Uzucapiune. Joncţiunea posesiilor.
– Art.1860 C.civ. de la 1864.
JUDECĂTORIA OLTENIŢA – SENTINŢA CIVILĂ NR.2427 DIN 09.11.2012
Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr./269/2012, reclamanţii DI şi DV, au chemat în judecată pe pârâţii CP, CL, BI şi MP, pentru ca, în baza prevederilor art.1890 şi art.1860 C.civ., precum şi a probelor administrate, să se pronunţe o hotărâre judecătorească prin care să se constate că au devenit proprietari, ca efect al uzucapiunii prin joncţiunea posesiilor, asupra diferenţei de teren de 41,5 mp, situat în Olteniţa, str.Gheorghe Doja, nr.X, cu vecinătăţile : la Nord- LR, la Est – str.Gheorghe Doja, la Sud- II, la Vest-SO.
În motivarea cererii arată că:
În fapt, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.547 din 05.02.1997, au devenit proprietari ai terenului în suprafaţă de 192,5 mp, situat în Olteniţa, str.Gheorghe Doja, nr.X, cu vecinătăţile precizate, precum şi a imobilului casă de locuit aflat pe acest teren.
Cu acest imobile s-au înscris în evidenţele fiscale ale Primăriei Olteniţa, achitând la zi impozitele aferente.
Cu ocazia măsurătorilor efectuate pentru întocmirea documentaţiei cadastrale pentru intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară, s-a descoperit ca suprafaţa reală pe care o deţin de la data cumpărării, privitor la terenul respectiv, este de 234 mp.
Cum această diferenţă de teren este mai mare decât limita admisă de lege pentru situaţii de neconcordanţă între suprafeţele din actele de proprietate şi realitatea din teren, nu pot să îşi intabuleze dreptul de proprietate asupra acestor imobile în cartea funciară.
Astfel, au fost nevoiţi să promoveze această acţiune în constatare, prin care solicită uzucaparea acestei suprafeţe de teren, prin joncţiunea posesiilor cu ceilalţi foşti proprietari ai terenului de-a lungul celor 30 de ani, care l-au posedat în aceeaşi configuraţie, delimitată de gardurile ce au împrejmuit în permanenţă proprietatea.
Începând din anul 1981, GI, în prezent decedată fără moştenitori, este prima proprietară a acestui teren şi a imobilului casă de locuit aflat pe acest teren, din Olteniţa, str.Gheorghe Doja, nr.X, conform Actului de întreţinere autentificat sub nr.1959/10.07.1981, încheiat de aceasta cu soţii CG şi CG, cumnatul şi sora sa.
În acest contract de întreţinere a cărui suprafaţă de teren nu este precizată, se specifică, în schimb, ca terenul aferent locuinţei, în suprafaţă de 250 mp, trece în proprietatea statului, conform prevederilor art.30 alin.2 din Legea nr.58/1974.
Anterior, soţii C cumpăraseră terenul situat în str.Gheorghe Doja, nr.X, în suprafaţă totală de 897 mp ( şi casa de pe el) de la MN, conform Actului de vânzare-cumpărarea autentificat sub nr.287/1958.
La rândul său, GI, văduvă, fără moştenitori, a vândut, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1067 din 12.03.1991, lui CP, căsătorit cu CL, suprafaţa de teren de 192,5 mp situată în Olteniţa, str.Gheorghe Doja, nr.X, din suprafaţa totală de 472,5 mp, deţinută de aceasta conform actului de întreţinere precizat mai sus.
CPşi CL, au vândut şi ei lui BI terenul în suprafaţă de 192,5 mp din str.Gheorghe Doja, nr.X, cu aceleaşi vecinătăţi, conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3067 din 30.06.1992.
BI a vândut lui MP acelaşi teren în suprafaţă de 192,5 mp, str.Gheorghe Doja, nr.X, conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1147 din 25.02.1993.
În sfârşit, ei DI şi DV, reclamanţii din acest dosar, au cumpărat de la MP terenul în suprafaţă de 192,5 mp, str.Gheorghe Doja, nr.X, precum şi locuinţa aflată pe acest teren, edificată de vânzătoare, conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.547 din 05.02.1997.
Din parcurgerea succesivă a celor cinci contracte de vânzare-cumpărare, reiese cu claritate că acest teren de 192,5 mp, prin păstrarea aceloraşi vecinătăţi din anul 1981, când a făcut obiectul primei tranzacţii, şi până în prezent, de-a lungul posesiei tuturor proprietarilor săi, a avut tot timpul o suprafaţă reală de 234 mp, aşa cum rezultă din măsurătoarea din planul de amplasament, efectuată la solicitarea lor, pe care îl atasează prezentei.
În consecinţă, solicită să se constate că ei au devenit proprietari şi pe această diferenţă de teren de 41,5 mp ca efect al uzucapiunii de lungă durată prin joncţiunea posesiilor, unind posesia lor cu posesia tuturor proprietarilor terenului din 1981 şi până în prezent, toate posesiile fiind exercitate în temeiul prevederilor art.1846 – 1847 C.civ., respectiv fiind continue, netulburate, publice, utile şi sub nume de proprietari.
La dosar reclamanţii au depus planul de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate; actul de vânzare-cumpărare nr.951/1557 din 23.10.1958; contractul de întreţinere nr.1959/10.07.1981; contractul de vânzare-cumpărare nr.1067/12.03.1991; contractul de vânzare-cumpărare nr.3067/30.06.1992; contractul de vânzare-cumpărare nr.1147/25.02.1993; contractul de vânzare-cumpărare nr.547/05.02.1997; certificatul fiscal nr.6848/05.04.2012; certificatul nomenclator stradal; acte de stare civilă.
Procedura de citare cu pârâţii a fost legal îndeplinită, însă aceştia nu s-au prezentat la nici un termen de judecată şi nu au formulat întâmpinare, fiind citaţi cu această menţiune.
În dovedirea acţiunii, au fost admise şi administrate probele cu înscrisuri şi doi martori.
Din declaraţiile martorilor OT şi VC, rezultă că reclamanţii au cumpărat, în urmă cu circa 5-6 ani de zile, de la pârâţii CP şi L casa de locuit şi terenul aferent de circa 400 mp.De la momentul când au cumpărat imobilul, reclamanţii au locuit neîntrerupt în acesta, iar gardurile împrejmuitoare şi-au păstrat acelaşi amplasament.La rândul lor soţii C au cumpărat imobilul în aceeaşi configuraţie.
Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine că, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.957/557/23.10.1958 de Notariatul de Stat raionul Olteniţa, MN, a vândut soţilor CG şi G, imobilul proprietatea sa compusă din teren în suprafaţă de 897 mp şi casa de locuit aflată pe acest teren, situat în mun.Olteniţa, str.Gheorghe Doja, nr.X, jud.Călăraşi.
La rândul lor soţii C au dat în deplină proprietate locuinţa menţionată mai sus, numitei GI, conform contractului de întreţinere autentificat sub nr.1959/10.07.1981 de fostul Notariat de Stat Local Olteniţa.Terenul aferent locuinţei de 250 mp a trecut în proprietatea statului conform art.30 al.2 din Lg.nr.58/1974.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1067/12.03.1991 de Notariatul de Stat Local Olteniţa, GI a vândut pârâtului CP suprafaţa de 192,5 mp teren fără construcţie din suprafaţa totală de 472,50 mp din proprietatea sa situată în mun.Olteniţa, str.Gheorghe Doja, nr.X, jud.Călăraşi învecinat la R cu SI pe o latură de 11 ml, la A cu str.Gheorghe Doja pe o latură de 11 ml, la MZi cu proprietatea lui BG pe o latură de 17,50 ml şi la MN cu GI pe o latură de 17,50 ml.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3067/30.06.1992 de Notariatul de Stat Local Olteniţa, CP şi CL, au vândut numitului BI, terenul fără construcţie, proprietatea lor în suprafaţă de 192,50 mp situat în Olteniţa, str.Gheorghe Doja, nr.X, jud.Călăraşi, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărarea autentificat sub nr.1067/12.03.1991.
BI, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1147 din 25.02.1993 de Notariatul de Stat Local Olteniţa, a vândut imobilul menţionat mai sus, pârâtei MP, care la rândul său, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.547/05.02.1997 de Biroul Notariatului Public Olteniţa, a înstrăinat terenul în suprafaţă de 192,5 mp şi locuinţa situată pe acest teren reclamanţilor.
De la momentul dobândirii, reclamanţii l-au stăpânit continuu, neîntrerupt şi netulburaţi de nimeni şi sub numele de proprietari.
Potrivit contractelor de vânzare-cumpărare succesive, pentru imobil suprafaţa înstrăinată este de 192,5 mp, însă în fapt aceasta este de 234 mp aşa cum rezultă din planul de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate, pentru diferenţa de 41,5 mp reclamanţii solicitând să se constate că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune şi joncţiunea posesiilor.
Conform art.1837 C.civ. ( vechiul Cod Civil), „ prescripţia este un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se elibera de o obligaţie, sub condiţiile determinate de această lege”.Ca să se poată prescrie prin uzucapiunea de 30 de ani se cere ca posesia să fie pe un termen de 30 de ani, conform art.1890 C.civ., iar posesia să fie utilă, adică să îndeplinească calităţile prev.de art.1847 C.civ. adică să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.
De asemenea, potrivit art.1860 C.civ. orice posesor posterior are facultatea – spre a putea opune prescripţia – să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său ( joncţiunea posesiilor), prin autor, în sensul art.1860 C.civ. înţelegându-se persoana care, ca şi cel care invocă uzucapiunea nu este titulara dreptului de proprietate, deoarece numai într-o asemenea situaţie are sens joncţiunea posesiei, asupra terenului.
Unind posesia pârâtei MP asupra terenului de 41,5 mp din anul 1993 până în anul 1997 cu posesiunea reclamanţilor din 1997 până în prezent, rezultă o posesie de 19 ani şi nu de 30 de ani, aşa cum cer dispoziţiile legale mai sus menţionate.
Articolul 1860 C.civ. prevede posibilitatea unirii posesiei actualului posesor cu posesia autorului său, înţelegând prin acesta posesorul iniţial ( sau anterior, în cazul în care posesia trece prin mai mult de două mâini) care, în prezenta cauză este MP.
În speţă, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor, reclamanţii au dobândit imobilul în configuraţia actuală de la foştii proprietari, care la rândul lor l-au dobândit în aceeaşi configuraţie, obiect al contractului de vânzare-cumpărare fiind numai suprafaţa de 192,5 mp.
Faţă de aceste considerente, instanţa va respinge acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată.
