Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Orşova sub nr. 303/274/2011 reclamanţii G.Ş. şi K.G.G. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială comuna Eşelniţa– reprezentată prin primar şi Consiliul Local al comunei Eşelniţa, să se constate că au dobândit prin prescripţie achizitivă dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de aproximativ 1200 mp situat în pct. „Dobra”(Ogaşul lui Martin) în com. Eşelniţa jud. Mehedinţi.
În motivarea, în fapt, a cererii reclamanţii au arătat că, stăpânesc terenul în litigiu din anul 1979, de peste 30 de ani, teren a cărui posesie şi folosinţă a continuat-o de la numitul P.V., în prezent decedat, fără moştenitori.
Au mai arătat că defunctul P.V. a ocupat această suprafaţă de teren din proprietatea com. Eşelniţa, teren care nu a fost înscris în CF, fiind prundiş şi situat pe malul râului Eşelniţa şi pentru care nu a deţinut nici un act de proprietate.
Precizează că în anul 1979 au încheiat un act de vânzare cumpărare, în prezenţa a doi martori, prin care au cumpărat terenul de la P.V.
Mai precizează că ulterior, prin sentinţa civilă nr.180/04.04.2000 pronunţată în dosar nr.1350/1999 al Judecătoriei Orşova, au ieşit din indiviziune pentru imobilul cu destinaţie de locuinţă, respectiv casa de vacanţă cu numitul P. N.I., pe care l-au despăgubit, rămânând în indiviziune fiecare cu câte aproximativ 600 mp teren şi câte ? din casa de vacanţă.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Cererea a fost legal timbrată cu 31 lei taxă timbru conform art. 2 din Legea nr. 146/1997 modificată şi respectiv 0,15 lei timbru judiciar conform art. 3 alin. 2 din OG 32/1995.
În dovedirea cererii au depus la dosar act de vânzare, s.civ.180/04.04.2000, evaluarea bunurilor imobile, schiţă, autorizaţie de construire, certificat de urbanism, memoriu tehnic, 3 schiţe, 2 declaraţii, proces verbal de constatare nr.938/1992, schiţă, proces verbal din 11.09.2000.
Legal citate pârâtele nu au depus întâmpinare.
La termenul de judecată 14.04.2011 reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, probei testimoniale cu 2 martori, interogatoriul pârâtelor şi efectuarea unei expertize topografice, probe încuviinţate de instanţă prin încheierea din aceeaşi dată.
Prin serviciul registratură la data de 21 aprilie 2011, reclamanţii au depus precizare de acţiune prin care au învederat faptul că din eroare, în momentul în care au precizat vecinătăţile terenului ce face obiectul prezentului dosar, au menţionat la vest pe numitul P.M., în loc de actualul proprietar care este K.G.
La termenul de judecată din data de 28.04.2011 apărătorul reclamanţilor a depus la dosar chitanţa onorariu expert şi adresa nr.325/24.03.2011 a Primăriei mun. Orşova.
Prin serviciul registratură la data de 06.05.2011 Primăria Eşelniţa a depus răspuns la relaţiile solicitate de instanţă.
În cauză a fost efectuat şi depus raportul de expertiză întocmit de expert I. C.
În cauză au fost audiaţi martorii B.V. şi K.G., depoziţiile acestora fiind consemnate în scris, iar filele ataşate la dosar.
La termenul de judecată din 16.06.2011 apărătorul reclamanţilor a arătat că în baza art. 132 pct. 2 C.pr.civilă îşi măreşte câtime obiectului cererii, în sensul că solicită să se constate că reclamanţii au dobândit prin uzucapiunea de 30 ani suprafaţa de 1.344 mp situată în punctul Dobra cu vecinătăţile indicate în acţiune.
Analizând actele si lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Reclamanţii G.Ş. şi K.G.G. stăpânesc o suprafaţa de teren de 1200 mp situată în pct. „Dobra”(Ogaşul lui Martin) în com. Eşelniţa jud. Mehedinţi, suprafaţă de teren pe care au dobândit-o de la autorul lor P. V.
La data de 20.01.1979 între numitul P. V, în calitate de vânzător şi G. Ş, K.G.G. şi P.N.I. în calitate de cumpărători s-a încheiat actul de vânzare-înscris sub semnătură privată având ca obiect suprafaţa de 1.200 mp situat în punctul Dobra (Ogaşul lui Martin) de pe raza com. Eşelniţa, cu menţiunea că sunt de acord ca vânzătorul să-l folosească până la edificare construcţiei.
La 06.05.1992 Primăria Orşova le-a eliberat numiţilor K.G.G. şi P.N.I. autorizaţie de construcţie pentru construire casă de vacanţă în punctul Dobra, lucrare ce a fost edificată.
Raportul de expertiza topografica întocmit de expert I. C. a concluzionat că terenul în suprafaţă de 1.344 mp ce face obiectul cauzei este situat în intravilanul com. Eşelniţa, în punctul „Dobra” (Ogaşul lui Martin), cu vecinii: la nord-B.V., la sud-SC Wolf SRL, la est-pârâul Eşţelniţa, la vest-C.G, având categoria de folosinţă curţi construcţii pentru suprafaţa de 1046 mp şi păşune pentru suprafaţa de 298 mp.
Martorii B.V. şi K.G. audiaţi în cauză au relatat că reclamanţii au cumpărat împreună cu numitul P.I. o suprafaţă de teren de aproximativ 1400-1500 mp pe care este edificată o contrucţie, după care cei trei au împărţit bunurile, acestea rămânând în posesia reclamanţiilor.
Potrivit declaraţiilor martorului B.V. reclamanţii posedă terenul din anul 1982 exercitând o posesie continuă, neîntreruptă, publică şi sub nume de proprietar.
Martorul K.G., vecin cu reclamanţii, a arătat că numitul P.V. a vândut reclamanţilor,în jurul anilor 1985-1990, o suprafaţă de teren pe care era amplasată o clădire cu destinaţia casă de vacanţă, precizând că terenul a fost folosit de vânzător cu mai bine de 10 ani înaintea înstrăinării.
Din adresa nr. 231/28.04.2011(fila 41 dosar) reiese că terenul folosit de reclamanţi se află pe domeniul privat al acomunei şi figurează înscris în registrul agricol al comunei vol. 11 poz.29 cu adresa str. Dunării nr. 895.
Terenul nu a fost expropriat şi nu face parte din planul parcelar al comunei, reclamanţii plătind la timp impozitul pe teren şi casă.
Conform art. 1854 din Codul Civil ”Statul, stabilimentele publice şi comunale, în ceea ce priveşte domeniul lor privat, sunt supuse la aceleaşi prescripţii ca particularii şi, ca şi aceştia le pot opune”
Desi suprafata de teren este situata in zona de carte funciară, se apreciază că in cauza sunt aplicabile dispozitiile Codului civil şi nu ale Decretului Lege 115/1938, pentru următoarele cosiderente:
Prin decizia nr.86 din 10 decembrie 2007 pronunţată de Inalta Curte de Casaţie si Justiţie într-un recurs în interesul legii s-a stabilit că în situaţia prescripţiilor achizitive începute sub imperiul Decretului Lege 115/1938 împlinite după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, acţiunile în constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozitiile legii vechi, respectiv ale Decretului Lege 115/1938.
Potrivit art. 60 din Legea 7/1996, in conţinutul avut la data intrarii in vigoare “Actiunile introduse in temeiul art.22, 23, 27, 28 si 38-40 din Decretul Lege nr.115/1938 aflate in curs de judecata la data intrarii in vigoare a Legii 7/1996, se vor solutiona potrivit dispozitiilor legale sus-mentionate.”
În raport de aceste dispozitii tranzitorii ale Legii 7/1996 cât si de cazurile reglementate de dispoziţiile art. 22, 23, 27, 28 şi 38-40 din Decretul Lege nr.115/1938, starea de fapt din cauza dedusă judecătii nu se încadreaza in nici una din situaţiile reglementate de legiuitor, pentru a fi aplicabile dispozitiile Decretului-Lege 115/1938 şi ale deciziei nr. 86 din 10 decembrie 2007 pronunţată de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
De altfel, terenul în litigiu nu este inscris în cartea funciară.
Chiar dacă în zona unde este situat terenul sunt aplicabile dispoziţiile Decretului Lege 115/1938 privitoare la publicitatea imobiliară, fiind zonă de carte funciară, instanţa apreciază că acţiunea este admisibilă în temeiul dispoziţiilor art. 1845 Cod civil şi art. 44 alin. 2 din Constituţia României potrivit cărora domeniul privat al statului este supus aceloraşi prescripţii, iar proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.
Potrivit art. 1847 C. civil “Ca să se poată prescrie, se cere o posesie continua, neîntreruptă, netulburată, publica şi sub nume de proprietar”.
Potrivit art. 1860 C. civil “Orice posesor posterior are facultatea, spre a opune prescripţia, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului sau”
Uzucapiunea este mijlocul originar de dobândire a dreptului de proprietate prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând in exercitarea posesiei asupra lucrului în termenul şi în condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 1890 Cod civil uzucapiunea de 30 de ani operează indiferent de atitudinea proprietarului, important fiind ca acesta să exercite o posesie utilă pe această perioadă de timp, fără a fi obligat a produce vreun titlu şi fără să i se poată opune reaua-credinţă.
Ca efect al uzucapiunii, uzucapantul va fi considerat ca proprietar nu din momentul împlinirii termenului legal al prescripţiei achizitive ci din momentul în care a intrat în posesia lucrului, uzucapiunea producând efecte retroactive.
Probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse şi declaraţiile martorilor audiaţi, denotă că autorul reclamanţilor P.V. a exercitat o posesie utilă şi sub nume de proprietar asupra suprafeţei de teren până în anul 1992 acesta fiind continuată de reclamanţi.
Văzând că reclamanţii au dobândit practic posesia bunului de la autorul acestora pe baza unui raport juridic, precum şi faptul că aceştia au exercitat o posesie utilă, continuă, paşnică, neechivocă, publică şi sub nume de proprietar instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile posesiei îndelungate şi implicit a uzucapiunii de 30 de ani cu privire la suprafaţa de teren situată în pct. „Dobra” în com. Eşelniţa jud. Mehedinţi în suprafaţă de 1.344mp prin unirea posesie autorului reclamanţilor cu posesia acestora.
Pentru aceste considerente va fi admisă în parte acţiunea aşa cum a fost precizată, urmând să se ia act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Întrucât a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Eşelniţa urmează să fie respinsă acţiunea în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
