Acţiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune este evaluabilă în bani şi, în raport de această valoare se stabileşte,conform art.2821Cod procedură civil, dacă hotărârea primei instanţe este supusă şi apelului sau doar recursului.
Prin sentinţa civilă nr. 382 din 30 martie 2005, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul R.T., astfel cum a fost precizată, şi a constatat că acesta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate cu privire la suprafaţa de 12.093 m.p. teren identică cu parcela 656, 2243/1, 2243/2, 2243/6, 3550, 2243/3 din C.F. 2082 Pojorâta.
Totodată, a respins capătul de cerere privind dobândirea dreptului de proprietate pentru construcţiile de pe teren şi a obligat-o pe pârâta F.D. să plătească reclamantului suma de 8.500.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 1750 din 22 noiembrie 2005, a respins ca nefondat apelul pârâtei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că nu sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru uzucapiune; că instanţa de apel nu a analizat fiecare motiv invocat; că au fost nesocotite aspectele privind situaţia de fapt şi probatoriul administrat; că instanţele anterioare au încălcat principiul disponibilităţii schimbând temeiul de drept al acţiunii şi că dreptul ei de apărare a fost încălcat.
Recursul se dovedeşte a fi întemeiat pentru un motiv de casare din oficiu, privind excepţia de necompetenţa materială a Tribunalului Suceava de a se pronunţa în apel, în raport de dispoziţiile art. 2821 şi art. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Examinând excepţia, care a fost pusă în discuţia părţilor la termenul din 18 mai 2006, potrivit art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanţa a considerat-o întemeiată şi a fost admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2821 din Codul de procedură civilă, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004, în vigoare din 26 mai 2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile principale privind şi litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei vechi (ROL), inclusiv.
În speţă, litigiul are o valoare sub 1 miliard lei vechi, astfel că hotărârea primei instanţe, pronunţată la data de 30 martie 2005, era supusă numai recursului, la instanţa ierarhic superioară, în conformitate cu dispoziţiile art. 2821 alin. 1 din Codul de procedură civilă, art. 2 pct. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
În baza art. 159 alin. 2 din Codul de procedură civilă, necompetenţa este de ordine publică când pricina ţine de competenţa unei instanţe de alt grad. De asemenea, hotărârea pronunţată de un complet alcătuit contrar dispoziţiilor art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, este nulă, conform art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Drept urmare, având în vedere că tribunalul a rezolvat nelegal un apel, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, recursul a fost admis, cu consecinţa casării deciziei şi a trimiterii cauzei la acelaşi tribunal pentru a se pronunţa ca instanţă de recurs.
