Nr.34/08.02.2011
Tip: sentinţă civilă
Domeniu : uzucapiune – Decretul –Lege 115/1938, cu cerere de intervenţie admisă
Instanţa : JUDECĂTORIA MOLDOVA NOUĂ
Judecător : Prunoiu Anca
Având în vedere faptul că, în conformitate cu disp. prev. de art. 680 Cod civil, în cazul decesului unei persoane fără moştenitori, patrimoniul succesoral, activ şi pasiv, trece în proprietatea statului, prin unitatea administrativ-teritorială, în temeiul vacanţei succesorale, raportat la obiectul cauzei, respectiv acţiune îndreptată împotriva proprietarului imobilului, calitatea procesuală pasivă aparţine Statului Român – comuna- reprezentată prin primar, e a fost citat în cauză în calitate de pârât.
Instanţa a apreciat că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile prev. de art.28 din Decretul – Lege nr.115/1938 pentru câştigarea de către reclamant, în mod retroactiv, a dreptului de proprietate asupra imobilului în discuţie, prin efectul prescripţiei achizitive de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular, considerente faţă de care a admis acţiunea acestuia şi a constatat că acesta a dobândit dreptul de proprietate – în condiţiile prescripţiei achizitive de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular–- asupra imobilului.
În ceea ce priveşte cererea de intervenţie în interes propriu, din depoziţiile martorilor a rezultat că reclamantul a transmis intervenientei proprietatea asupra imobilului descris mai sus, în schimbul preţului de 2500 lei, iar la data încheierii convenţiei, intervenienta a achitat integral preţul convenit de părţi şi a intrat în posesia acestui imobil.
Având în vedere că pentru valabilitatea actelor juridice între vii, cu privire la înstrăinarea şi dobândirea terenurilor, se cere ca acestea să îmbrace forma autentică, potrivit art.2 alin.1 al Titlului X din Legea 247/2005, instanţa constată că actul încheiat între părţi, nu a dus la transmiterea dreptului de proprietate către intervenientă, fiind vorba doar de un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la terenul mai sus menţionat.
Un asemenea antecontract este perfect valabil şi dă naştere unei obligaţii de a face, adică de a încheia în viitor un contract în formă autentică, astfel că, instanţa, în virtutea principiului executării în natură a obligaţiilor de a face, consacrat de art. 1073 şi art. 1077 C.civ şi văzând şi dispoz. art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii 247/2005, a admis cererea de intervenţie în interes propriu, a constatat valabilitatea convenţiei de vânzare-cumpărare încheiată la data de 09.07.2010, între reclamant – în calitate de vânzător şi intervenienta în interes propriu – în calitate de cumpărător– hotărârea pronunţată ţinând loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul ce face obiectul convenţiei.
