Calificarea actul de vânzare-cumpărare ca un act viclean încheiat cu intenţia de a frauda interesele reclamanteiC


Obligativitatea verificarii întrunirii  corelative a conditiilor prevazute de art. 975 Cod civilPrin sentinta civila nr.2756 din  27 octombrie 2008 a Judecatoriei  Viseu de Sus, s-a admis actiunea pauliana intentata de  S.C. „ Hasit România” S.R.L.  împotriva pârâtilor Faltinszki Iuliu si Faltinszki Angele  Ileana si în consecinta s-a dispus revocarea  contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr.  1960/23.09.2006 de  Biroul Notatului Public Sas Constantin încheiat între  SC „ Garching” SRL Viseu de Sus si pârâti  si anularea  încheierii de întabulare nr. 2677/8.11.2006 înscrisa în C.F. 8674/3 individuala  Viseu de Sus.

În urma administrarii probatoriului în cauza , judecatoria a retinut urmatoarele:

În fapt între SC „ Hasit România” SRL si SC „ Gharching” SRL s-au derulat anterior relatii comerciale în baza carora prima a livrat secundei  marfuri  în valoare de 36.827,67 lei, marfuri neachitate. Prin sentinta civila nr. 113/23 mai 2006 Judecatoria Viseu de Sus, în dosarul  nr. 1136/336/2006, a obligat pe pârâta sa achite reclamantei suma de mai sus precum si dobânzile legale aferente în suma de 14.295,38 lei si 3275 lei cheltuieli  de judecata. Dupa ramânerea definitiva a hotarârii reclamanta a solicitat executarea silita a debitorului deoarece pârâta nu a achitat nimic din datorie, încheind în acest sens contractul de executare nr. 16 din 9 iulie 2007 cu Biroul executorului  Judecatoresc Anitei Dorel.

La data de  23 septembrie 2006, prin contractul autentificat sub nr.  1960/23.09.2006 de Biroul Notarului  Public Sas  Constantin Viseu de Sus, cei doi asociati si administratori ai S.C.  „ Garching” SRL vând apartamentul  nr. 3 de pe scara B a blocului T.14 de pe str. 22 Decembrie din Viseu de Sus, fara ca din pretul obtinut SC „ Garching” SRL sa fi achitat în întregime sau în parte debitul catre reclamanta.

Procedând în acest fel, evident ca cei doi asociati au diminuat patrimoniul debitoarei astfel încât sa nu se plateasca debitele.

În drept s-au invocat prevederile  art. 975 Cod civil.

Împotriva sentintei au declarat recurs, în termen legal , pârâtii Faltinszki Iuliu si Faltinszki Angele Ileana, solicitând casarea sentintei  si trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completarii probatoriului administrat.

În motivarea recursului recurentii arata ca  sunt stabiliti în Germania din anul 2005.

În momentul încheierii contactului nu au avut cunostinta de continutul  primei hotarâri definitive, prin urmare, nu se poate retine în sarcina sa reaua credinta.

Arata ca „ a vândut societatea”, aspect despre care a informat instanta de judecata, aceasta atragând atragerea în judecata a administratorului  societatii.

Reclamanta nu a facut dovada îndeplinirii cerintelor impuse de dispozitiile legale pentru a putea sa califice  actul de vânzare-cumparare ca un act viclean  încheiat  cu intentia de a frauda interesele  reclamantei.

Prin întâmpinarea depusa, intimata SC „ Hasit România” SRL a solicitat respingerea recursului, mentinerea sentintei atacate.

Invoca  nulitatea recursului  facând trimitere la prevederile art. 302 1  lit. c  Cod procedura civila, aratând ca nu sunt prevazute în mod expres motivele de  nelegalitate a sentintei.

Mentiunea ca  recurenti s-au stabilit în Germania nu poate fi retinuta în conditiile în care acestia, chiar în cererea de recurs se indica domiciliul pe care  intimata l-a indicat în 23 mai 2006.

Analizând sentinta atacata, prin prisma motivelor de recurs invocate, tribunalul constata ca  acesta este fondat pentru urmatoarele motive:

În principal, recurentii  declara cu sunt stabiliti în Germania din 2005 si au domiciliul  procesual ales în Viseu de Sus, str. Obreja, nr. 2, judetul Maramures. Se impunea citarea  acestora de la domiciliul ales.

În ce priveste fondul cauzei, judecatoria nu a verificat întrunirea  corelativa a conditiilor prevazute de art. 975 Cod civil. Astfel, în speta nu a fost dovedita frauda debitorului, în concret, nu  s-a probat împrejurarea ca  debitorul a avut cunostinta de rezultatul pagubitor al actului fata de creditor.

În al doilea rând nu a fost probata complicitatea  la frauda a tertului  cu care debitorul a încheiat actul atacat.

Fata de aspectele de fapt si de drept invocate mai sus , tribunalul  constata ca  judecatoria nu a  cercetat suficient fondul cauzei care atrage incidenta în cauza a prevederilor art.  312 alin.3  Cod procedura civila, respectiv casarea sentintei si trimiterea cauzei  spre rejudecare instantei de fond.