Prin actiunea inregistratat la data de 18.12.2006 pe rolul Judecatoriei Fi sub nr. 1661/229/2006 , reclamanta SC D SRL a solicitat in contradictoriu cu parata D M sa se pronunte o hotarare judecatoreasca prin care sa se constate ca la data de 9.10.2001 a dobandit dreptul de proprietate asupra unui teren arabil in suprafata de 16,50 ha , situat pe raza comunei S , jud Ialomita , hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare – cumparare .
Prin sentinta civila nr. 451/23.03.2007 instanta a respins exceptiile invocate de parata , a luat act de renuntarea paratei la exceptia de necompetenta materiala a instantei si cea a netimbararii cererii , iar pe fond a respins cererea ca neintemeiata .
Impotriva acesteia a fomulat recurs reclamanta , cererea ce a format obiectul dosarului 1661/229/2006 ( nr format vechi 1269/2007 ) .
Prin decizia civila nr. 506 R / 9.07.2007 , T I a admis apelul formulat de reclamanta impotriva sentintei Judecatoriei F si a trimis cauza spre competenta solutionare la TI.
In acest sens cauza a fost inregistrata la data de 20.07.2007 sub nr de dosar 2475 / 98/2008 ( nr format vechi 848 / com / 2007 ) .
Prin sentinta civila nr. 935 F / 22.11.2007 , T I a respins exceptia invocata de parata privind prescrierea dreptului material la actiune si a constatat intervenita vanzarea – cumpararea terenului arabil extravilan in suprafata de 16,50 ha situat pe raza comunei S , jud Ialomita , cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata .
Impotriva acesteia a declarat apel parata , cauza inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti sub acelasi numar ( nr format vechi 165/ 2008 ) .
Prin decizia comerciala nr. 127 / 7.03.2008 , Curtea de Apel Bucuresti a respins ca nefondat apelul declarat de parata .
Si impotriva acesteia , parata a formulat recurs , cauza inregistrata pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie la data de 9.05.2008 sub nr unic de dosar 2475/98/2007 .
Prin decizia comerciala nr. 880 / 17.03.2009 , Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul declarat de parata D M impotriva deciziei comerciale 127 / 2008 a Curtii de Apel Bucuresti si impotriva sentintei comerciale nr. 935 / F / 20.11.2007 a T I , pe care le –a desfiintat si a trimis cauza spre rejudecare la Judecatoria Slobozia .
In motivarea deciziei luate , Inalta Curte de Casatie si Justitie , a precizat avand in vedere obiectul material al cererii de chemare in judecata , competenta de solutionare a cauzei apartine Judecatoriei si nu Tribunalului .
Totodata , curtea a aratat ca odata cu rejudecarea fondului cauzei instanta comptenta va analiza toate apararile pe care partile inteleg sa le invoce in sustinerea pozitiilor lor procesuale , fiind cercetate si celelalte exceptii invocate de parata .
Astfel , cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei S , la data de 8.04.2009 sub numar unic de dosar 2111/312/2009 , cu prim termen de judecata la data de 13.05.2009 .
La termenul din data de 13.05..2009 , prin cerere scrisa din partea paratei au fost reiterate exceptia nulitatii pretinsei promisiuni de vanzare – cumparare a terenului in suprafata de 16,5 ha , exceptia prescriptiei dreptului material la actiune , exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei .
De asemenea , instanta avand in vedere ca societatea se afla in procedura de reorganizare si faliment a dispus a se emite adresa catre ORC Ialomita pentru a comunica situatia juridica a societatii si implicit numele lichidatorului .
Analizand actele si lucrarile dosarului , instanta retine urmatoarele :
Prin cererea initiala inregistrata pe rolul Judecatoriei F , reclamanta SC D SRL a solicitat in contradictoriu cu parata D M sa se constate ca la data de 9 oct 2001 , a dobandit dreptul de proprietate asupra unui teren in suprafata de 16,50 ha situat pe raza localitatii S , jud Ialomita , amplasat in tarlaua 232/ 7 ,parcela 12, avand ca vecinatati : la N – De 232/6 , la E – mostenitorii M O , la S – De 232 / 8 si la V – mostenitorii D S .
In motivarea cererii , reclamanta arata ca la data de 9.oct 2001 , a convenit cu paratul D S C sa le vanda suprafata de 10 ha teren , stabilindu – se ca pret suma de 10 mil lei / ha .
Se arata ca la acea data a fost platita vanzatorului si prima rata din pret, vanzarea fiind inregistrata la Primaria S sub nr. 4094 / 2001 .
Ulterior , arata reclamanta , dupa ce a fost primit titlul de proprietate pe nume propriu ca mostenitor al lui V I , s –a convenit sa se vanda suprafata de 16 , 50 ha , in locul celor 10 ha, pretul fiind acelasi .
In aceste conditii, a achitat , in rate suma solicitata de x lei , atat vanzatorului cat si sotiei acestuia , la decesul vanzatorului .
Din certificatul de mostenitor , rezulta ca mostenitoare a vanzatorului pentru suprafata de teren vanduta este parata – sotie supravietuitoare .
De la cumpararea acestuia , arata reclamanta a stapanit terenul in mod public , netulburat si sub nume de proprietar .
Desi a incercat perfectarea contractului de vanzare – cumparare in forma autentificata , parata a refuzat prezentarea la notariat , considerand ca suma acordata reprezinta contravaloarea arendei pentru suprafata de 16,50 ha .
Prin inscrisul sub semnatura privata intitulat „Oferta de vanzare „ inregistrat la Primaria S, numitul D C , a vindut reclamantei suprafata de 10 ha teren arabil extravilan din totalul de 20,025 ha , conform identificarii din inscris si in baza primul titlu de proprietate .
Din datele inscrise in oferta de vanzare – rezulta vointa numitului D C de a vinde suprafata de 10 ha teren arabil , identificat in inscris , fara insa a se arata o data certa pana la care sa se efectueze perfectarea contractului de vanzare – cumparare cu respectarea formalitatii ad validitatem si ad solemnitatem .
Promisiunea bilaterala (sinalagmatica) de vânzare-cumparare este contractul prin care partile se obliga sa încheie în viitor un contract translativ de proprietate si care, ar putea contine clauze cu privire la predarea bunului si plata pretului, clauze specifice contractului de vânzare-cumparare, dar pe care partile promisiunii le stipuleaza si, uneori, chiar le executa, anticipat.
Aceasta promisiune cuprinde consimtamântul ferm si neafectat de modalitati, al ambelor parti – promitentul-vânzator si promitentul-cumparator – de a încheia în viitor un contract translativ de proprietate, data la care, în mod necesar va fi exprimat un nou consimtamânt, si care, la rândul lui, va putea sau nu fi afectat de modalitati. Cu alte cuvinte, consimtamântul dat în aceasta promisiune nu este susceptibil de a transfera proprietatea.
Obiectul acestei promisiuni îl constituie chiar contractul translativ de proprietate, ce se va încheia în viitor pe baza unui nou consimtamânt exprimat în acest sens.
Cauza acestei promisiuni reprezinta contraprestatia urmarita de parti, si anume, executarea de catre fiecare promitent a obligatiei de a face – de a încheia în viitor un contract translativ de proprietate.
În principiu, instanta poate sa pronunte o hotarâre care sa tina loc de act autentic prin care sa suplineasca consimtamântul uneia din parti la încheierea actului de vânzare în forma autentica, si, ca atare, este necesar ca toate celelalte conditii necesare încheierii contractului de vânzare-cumparare sa fie îndeplinite.
În cazul promisiunii bilaterale de vânzare-cumparare, daca acele clauze anticipatorii au fost executate de parti, instanta are posibilitatea sa pronunte, în baza art.1073 si 1077 cod civil, o hotarâre care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumparare.
Doua conditii sunt esentiale acestei posibilitati: a) antecontractul sa aiba îndeplinite cerintele generale de valabilitate a actelor juridice prevazute de art.948 cod civil; b) bunul a carei vânzare a fost promisa sa se afle în patrimoniul vânzatorului promitent si sa nu existe alte impedimente legale.
In ceea ce priveste cererea de chemare in judecata , reclamanta a solicitat pronuntarea unei hotarari de vanzare – cumparare cu privire la o alta suprafata , folosindu – se in dovedirea intentiei de instrainare de inscrisul mai sus amintit si care urmeaza a fi coroborat cu primul titlu de proprietate si nu al celui de – al doilea titlu de proprietate .
In acest sens , instanta va avea in vedere ca vointa reala a vanzatorului a fost de instrainare a suprafetei de 10 ha aferent unui alt titlul de proprietate si nu vanzarea unui lot compact de 16, 50 ha aferent unui alt titlul de proprietate eliberat la data de 7.02.2002 la circa 5 zile dupa incheierea contractului de arenda .
Instanta nu va putea retine sustinerea reclamantei cu privire la intocmirea contractului de arenda in vederea justificarii folosirii terenului , atata timp cat , asa cum se precizeaza , acesta achizitionasera terenul , intrand in stapainirea de fapt si de drept a acestuia .
In aceste conditii , avand in vedere obiectul cererii de chemare in judecata instanta va lua act de faptul ca ceea ce nu s –a cerut nu poate fi acordat , dat fiind aplicarea principiului disponibilitatii si obligativitatii instantei de a se pronunta pe ceea ce s –a cerut .
In ceea ce priveste exceptia lipsei caliatatii procesuale active a reclamantei , instanta va respinge exceptia ca neintemeiata , motivat de faptul ca in cauza , calitatea reclamantei este justificata , aceasta decurgand din inscrisul sub semnatura privata intitulat Oferta de Vanzare si care are caracterul unui inceput de dovada scrisa , constituind in fapt o creanta pe care acesta doreste sa si – o indestuleze.
Pe de alta parte , parata nu a invocat decat faptul ca vointa reala de instrainare a fost de 10 ha , si nu pentru cea de 16,50 ha pentru care a fost depusa cauza pendinte judecatii .
Raportat la sustinerea paratei , ca inscrisurile reprezentand „ chitante „ – dispozitii de plata , nu poarta stampila societatii , ci doar o semnatura , instanta va avea in vedere faptul ca , aceste inscrisuri au fost semnate de asociatul unic – administrator al reclamantei , neputand fi facute discutii cu privire la verificitatea sumelor primite, mai mult cu cat acestea au fost inregistrate in evidenta contabila conform notelor de receptie.
Cu privire la exceptia nuliatii absolute a chitantelor sub semnatura privata intocmite de reclamanta pentru lipsa formei autentice , notariale impuse de lege , instanta va respinge exceptia ca neintemeiata , intrucat inscrisurile sub semnatura privata constituie un inceput de dovada scrisa pana la proba contrara , proba ce poate fi facuta in temeiul art 1169 c . civ .
Mai mult , parata recunoaste primirea sumelor din partea paratei , insa categoria acestora fiind aceea de plata a contravalorii arendei pe teren si nu pret al terenului .
Instanta insa va admite exceptia prescriptiei dreptului material al reclamantei , invocata de parata , motivat de faptul ca, in cauza pendinte judecatii cursul prescriptiei generale de drept comun prevazuta de art 3 alin 1 din Decretul 167 / 1958 privind prescriptia extinctiva .
Prescriptia extinctiva sanctioneaza pasivitatea titularului unui drept , adica tocmai neexercitarea dreptului inlauntrul termenului legal . Termenele de prescriptie se infatiseaza astfel ca limite ale exercitiului normal al dreptului la actiune .
Principiul in aceasta materie este acela ca „ prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita „
Potrivit art 7 alin 1 din acelasi act , prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul al actiune , iar potrivit art 7 alin 2 din acelasi act , se prevede ca in obligatiile , al caror termen de executare nu este stabilit , prescriptia incepe sa curga de la data nasterii raportului de drept , aspect ce poate identificat – intrucat asa cum se poate observa din inscrisul sub semnatura privata ( fila 6 ) , nu prezinta o data certa pana la care sa se intocmeasca in forma autentica contractul de vanzare – cumparare .
Mai mult , potrivit art 16 din Decretul 168 / 1958 , cazurile de intrerupere a prescriptiei extinctive sunt limitativ prevazut de textul indicat .
Instanta nu poate retine ca termen al intreruperii prescriptiei , folosirea terenului si compoartarea acestuia ca un bun proprietar , motivat de faptul ca suportarea darilor si obligatiilor decurgand din dreptul de proprietatea asupra terenului au fost achitate de parata .
De asemenea , nu poate fi retinuta ca termen al intereruperii prescriptiei dreptului la actiune , dobandirea calitatii de mostenitor al paratei abia in august 2005 , conform certificatului de mostenitor depus la dosar motivat de faptul ca potrivit art 731 c . civ „ Creditorii pot ei sa ceara punerea de peceti in virtutea unui titlu executoriu sau a unei permisiuni judecatoresti „ coroborat cu art 974 c. civ „ creditorii pot exercita drepturile si actiunile debitorului lor , afara de acelea care ii sunt exclusiv persoanle „
In aceasta situatie , instanta are in vedere faptul ca reclamanta avea posibilitatea legala de a actiona in judecata pe parata in vederea indestularii creantei pana la data de 9 oct 2004 , si nu la sfarsitul anului 2006 . Avand in vedere considerentele mai sus expuse , instanta a respins exceptiile lipsei calitatii procesuale active a reclamantei si exceptia nulitatii absolute a pretinsei promisiuni de vanzare – cumparare , si va admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de parata si pe cale de consecinta va respinge cererea reclamantei ca urmare a constatarii prescrierii dreptului material la actiune .
