Uzucapiune ( prescripţia achizitivă)


Uzucapiune ( prescripţia achizitivă) soluţionată

pe calea excepţiei lipsei calităţii procesuale  pasive

Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Roşiorii de Vede la nr.3034/292/2009  reclamantul SV, a chemat în judecată, în calitate de pârât, Municipiul Roşiorii de Vede, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să se constate că a dobândit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 978 mp teren intravilan , prin prescripţia achizitivă.

În motivarea acţiunii sale, în esenţă, reclamantul a susţinut că , părinţii săi, în anul 1987, i-au transmis nuda proprietate pentru imobilul compus din casă şi teren , în suprafaţă de  1517 mp, printr-un contract  de întreţinere autentificat.

În anul 2009, când a încercat să-şi intabuleze dreptul de proprietate, a constatat că terenul transmis în realitate  măsura 2495 mp, astfel că pentru diferenţa de 978 mp a considerat că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani.

A apreciat reclamantul că acţiunea sa este admisibilă, invocând joncţiunea  posesiei sale cu a autorilor (părinţii săi decedaţi) motivând că a exercitat o posesie utilă şi neviciată, comportându-se ca un adevărat proprietar întrucât, din anul 1966 a locuit împreună  cu părinţii săi în imobilul din Roşiorii de Vede.

Şi-a motivat în drept acţiunea pe dispoziţiile art. 1860 şi 1890 Cod civil. Ulterior reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că mai există  persoane cu calitate de succesibili şi că nu înţelege să se judece decât cu Municipiul Roşiorii de Vede.

Instanţa a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a Municipiului Roşiorii de Vede şi a soluţionat cauza prin prisma acestei excepţii, fără a intra în fondul cauzei.

Astfel, prin sentinţa civilă nr.2145/19.11.2009 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins acţiunea  ca fiind pornită împotriva unei persoane fără calitate.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a pornit de la principiul disponibilităţii care guvernează acţiunea civilă potrivit căreia reclamantul a înţeles să se judece numai cu autoritatea administrativ teritorială.

În cazul în speţă instanţa a apreciat că reclamantul trebuia să cheme în judecată pe moştenitorii celor doi autori ( despre care a afirmat că există), întrucât moştenitorii sunt presupuşi că stăpânesc bunurile succesorale unii pentru alţii cât timp se găsesc în stare de indiviziune ( cazul în speţă) , motiv pentru care posesia având un caracter echivoc, nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

În acest context, pârâtul Municipiul Roşiorii de Vede nu poate avea calitatea de succesor în condiţiile în care joncţiunea însemnează adăugarea sau unirea la termenele posesiei actuale ( proprii) a timpului cât lucrul a fost posedat de autorii săi.

Joncţiunea posesiilor fiind posibilă dacă sunt îndeplinite două condiţii: să fie vorba de o posesie propriu-zisă şi cel ce invocă  joncţiunea posesiilor să fie succesor în drepturi al autorului.

În concluzie s-a reţinut că pârâtul Municipiul Roşiorii de Vede, neavând vocaţie succesorală concretă la succesiunea autorilor reclamantei, nu are nici calitate procesuală pasivă în acţiunea având ca obiect uzucapiunea de 30 de ani .