DECIZIA CIVILĂ NR. 537 din 29 iunie 2005
Uzucapiune. Posesia sub nume de proprietar; condiţie obligatorie pentru intervenirea prescripţiei achizitive.
Prin sentinţa civilă nr.30/20 ianuarie 2005 pronunţată în dosarul nr.1190/2004, Judecătoria Lipova a respins acţiunea civilă în constatarea uzucapiunii, formulată de reclamantul G.A. în contradictoriu cu pârâta L.P. şi Primarul oraşului Lipova, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că deşi reclamantul a făcut dovada elementului material al posesiei, din probele administrate nu rezultă îndeplinirea elementului intenţional, acela al stăpânirii imobilului sub nume de proprietar, cu credinţa că este adevăratul proprietar al acestuia, deoarece între reclamant şi Consiliul local Lipova s-a încheiat anterior un contract de închiriere asupra acelui spaţiu, fapt ce dovedeşte o posesie pentru altul şi nu pentru sine. Constatând că nu sunt întrunite nici condiţiile uzucapiuni în regim de carte funciară şi nici cele ale uzucapiunii în regimul Codului Civil, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei unei posesii utile, instanţa de fond a respins acţiunea ca nefondată.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamantul G.A., prin care a susţinut că acel contract de închiriere a fost produs de o parte fără calitate procesuală pasivă şi care este rodul unui abuz exercitat împotriva sa. În acest sens, recurentul a arătat că a chemat în judecată Consiliul local Lipova cu privire la un alt capăt de cerere la care a renunţat în faţa instanţei de fond, astfel că în privinţa capătului de cerere având ca obiect constatarea uzucapiuni, consiliul local nu are calitate procesuală şi instanţa nu putea să ia în considerare înscrisurile depuse de acesta în probaţiune. Reclamantul a mai susţinut că a preluat imobilul de la antecesorii săi, că l-a posedat mai bine de 20 de ani şi că a plătit impozitul pentru toată această perioadă.
Recursul este nefondat şi se impune a fi respins pentru neîndeplinirea uneia din condiţiile impuse de lege pentru intervenirea uzucapiunii: posesia sub nume de proprietar.
Pentru ca posesia îndelungată a unui imobil să îşi producă efectul achizitiv prevăzut de lege, este necesar ca această posesie să îndeplinească toate cerinţele prev. de art.1847 Cod civil, respectiv să fie continua, neîntreruptă, netulburata, publica şi sub nume de proprietar, iar exercitarea sub nume de proprietar a posesie trebuie să fie neechivocă. Or, prin semnarea unui contract de închiriere asupra acestui imobil la data de 17 februarie 1992, cu Oraşul Lipova prin consiliul loca, reclamantul a încetat să mai posede sub nume de proprietar deoarece locaţiunea prin esenţa sa este o deţinere pentru altul iar nu pentru sine, nefiind îndeplinită aşadar condiţia prevăzută de lege cu privire la posesia sub nume de proprietar şi lipsind elementul intenţional al posesiei păstrat ca denumire din dreptul roman–animus domini, animus sibi habendi.
Solicitarea reclamantului şi a intimatului primarul oraşului Lipova ca instanţa să nu ţină cont de acest contract nu poate fi satisfăcută. În primul rând încheierea abuzivă a contractului nu a fost dovedită, fiind exclusă prezumarea vreunei violenţe fizice sau morale exercitată asupra reclamantului de către co-contractant dat fiind momentul încheierii contractului – 17.02.1992. Pe de altă parte, împrejurarea că Statul Român nu este proprietar al imobilului şi în consecinţă contractul de închiriere este nul nu are nici o relevanţă probatorie asupra posesiei. Indiferent dacă Statul Român este sau nu proprietar asupra imobilului, ceea ce este esenţial în cauză este că prin semnarea acestui contract de locaţiune (cu adevăratul sau falsul proprietar, nu contează) reclamantul a recunoscut că nu stăpâneşte imobilul sub nume de proprietar aşa cum pretinde legea, eventuala posesie utilă exercitată până în acel moment, transformându-se într-o detenţie precară – animo alieno – care nu poate constitui temei al dobândirii dreptului de proprietate pe calea prescripţiei achizitive.
