impozitele la stat, aferente acestui teren şi că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru dobândirea prin prescripţie achizitivă a dreptului de proprietate asupra acestui imobil.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 111 Cod procedură civilă, art. 1837, art. 1846 şi art. 1895 Cod civil.
Cererii i-au fost anexate înscrisuri.
Pârâţii au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului Consiliul Local Limanu.
Pârâţii au solicitat respingerea ca nefondată a cererii formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Comuna Limanu motivat de împrejurarea că terenul aparţine domeniului privat al comunei iar reclamanta nu a exercitat timp de 30 de ani o posesie utilă asupra imobilului litigios, astfel cum rezultă din declaraţiile pe proprie răspundere consemnate în registrul agricol.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 115 Cod procedură civilă.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare şi a arătat că nu există nici un impediment la dobândirea prin uzucapiune a terenului aflat în domeniul privat al Comunei Limanu.
Mai mult, a arătat reclamanta, a dobândit imobilul litigios de la numiţii V. C. şi V. C. prin contract de vânzare-cumpărare autentificat de Notariatul de Stat al Judeţului Constanţa, cunoscând lipsa titlului de proprietate al vânzătorilor asupra acestui teren.
S-a arătat de către reclamantă faptul că vânzătorii terenului l-au stăpânit începând din anul 1946 şi până la momentul înstrăinării de către reclamantă iar aceasta din urmă l-a posedat ca un adevărat proprietar, în mod continuu, neîntrerupt şi netulburat, astfel cum impun dispoziţiile art. 1837, art. 1846 şi art. 1895 Cod civil.
Răspunsului la întâmpinare i-a fost anexată copie de pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat de fostul Notariat de Stat al Judeţului Constanţa.
Prin „memoriul” depus la dosarul cauzei la data de 03.03.2008, reclamanta a făcut, cu privire la situaţia de fapt, următoarele precizări: la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat de fostul Notariat de Stat al Judeţului Constanţa, terenul era împrejmuit, în jurul locuinţei vânzătorilor erau aproximativ 1600 mp dar nu a încheiat actul decât pentru suprafaţa de 800 mp permisă de lege.
În martie 2006, a arătat reclamanta, a solicitat efectuarea măsurătorilor cadastrale şi cu acest prilej a aflat că terenul aferent locuinţei are o suprafaţă de 2738 mp.
Ulterior, a arătat reclamanta, a formulat cerere pentru eliberarea titlului de proprietate, titlu pe care l-a obţinut în luna august 2006 şi la emiterea căruia au stat actul de proprietate autentificat de fostul Notariat de Stat al Judeţului Constanţa şi adeverinţa eliberată de Primăria Limanu pentru suprafaţa de 1200 mp, înscrisă în evidenţele instituţiei pe baza declaraţiilor făcute de reclamantă la momentul în care nu ştia care este suprafaţa de teren exactă pe care o deţine.
Reclamanta a mai arătat şi faptul că deţine terenul litigios din anul 1974, l-a cultivat cu porumb, necesar pentru creşterea animalelor pe care le dădea la contract, iar suprafaţa de 2000 mp deţinută în baza titlului de proprietate a fost înstrăinată unor nepoţi.
Deliberând cu prioritate asupra excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului Consiliul Local Limanu, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 Cod procedură civilă, instanţa a apreciat că este întemeiată şi a admis-o motivat prin încheierea pronunţată în şedinţa publică.
Pentru pronunţarea acestei soluţii instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 19, art.38 şi art. 67 din Legea nr. 215/2001,potrivit cu care consiliile locale reprezintă doar organe deliberative, fără personalitate juridică, prin care se exercită autonomia locală şi care conferă personalitate juridică doar unităţilor administrativ teritoriale.
Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţii administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001, comunele, oraşele şi judeţele sunt persoane juridice de drept public, având patrimoniu propriu şi capacitate juridică deplină.
Rezultă astfel că personalitatea juridică şi implicit calitatea de subiect de drept aparţine doar unităţilor administrativ teritoriale în timp ce consiliile locale sau judeţene precum şi primarii funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice locale şi rezolvă treburile publice din comune, oraşe şi judeţe(art. 21 şi art.22 din Legea nr. 215/2001).
Aceste autorităţi sunt organe ale persoanei juridice, structuri deliberative sau executive prin care unităţile administrativ teritoriale participă în nume propriu la raporturile juridice de drept public sau privat, ca titulare de drepturi şi obligaţii proprii.
În lipsa personalităţii juridice şi a unei prevederi exprese a legii, consiliile locale nu au legitimare procesuală proprie, nu pot fi titulare de drepturi şi obligaţii proprii nici în planul dreptului material şi nici în planul dreptului procesual şi nu pot participa în procesul civil ca subiecte de drept distincte de unităţile administrativ teritoriale la nivelul cărora îndeplinesc atribuţii de organe deliberative.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale, probe pe care instanţa, apreciind că sunt pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei, le-a încuviinţat.
Apreciind că sunt utile soluţionării cauzei, în exercitarea rolului activ reglementat de dispoziţiile art. 129 alin.5 Cod procedură civilă şi după punerea în discuţia contradictorie a părţilor, instanţa a dispus din oficiu obţinerea de relaţii cu privire la regimul juridic al terenului cu privire la care reclamanţii au solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate, administrarea probei cu expertiză tehnică imobiliară având ca obiective identificarea imobilului litigios şi stabilirea valorii de circulaţie a acestuia şi administrarea probei testimoniale cu posesorii imobilelor învecinate cu terenul litigios.
A fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză.
În vederea soluţionării cererii formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Comuna Limanu, din analiza materialului probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de fostul Notariat de Stat al Judeţului Constanţa reclamanta a cumpărat de la numiţii V. C. şi V. C. imobilul situat în comuna Limanu, compus din teren în suprafaţă de 800 mp şi construcţie, identificat în procesul-verbal întocmit de fostul Consiliu Popular al Comunei Limanu şi având vecinătăţi: la nord-lot ajutător proprietatea CAP.
Terenul înstrăinat reclamantei fusese dobândit de vânzători de la comună, prin licitaţie, în anul 1946.
Potrivit procesului-verbal întocmit de fostul Consiliu Popular al Comunei Limanu, la data înscrierii în CAP, terenul aferent locuinţei vânzătorilor avea o suprafaţă de aproximativ 1600 mp.
În luna martie 2006, ca urmare a efectuării măsurătorilor cadastrale s-a stabilit că terenul aferent locuinţei reclamantei avea o suprafaţă de 2000mp .
Potrivit menţiunilor înscrise în planul de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate înregistrat la OCPI Constanţa, terenul aferent locuinţei reclamantei nu era împrejmuit pe latura de nord, latură pe care se învecinează cu Consiliul Local Limanu.
Prin cererea înregistrată la Primăria Limanu reclamanta a solicitat Comisiei Locale de fond funciar eliberarea titlului de proprietate pentru terenul intravilan în suprafaţa de 2000 mp aferent locuinţei, suprafaţă de teren rezultată din măsurătorile cadastrale efectuate în luna martie 2006, teren situat în comuna Limanu.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a dobândit terenul de la numitul V. C. prin actul de vânzare-cumpărare autentificat în anul 1974.
Cererii de eliberare a titlului de proprietate i-au fost anexate adeverinţa eliberată de Primăria Comunei Limanu şi copie de pe documentaţia cadastrală înregistrată la OCPI Constanţa la 24.03.2006.
Potrivit adeverinţei eliberate de Primăria Comunei Limanu, reclamanta figurează în registrul agricol al localităţii Limanu cu teren intravilan în suprafaţă de 2000mp.
Prin hotărârea din 02.06.2006 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar Constanţa a fost validată propunerea Comisiei locale privind suplimentarea anexei 2b şi înscrierea reclamantei cu suprafaţa de 2000 mp.
La data de 28.07.2006 reclamantei i-a fost eliberat titlul de proprietate nr. emis de Comisia Judeţeană de Fond Funciar Constanţa pentru suprafaţa de 2000 mp teren intravilan având ca vecinătăţi la nord-Consiliul Local Limanu.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 03.10.2006 reclamanta a înstrăinat numitului D. N. imobilul compus din teren în suprafaţă de 748 mp şi construcţie iar prin contractul de vânzare-cumpărare cu drept de uzufruct şi clauză de întreţinere autentificat la 03.10.2006, reclamanta a înstrăinat numitei D. M. imobilul compus din teren în suprafaţă de 1252 mp şi construcţiile edificate pe acesta.
În luna august 2006 s-a întocmit o nouă documentaţie cadastrală cu privire la terenul în suprafaţă de 2000 mp deţinut de reclamantă în baza titlului de proprietate eliberat de Comisia Judeţeană de Fond Funciar Constanţa, documentaţie înregistrată fără număr la OCPI Constanţa la data de 29.08.2006.
Tot în luna august a fost întocmit un plan topografic cu amplasamentul şi delimitarea corpului de proprietate situat în comuna Limanu, aparţinând Consiliului Local Limanu, amplasat în partea de nord a terenului deţinut de reclamantă în baza titlului de proprietate eliberat de Comisia Judeţeană de Fond Funciar Constanţa, aflat în folosinţa reclamantei şi a numiţilor D. N. şi D. M. şi care face obiectul prezentei cereri de chemare în judecată.
Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză instanţa reţine împrejurarea că terenul aferent locuinţei aflată în proprietatea reclamantei este împrejmuit, în prezent are aceeaşi configuraţie ca şi la momentul preluării în posesie de către reclamantă, iar aceasta din urmă l-a folosit în mod continuu şi paşnic din anul 1974.
Având în vedere situaţia de fapt reţinută instanţa a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele legale pentru admiterea cererii formulate de reclamantă.
Potrivit dispoziţiilor art. 644 Cod civil, „Proprietatea bunurilor se dobandeste si se transmite prin succesiune, prin legate, prin conventie si prin traditiune” iar potrivit art. 655 Cod civil, „Proprietatea se mai dobandeste prin accesiune sau incorporatiune, prin prescriptie, prin lege si prin ocupatiune”.
Potrivit dispoziţiilor art. 1890 din Codul civil „toate acţiunile atât reale, cât şi personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile şi pentru care n-a defipt un termen de prescripţie, se vor prescrie prin treizeci de ani fără ca cel ce invocă această prescripţie să fie obligat a produce vreun titlu şi fără să i se poată opune reaua-credinţă” iar art. 1837 din acelaşi act normativ prevede că „prescripţia este un mijloc de a dobândi proprietatea (…) sub condiţiile determinate prin această lege”.
Dispoziţiile legale susmenţionate reglementează uzucapiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate prin exercitarea unei posesii utile asupra unui imobil în timpul fixat de lege.
Posesia, ca şi condiţie esenţială a uzucapiunii, este definită ca fiind stăpânirea de fapt a unui bun în astfel de condiţii încât, din punct de vedere al conduitei posesorului, apare ca o exteriorizare a atributelor unui drept real, iar pentru a-şi produce efectele prevăzute de lege este necesară nu numai existenţa elementelor sale constitutive, ci şi întrunirea anumitor calităţi de natură să o caracterizeze ca fiind o posesie utilă.
În concepţia Codului civil român posesia presupune existenţa a două elemente: un element material şi un element intenţional.
Elementul material al posesiei presupune stăpânirea materială a bunului, concretizată în diverse acte ale omului şi, de regulă, prepune un contact direct cu bunul.
Elementul intenţional presupune voinţa posesorului de a stăpâni bunul pentru sine, de a se comporta ca adevărat proprietar sau titular al unui drept real cu privire la bunul pe care î-l are în posesie.
Pe cale de consecinţă, a dovedi posesia înseamnă a face dovada existenţei celor două elemente care o caracterizează.
Elementul intenţional al posesiei este greu de dovedit datorită caracterului său psihologic, motiv pentru care prin lege, acesta se prezumă relativ ori de câte ori o persoană are deţinerea materială a bunului.
Regula este înscrisă în articolul 1854 Cod civil, potrivit căruia, „posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este dovedit că a început a poseda pentru altul”.
Tot o prezumţie relativă este instituită şi de art. 1855 Cod civil, potrivit cu care, „când posesorul a început a poseda pentru altul se presupune că a conservat aceeaşi calitate, dacă nu este probă contrarie”.
In conformitate cu dispoziţiile art. 1847 din Codul civil „ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar (…)”.
Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 1847 din Codul civil se pot desprinde viciile posesiei, a căror incidenţă ar împiedica intervenirea uzucapiunii, şi anume: discontinuitatea, violenţa, clandestinitatea şi echivocul.
Posesia este echivocă ori de câte ori există îndoială asupra titlului sub care sunt săvârşite actele de folosinţă ale posesorului.
Potrivit art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990, „Terenul aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deţinătorilor; acestea pot fi înstrăinate şi lăsate moştenire.
Terenul prevăzut la alin. 1, împreună cu lotul care poate fi atribuit în folosinţă membrului cooperator, potrivit prevederilor art. 4, nu poate depăşi suprafaţa de 6.000 metri pătraţi pentru deţinătorul casei de locuit”.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 18/1991, „Sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii”.
Potrivit art. 13 alin. 1 din HG nr. 890/2005, „Stabilirea dreptului de proprietate pentru foştii cooperatori, în viaţă la momentul intrării în vigoare a legii, se face pe numele persoanelor îndreptăţite, iar pentru cooperatorii decedaţi, pe numele moştenitorilor. Când sunt mai mulţi moştenitori stabilirea dreptului de proprietate se face pe numele tuturor moştenitorilor” iar potrivit alin. 5, „Foştii membri cooperatori, în viaţă, fie că au adus sau nu au adus terenuri în cooperativă, sunt înscrişi cu suprafaţa stabilită de comisie în tabelele cuprinse în anexele nr. 2a) şi 2b), iar moştenitorii cooperatorilor decedaţi sunt înscrişi cu suprafaţa stabilită în tabelul prevăzut în anexa nr. 3”.
Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate şi având în vedere situaţia de fapt reţinută pe baza probelor administrate în cauză, instanţa a constatat că există îndoială asupra titlului sub care reclamanta a săvârşit actele de folosinţă asupra terenului litigios.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 655 Cod civil, prescripţia achizitivă, convenţia şi legea sunt reglementate drept trei moduri distincte de dobândire a proprietăţii: uzucapiunea presupune dobândirea dreptului de proprietate prin exercitarea unei posesii utile asupra unui imobil, convenţia presupune transmiterea dreptului prin acordul de voinţă al părţilor, iar dobândirea proprietăţii prin lege presupune intervenţia organului legislativ şi reglementarea regimului juridic al imobilelor în funcţie de contextul socio-politic existent la un moment dat în stat.
Or, din probele administrate în cauză a rezultat că terenul aferent locuinţei reclamantei are o suprafaţă de 2738 mp, suprafaţă din care 800 mp au intrat în proprietatea reclamantei prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de fostul Notariat de Stat al Judeţului Constanţa iar pentru suprafaţa de 2000 mp i-a fost eliberat titlul de proprietate de către Comisia Judeţeană de Fond Funciar Constanţa.
Tot din probele administrate în cauză a rezultat că pe latura de nord, terenul dobândit de reclamantă prin contract se învecina la data încheierii convenţiei cu un lot ajutător proprietatea CAP iar documentaţia cadastrală întocmită în luna martie 2006 cu privire la terenul aferent locuinţei reclamantei a identificat o suprafaţă de 2000 mp, suprafaţă pentru care reclamanta a solicitat şi a obţinut eliberarea titlului de proprietate emis în baza Legii 18/1991.
Eliberarea titlului de proprietate anterior menţionat s-a realizat în baza hotărârii Comisiei Judeţene de Fond Funciar Constanţa prin care a fost validată propunerea Comisiei locale privind suplimentarea anexei 2b şi înscrierea reclamantei cu suprafaţa de 2000 mp.
Reclamanta nu a contestat titlul de proprietate deşi acesta menţionează că terenul atribuit se învecinează pe latura de nord cu Consiliul Local Limanu iar nu cu drum comunal, aşa cum susţine reclamanta că l-a preluat în posesie de la numiţii V. C., şi vizează o suprafaţă de teren care se suprapune în parte peste terenul dobândit de reclamantă în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat de fostul Notariat de Stat al Judeţului Constanţa.
Mai mult decât atât, potrivit menţiunilor înscrise în planul de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate înregistrat la OCPI Constanţa, întocmit în luna martie 2006, terenul aferent locuinţei reclamantei nu era împrejmuit pe latura de nord, , latură pe care se învecinează cu Consiliul Local Limanu.
De asemenea, în adeverinţa eliberată de Primăria Comunei Limanu se arată că reclamanta figurează în registrul agricol al localităţii Limanu cu teren intravilan în suprafaţă de 2000mp iar potrivit măsurătorilor cadastrale efectuate în luna august 2006, terenul litigios este amplasat în partea de nord a terenului deţinut de reclamantă în baza titlului de proprietate eliberat de Comisia Judeţeană de Fond Funciar Constanţa.
Câtă vreme terenul litigios nu a fost delimitat de restul suprafeţei de teren aferentă locuinţei, suprafaţă deţinută de reclamantă în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat de fostul Notariat de Stat al Judeţului Constanţa şi în baza titlului de proprietate eliberat de Comisia Judeţeană de Fond Funciar Constanţa, instanţa a apreciat că există îndoială asupra titlului sub care reclamanta a săvârşit actele de folosinţă asupra acestui teren.
Mai mult, terenul dobândit de reclamantă prin contract se învecina la data încheierii convenţiei cu un lot ajutător proprietatea CAP şi chiar reclamanta, în cuprinsul precizărilor depuse în scris la dosarul cauzei, a arătat că a folosit terenul litigios pentru cultivarea porumbului necesar pentru creşterea animalelor pe care le dădea la contract.
Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că posesia exercitată de reclamantă asupra terenului litigios nu a fost una utilă ci una viciată, echivocă, ce nu poate constitui temei pentru dobândirea dreptului de proprietate, astfel că cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu Comuna Limanu a fost respinsă ca nefondată.
