Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect „constatare nulitate absolută vânzare”, privind reclamanta S. (I.) C., în contradictoriu cu pârâţii S.C. „C.D.” S.R.L. C.L., I.V. şi S.G.
Dezbaterile în fond ale cauzei au fost consemnate în încheierea sedintei de judecata din 6 septembrie 2011, care face parte integranta din prezenta si cand din lipsa de timppentru deliberare, pronuntarea a fost amanata pentru 13 septembrie 2011, apoi pentru astazi.
După deliberare,
JUDECATORIA
Asupra cauzei civile de fata, constata:
Prin cererea adresata acestei instante şi înregistrata sub nr. 2998/227/2010, reclamanta S. (I.) C. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii S.C. „C.D.” S.R.L. C.L., I.V. şi S.G. constatarea nulitaţii absolute a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.2953 din 02 decembrie 2009 de BNP A.A. încheiat între primii doi parati in frauda sa,contract ce are ca obiect vanzarea cumpararea suprafatei de 1100 m.p. teren curţi constructii situat in intravilanul satului C.L.,com.C.L., jud.S. compus din parcela 1cC in suprafata de 422 m.p. Si parcela 2A în suprafata de 678 m.p. intre vecinii DN 2E,parcela cadastrala 30312,M.B. şi A.M. cu nr. Cadastral 30311 inscrisa in CF nr.30311 a com.cad.C.L.;constatarea nulitaţii absolute a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1420 din 08 iunie 2010 de BNP A.A. încheiat intre I.V. şi S.G. contract ce are ca obiect revanzarea suprafatei de 1100 m.p. teren curti constructii situat in intravilanul satului C.L.,com.C.L., jud.S. compus din parcela 1cC in suprafata de 422 m.p. Si parcela 2A in suprafata de 678 m.p. intre vecinii DN 2E,parcela cadastrala 30312,M.B. şi A.M. cu nr. Cadastral 30311 ,inscrisa in CF nr.30311 a
com.cad.C.L.;repunerea partilor in situatia anterioara;cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii arata că a fost casatorita cu paratul I.C.M., iar prin sentinta nr. 1643 din 2 septembrie 2010 a Judecatoriei F. casatoria a fost declarata desfacuta.
Invederează ca în timpul casatoriei a obtinut mai multe bunuri, printre aceste bunuri fiind si imobilul- teren, curti constructii in suprafaţa de 1100 m.p. situat in intravilanul satului C.L.,com.C.L., jud.S. compus din parcela 1cC in suprafata de 422 m.p. şi parcela 2A in suprafaţa de 678 m.p. intre vecinii DN 2E,parcela cadastrală 30312,M.B. şi A.M., cu nr. Cadastral 30311 ,înscrisa in CF nr.30311 a com.cad.C.L.,asa cum rezulta din contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.2706 din 23 octombrie 2009 de BNP A.A.
Intrucat intre ea si fostul sot sunt probleme legate de împartirea bunurilor,pe care le vor solutiona pe calea unui partaj, acesta cu rea credinta a inteles sa vanda imobilul anterior mentionat secund paratului, tatal sau, în cauza fiind încalcate prevederile art.35,alin.2 din Codul familiei, prim paratul neavand acordul sau pentru o astfel de vanzare si nefiind nici aplicabila prezumtia mandatului tacit reciproc.
Pe de alta parte, chiar daca prim paratul era asociat unic, acest lucru nu înseamna ca bunurile societatii erau proprii şi nu comune.
Atat timp cat societatea comerciala la care prim paratul are calitatea de asociat unic a fost infiintata in timpul casatoriei, cu fonduri banesti comune, toate bunurile detinute de aceasta societate reprezinta bunuri mobile comune, conform art.30 C.fam, fiind dobandite in timpul casatoriei, chiar daca ea nu mai avea calitatea de asociat .
Acest articol prezuma caracterul de bun comun al tuturor bunurilor dobandite in timpul casatoriei de oricare dintre soti, bunurile exceptate de la aceasta comunitate fiind expres si limitativ prevazute de art.31 C.fam., iar printre aceastea nu se regasesc bunurile avute de unul dintre soti de la firma al carei asociat unic este.( a se vedea decizia nr.210 din 5 februarie 2007 a CA. B. Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie).
De altfel faptul ca incearca sa sustrasa o serie de bunuri de la masa bunurilor comune rezulta din însasi contractul de vanzare, cumparator fiind tatal administratorului societatii parate.
Pe de alta parte, in cauza au fost incalcate si prevederile art.948 Cod civil potrivit acestui text de lege, vanzarea-cumpararea terenului altuia in cunostinta de cauza, reprezinta o operatiune speculativa, are o cauza ilicita si este nula absolut, astfel ca actul încheiat de vanzator in frauda dreptului proprietarului, cu complicitatea si pe riscul cumparatorului, nu poate produce nici un efect juridic.
Or, paratul I.V. avea cunostinţa de faptul ca terenul in suprafata de 600 m.p. ,situat in intravilanul mun.F. teren pe care a ridicat si casa este bun comun.
De asemenea, secund paratul avea cunostinta si de toate problemele de ordin legal aparute intre ei
Nu în ultimul rând consideră că actul a fost încheiat cu complicitatea notarului , avand în vedere faptul că notarul A.A. şi cu pârâtul I.C. sunt împreună, urmand a se casatori , fiind împreună şi la data încheierii contrcatului de vânzare cumpărare a cărui nulitate o solicita.
Fata de cele aratate solicită sa se dispună constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.2953 din 02 decembrie 2009 de BNP A.A. incheiat intre primii doi parati in frauda sa,contract ce are ca obiect vanzarea cumpararea suprafatei de 1100 m.p. teren curti constructii situat in intravilanul satului C.L.,com.C.L., jud.S. compus din parcela 1cC in suprafata de 422 m.p. Si parcela 2A in suprafata de 678 m.p. intre vecinii DN 2E,parcela cadastrala 30312,M.M. şi A.M., cu nr. Cadastral 30311 ,înscrisa in CF nr.30311 a com.cad.C.L., constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1420 din 08 iunie 2010 de BNP A.M.încheiat intre I.V. şiS.G. contract ce are ca obiect revanzarea suprafatei de 1100 m.p. teren curti constructii situat in intravilanul satului C.L.,com.C.L., jud.S. compus din parcela 1cC în suprafata de 422 m.p. Si parcela 2A in suprafata de 678 m.p. intre vecinii DN 2E,parcela cadastrala 30312,M.B. şi A.M., cu nr. Cadastral 30311 ,inscrisa in CF nr.30311 a com.cad. C.L., repunerea partilor in situatia anterioara si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In drept şi-a întemeiat actiunea pe disp. art. 35 din Codul familiei, art.948 Cod civil.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtii I.V. şi I.C-M. , solicita respingerea actiunii ca neîntemeiata.
Astfel arata ca reclamanta a indicat l-a indicat în mod gresit pe I.C.-M. ca fiind înca administratorul societatii S.C. C.D. S.R.L., nedepunand diligentele necesare pentru a verifica, la momentul introducerii actiunii sale, care sunt ultimele înregistrari si mentiuni ale societatii la Oficiul Registrului Comertului din S.
La acest moment, I.C.-M. nu mai este asociat si nici administrator al S.C. C.D. S.R.L si vom depune înscrisuri la dosar care sa limpezeasca aceasta situatie, pentru ca acesta nu mai poate fi chemat în judecata ca reprezentant legal al societatii S.C. C.D. S.R.L.
Ambele contracte indicate de recamanta în actiune sunt legale si încheiate cu respectarea legislatiei in vigoare de la momentul semnarii si autentificarii acestora, neexistand niciun motiv de a se pronunta nulitatea absoluta a acestora.
Este adevarat însa ca la momentul semnarii actului de vanzare-cumparare nr. 2953/02.12.2009 ce face obiectul dosarului, I.C.M. era asociat unic si administrator al S.C. C.D. S.R.L.
Reclamanta face în cadrul actiunii sale o confuzie grava între calitatea de persoana fizica si de fost sot a lui I.C.M. si calitatea acestuia de reprezentant legal al persoanei juridice S.C. C.D..R.L la momentul vanzarii celor 1.100 m.p. din patrimoniul societatii. Cele doua entitati juridice nu sunt identice, persoana fizica este diferita de reprezentantul legal al unei persoane juridice si sunt guvernate de reglementari juridice total diferite.
Toata argumentatia faptica si juridica a reclamantei din actiune este construita pe ideea eronata ca fostul sot, I.C.M., ar fi vandut ca persoana fizica cei 1.100 m.p. teren din patrimoniul societatii si nu a înteles ca vanzarea terenului a fost facuta de o persoana juridica, S.C. C.D. S.R.L, al carei reprezentant legal era la acel moment doar I.C.M. ca unic asociat si administrator. Toate dispozitiile legale invocate de reclamanta din Codul Familiei si Codul Civil nu se circumscriu acestei spete, pentru ca nu vizeaza un bun comun al fostilor soti iar I.C.M. nu a semnat contractul ca persoana fizica ci ca unic reprezentant a I unei persoane juridice si nu trebuia sa ceara consimtamantul fostei sotii.
Bun comun poate fi eventual, daca se probeaza aceasta, doar partile sociale detinute de asociatul unic în cadrul societatii, daca ar fi fost înfiintate cu fonduri banesti comune dar nicidecum bunurile societatii aflate în patrimoniul acesteia, asa cum este si cazul celor 1.100 m.p. teren ce au apartinut patrimoniului S.C. C.D.S.R.L. Terenul care a facut obiectul contractului era în patrimoniul societatii si nu facea parte din capitalul social al acesteia.
I.C.M. ca asociat unic si administrator al, S.C. C.D. S.R.L, putea sa dispuna de toate bunurile societatii fara sa ceara consimtamantul fostei sotii S.C., care nu avea nicio calitate în cadrul societatii indicate mai sus.
In lumina celor prezentate mai sus consideram ca vanzarea a fost legala si ca nu a vizat un bun comun al fostilor soti Iordache, ci doar un bun din patrimoniul persoanei juridice, S.C. C.D. S.R.L., al carei asociat unic si administrator a fost doar I.C.M., societate fata de care reclamanta nu are nicio calitate juridica de administrare sau reprezentare.
Reclamanta mai indica ca motiv al actiunii sale faptul ca terenul a fost cumparat de I.V., care este tatal lui I.C.M. Nu exista nicio interdictie ca o persoana juridica sa nu poata vinde un bun aflat în patrimoniul societatii unei persoane fizice care are legaturi de rudenie cu reprezentantul legal al societatii. I.V.nu a cumparat terenul de la fiul sau ci de la societatea la care unic asociat si administrator era fiul sau.
Reclamanta invoca ideea de frauda dar unde este frauda la un contract de vanzare-cumparare la care o parte, S.C. C.D.S.R.L, putea sa vanda ceva din patrimoniul societatii prin reprezentantul legal I.C.M., unei arte parti, I.V. care putea sa cumpere si nu avea nicio interdictie, contract fata de care o persoana fara nicio legatura juridica, reclamanta, care nu avea nicio putere decizionala sau de administrare se plange ca a fost fraudata. Prevederile art.948 din Codul civil nu se pot circumscrie prezentei spetei deduse judecatii pentru toate motivele de fapt si de drept invocate mai sus.î viitor o actiune de partaj de bunuri comune si, probabil, rolul prezentei actiuni este de fapt de a încerca sa mareasca aceasta masa de bunuri comune.
Referirile defaimatoare ale reclamantei la adresa notarului public, care a autentificat contractul de vanzare-cumparare, nu sunt facute cu conotatie juridica ci doar cu conotatie emotionala, atat timp cat notarul în cauza nu a facut decat sa autentifice o operatiune juridica dupa ce a verificat în prealabil legalitatea acesteia, respectiv daca bunul este grevat de sarcini, daca vanzatorul poate sa vanda si daca cumparatorul poate sa cumpere. Oricare alt notar ar fi putut sa autentifice aceasta operatiune licita de vanzare-cumparare, neexistand niciun motiv pentru care s-ar fi eliberat o încheiere de respingere a actului notarial.
Cu privire la cel de-al doilea contract de vanzare-cumparare indicat de reclamanta în actiunea sa, el vizeaza o vanzare a cuparatorului din primul contract, I.V. către S.G. a aceleeasi suprafete de 1.100 m.p. care au apartinut persoanei juridice S.C. C.D. S.R.L. Noul proprietar, I.V., care este tatal lui I.C.M. si fostul socru al reclamantei, putea sa vanda oricui suprafata de 1.100 m.p. pe care a cumparat-o în mod legal de la S.C. C.D.S.R.L. La cerinta expresa a noului cumparator, S.G., contractul de vanzare-cumparare nr. 1420/08.2010 a fost autentificat la un alt notar, respectiv la BNP A.M.-F.
Notarul A.M. verificand legalitatea contractului de vanzare cumparare nr. 2953/02.12.2009, prin care a cumparat terenul I.V. de la S.C. C.D. S.R.L. si constatand ca acesta este legal, a consfintit sa autentifice contractul de vanzare-cumparare nr. 1420 din 08.06.2010 prin care I.V. vindea, aceeasi suprafata de teren de 1.100 m.p., catre cumparatorul S.G.
Fata de toate argumentele de fapt si de drept invocate mai sus, solicita instantei sa respinga actiunea reclamantei ca fiind neîntemeiata.
În drept, invoca dispozitiile art. 115-118 din Codul de Procedura Civila.
Pentru dovedirea celor afirmate în întampinare solicita admiterea probei cu înscrisuri.Si pârâtul S.G. depune întâmpinare solicitand respingerea actiunii ca nefondata.
In primul rand solicita ca reclamanta să precizeze în ce calitate a formulat această cerere .
In actiunea introductivă arata ca terenul ce formeaza obiectul contractelor de vanzare-cumparare atacate ar fi fost in proprietatea comuna a sotilor si ca atare era necesar acordul reclamantei la incheierea contractului.
Consideră ca pentru solutionarea corecta a cauzei trebuie mai intai stabilit daca reclamanta intelege sa conteste contractele de vanzare-cumparare in calitate de persoana fizica sau de reprezentant al societatii comerciale vanzatoare.
Din actele depuse la dosar reiese cu evidenta ca terenul instrainat era initial in patrimoniul SC C.D. SRL, care avea ca unic asociat si administrator pe I.C.
Intrucat redactarea actiunii este neclara, din motivele de fapt invocate nu se intelege daca reclamanta considera ca partile sociale ale societatii comerciale vanzatoare erau in patrimoniul comun al sotilor si din aceasta perspective apreciaza ca la incheierea contractului ar fi fost necesar si acordul ei sau daca aceasta considera ca in patrimoniul sotilor exista insusi dreptul de proprietate asupra terenului.
Este necesara lamurirea acestui aspect intrucat, in ipoteza in care reclamanta a actionat in calitate de coproprietar al partilor sociale ale societatii comerciale, actiunea este de natura comerciala si, in consecinta in speta, reclamanta trebuie sa faca dovada indeplinirii procedurii concilierii directe prevazuta de art. 7201 din C. proc. civ.
In ipoteza in care a actionat in calitate de persoana fizica consider ca pentru admisibilitatea unei astfel de actiuni este necesar a se proba frauda partilor la incheierea contractelor.
Concret, reclamanta trebuie sa dovedeasca imprejurarea ca toate partile din cele doua contracte au actionat cu intentia frauduloasa de a diminua patrimoniul comun al foştilor soti si fund in cunostinta despre imprejurarea ca este necesar si acordul reclamantei.
Nu in ultimul solicita a se observa ca bunul cumparat de mine este bun comun al sotilor (S.G. şi S.L.). Sotia sa nu a fost chemata in judecata pentru opozabilitatea hotararii. Solicită a se pune in vedere reclamantei sa precizeze daca întelege sa se judece în contradictoriu si cu sotia mea sau pastreaza acelasi cadru procesual.
Asupra fondului cauzei în speta de fata si prima vanzare si cea de a doua sunt contracte cu titlu oneros in care in schimbul terenului instrainat s-a achitat un pret intrucat exista contraprestatie nu se poate vorbi de frauda intrucat patrimoniul fostilor soti nu a fost diminuat in continuare reclamanta poate solicita partea care i se cuvine din patrimoniul societatii comerciale in care, desi I.C. era unic asociat, se poate interpreta ca partile sociale sunt bunuri comune ale sotilor si deci pot face obiectul unei cereri de partaj.
Cu atat mai mult in ce îl priveşte contractul de vanzare -cumparare autentificat sub nr. 1420/08.07.2010 de BNP M.A. si S.A. nu are caracter fraudulos. El este un tert de buna credinta care a incheiat valabil un contract de vanzare cumparare cu I.V. şi A. prin care a dobandit dreptul de proprietate asupra unui teren în schimbul unui pret (20.000 lei). Nu a ştiut ca reclamanta si I.C. sunt în divort si nici nu l-ar fi interesat aceasta chestiune atata vreme cat a cumparat de la persoane fizice care la randul lor dobandisera dreptul de proprietate asupra terenului de la societatea comerciala unde unic asociat si administrator era I.C.
La data incheierii contractului de vanzare-cumparare nu cunoştea ca actele de dobandire a bunului vandut erau contestate de catre reclamanta. Validitatea acestora a fost analizata atat de catre el, in calitate de cumparator, cat şi de catre notarul public instrumentator pe baza datelor existente în momentul vanzarii. Atata vreme cat modul de dobandire a bunului consta in contractul de vanzare-cumparare dintre societatea comerciala şi I.V. şi A. în conditiile în care reclamanta nu adusesera la cunoştinta tertilor (prin vreuna din modalitatile prevazute de lege) vreo procedura judiciara de contestare a primului contract de vanzare cumparare a considerat ca bunul este liber de sarcini si ca modul de dobandire al bunului este clar si neechivoc şi ca nu exista vreun motiv justificat care sa afecteze validitatea modului de dobandire initial.
Ca urmare, fiind de buna credinta si avand incredere deplina in procedura vanzarii îndeplinita de catre un reprezentant al statului (notarul public) si avand si avizul de legalitate dat de acesta în momentul autentificarii contractului, a consimtit, in calitate de vanzator, la încheierea contractului, executand in consecinta obligatia ce-i revenea, respectiv plata pretului.
Solicită a se observa ca vanzarea s-a facut pe un pret real, care a fost platit efectiv Reclamanta şi-a întemeiat cererea pe „nulitatea actului juridic pentru cauza ilicita”.
Cauza actului juridic este acel element al actului juridic civil care consta in scopul urmarit la încheierea unui asemenea act.
Potrivit art. 967 C civ. : „Conventia este valabila cu toate ca cauza nu este expresa. Cauza este prezumata pana la dovada contrarie.”
Solicita a se observa ca scopul urmarit la incheierea contractului a fost unul licit şi anume, aşa cum a aratat anterior, a speculat o oportunitate a pietei imobiliare in vederea dobandirii in patrimoniul sau al dreptului de proprietate asupra unui bun imobil (causa remota), ca nu a cunoscut si ca nu aveam de unde sa cunosc existenta unor cauze de nulitate a contractului si, nu în ultimul rând ca nu am vrut sa prejudiciez pe nimeni ci am urmarit exclusiv realizarea interesului meu patrimonial.
Apreciază din cele expuse, ca nu este dat motivul de nulitate invocat de reclamanta, ca actul juridic in litigiu este valabil si ca indeplineste toate conditiile de valabilitate cerute de art. 948 C civ.
Atasează la dosar înscrisuri.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta arata ca este adevărat ca în prezent I.C.M. nu mai este administratorul actual al societatii, însa avand în vedere ca la data încheierii contractelor de vanzare cumparare era administrator, în mod corect l-a indicat pe acesta;
Nu face o confuzie grava între calitatea de persoana fizica si de fosta sotie a lui I.C.M. şi calitatea acestuia de administrator al SC C.D. SRL.
Asa cum a aratat si prin actiune atat timp cat societatea comerciala la care prim paratul are calitatea de asociat unic a fost infiintata in timpul casatoriei, cu fonduri banesti comune, toate bunurile detinute de aceasta societate reprezinta bunuri mobile comune, conform art.30 C.fam, fiind dobandite in timpul casatoriei, chiar daca ea nu mai avea calitatea de asociat.
Acest articol prezuma caracterul de bun comun al tuturor bunurilor dobandite in timpul casatoriei de oricare dintre soti, bunurile exceptate de la aceasta comunitate fiind expres si limitativ prevazute de art.31 C.fam., iar printre acestea nu se regasesc bunurile avute de unul dintre soti de la firma al carei asociat unic este.( a se vedea decizia nr.210 din 5 februarie 2007 a CA. Bucuresti, Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie).
Mai arată ca in timpul casatoriei a avut infiintate doua societati, respectiv SC C.D.SRL,care in prezent este in faliment datorita manoperelor fostului sau sot si SC C.D. SRL,despre care arat ca:
– SC C. SRL a fost înfintata de ea la data de 04.07.2006, iar la data de 16.05.2007 l-a cooptat ca asociat pe paratul I.C.M., care s-a retras la data de 20 noiembrie 2008, ea devenind asociat unic;
– SC C.D. SRL a fost infiintata pe 03.04.2008 tot de ea, iar la data de 20 noiembrie 2008 s-a retras din societate si a devenit asociat unic paratul I.C.M.
Or, atat timp cat societatile comerciale au fost infiintate doar de ea, ulterior fiind cooptat paratul in ambele, la data la care atat ea, cat si paratul aveau calitatea de asociati unici a fost infiintata in timpul casatoriei, toate bunurile detinute de aceste societati reprezinta bunuri imobile/mobile comune, conform art.30 C.fam, fiind dobandite in timpul casatoriei, chiar daca chiar daca ea nu mai avea calitatea de asociat .
Acest articol prezuma caracterul de bun comun al tuturor bunurilor dobandite in timpul casatoriei de oricare dintre soti, bunurile exceptate de la aceasta comunitate fiind expres si limitativ prevazute de art.31 C.fam., iar printre aceastea nu se regasesc bunurile avute de unul dintre soti de la firma al carei asociat unic este.( a se vedea decizia nr.210 din 5 februarie 2007 a CA. Bucuresti, Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie). – Cat priveste faptul ca nu ar exista frauda la lege, solicita a se observa ca aceasta frauda este pe deplin dovedita prin incheierea succesiva a doua contracte de vanzare cumparare in frauda sa, unul dintre contracte fiind facut intre SC C.D.S.R.L. si tatal administratorului societatii, I.V., sens in care cu atat mai mult este dovedita frauda.
In completarea probatoriului intelege sa solicite relatii la DGFP-Administratia Finantelor Publice daca s-a platit impozit pentru banii incasati de SC C.D. SRL ca urmare a incasarii pretului de la I.V. urmare a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.2953 din 02 decembrie 2009 de BNP A.A..
Dovada achitarii pretului de catre I.V. , in ceea ce priveste contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.2953 din 02 decembrie 2009 de BNP A.A., cat si a incasarii de catre SC C.D. SRL(trebuind sa existe documente contabile in acest sens);dovada incasarii pretului de catre Iordache Vasile ca urmare a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1420 din 08 iunie 2010 de BNP A.M.
Prin precizarile ulterioare depuse de reclamanta la dosar arata ca solicita citarea SC „C.D.” SRL, înregistrata la Registrul Comertului sub nr. J 33/624/2008, CUI 23652550 ,prin administrator D.L.V.
In ceea ce priveste calitatea în care a formulat actiunea, aceasta a fost formulata în calitate de persoana fizica, în acest sens existand pe rolul Judecatoriei F. dosar nr. 574 /227/2011 ce are ca obiect partaj bunuri comune, cu termen de judecata la 06.06.2011.
In ceea ce priveste introducerea în cauza a soţiilor paratilor I.V. şi S.G. solicită introducerea acestora în cauza, acestea urmand a fi citate, respectiv: I.A. S.L.
Cat priveste faptul ca nu ar fi date prevederile art.948 Cod civil si ca cele doua contracte de vanzare cumparare ar fi perfect valabile, fiind încheiate cu buna credintă ,aceste sustineri nu pot fi reţinute motivat de urmatoarele aspecte:
Astfel, I.V., în calitate de tata al lui I.C.M. avea cunostintă de probleme legale dintre ea si fostul sot, precum si de faptul ca terenul ce formeaza obiectul contractelor de vanzare cumparare a caror nulitate o solicită este bun comun;
Cat priveste prima vanzare, cea între SC C.D. SRL si I.V. , aceasta a fost facuta doar în mod fictiv, fara a fi platit sau încasat vreun pret ,aspect ce poate fi dovedit în momentul în care se vor prezenta actele contabile prin care SC C.D. SRL face dovada inregistrarii banilor în contrabilitate si a plaţii impozitului.
Astfel, în cauza fara putinţa de tagada au fost incalcate prevederile art.948 Cod civil.Potrivit acestui text de lege, vanzarea-cumpararea terenului altuia în cunostinţa de cauza, reprezinta o operatiune speculativa, are o cauza ilicita şi este nula absolut astfel ca actul încheiat de vanzator in frauda dreptului proprietarului, cu complicitatea şi pe riscul cumparatorului, nu poate produce nici un efect juridic.
Cat priveste a doua vanzare, cea dintre I.V. şi I.A./ S.G. şi S.L. si aceasta e nula absolut, atat vanzatorii , cat si cumparatorii avand cunostinte ca se vinde terenul care este si proprietatea sa, în frauda sa, paraţii S.G. si soţia acestuia cunoscandu-o si în sat stiindu-se de problemele dintre ea si fostul soţ.
Cat priveste ca scopul ar fi fost unul licit, nici acest aspect nu poate fi retinut, scopul fiind unul ilicit, respectiv acela de a scoate fraudulos bunul din masa bunurilor comune, atat vanzatorii, cat si cumparatorii cunoscand faptul ca bunul îi apartine si ei.
In completarea probelor depune la dosar alte înscrisuri şi solicita relatii de la birourile notariale care au autentificat contractele ce fac obiectul litigiului în sensul atasarii documentatiei ce a stat la baza întocmirii lor.
Examinand întreg probatoriul administrat în cauza , instanta retine următoarea situatie de fapt:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2706/23.10.2009 de Societatea Civila Profesionala Notari Publici Asociati D.N.A-F. şi .A.A-F., SC C.D.SRL-F., reprezentata la acea data de I.C.M., cumpără de la numitii V.M.şi V.V. o suprafata de 1100 mp teren curti constructii şi arabil intravilan sat C.L.
La scurt timp de la achiziţionarea acestui imobil, mai exact la data de 2 decembrie 2009 , SC C.D. SRL vinde către pârâtii I.V. şi A. , acest imobil , fiind astfel încheiat contractul de vanzare cumpărare autentificat de acelaşi birou notarial sub nr. 2953/2009.
Ulterior, la 8 octombrie 2010 , cumpărătorii I.V. şi A. vând pârâtilor S.G. şi L., imobilul descris mai sus, fiind întocmit contractul de vanzare cumpărare autentificat sub nr. 1420/8.096.2010 de BNP Asociati M.A. şi S.A.
Sustine reclamanta că aceste contracte sunt lovite de nulitate absolută ca urmare a încălcării în primul rând a disp. art. 35 alin. 2 din Cod familie deoarece imobilul ce a făcut obiectul vanzarii era bun comun , prim-pârâtul neavand acordul său la înstrăinare.
Aceste sustineri nu pot fi primite de instanta , în cauza nefiind aplicabile disp. art. 35 alin. 2 Cod familie , întrucat acel imobil în suprafata de 1100 mp , descris mai sus nu a fost niciodata în patrimoniul comun al reclamantei cu fostul ei sot, I.C.M., administrator al SC C.D. SRL la data întocmirii actelor de vânzare cumpărare ci a intrat în patrimoniul acestei societati,persoană juridica , cu patrimoniu propriu , astfel că la data înstrainarii imobilului respectiv nu era nevoie ca asociatul unic al SC C.D.SRL să aibă consimtamantul reclamantei la înstrăinare.
Este adevarat ca în practica judiciara s-a apreciat că atât timp cât unul dintre soti are calitatea de asociat unic la o societate comerciala infiinţată în timpul căsătoriei cu fonduri băneşti comune ,părtile sociale ale acestei societăţi reprezintă bunuri mobile comune însă acest fapt nu împiedică efectuarea de tranzacţii imobiliare de către societatea respectivă fără acordul sotului asociatului acesteia , în legislatia actuală neexistand o asemenea interdictie.
Invocă apoi reclamanta faptul că această vânzare reprezintă o operatiune speculativă , avand o cauză ilicită , fiind încheiata în frauda dreptului proprietarului , cu complicitatea cumpărătorului I.V. , şi care cunostea că terenul în suprafata de 600 mp situat în F., pe care au edificat o casă , este bun comun.
Nici aceasta sustinere nu va fi primita de instanta, reclamanta făcând confuzie între parcela de teren ce a făcut obiectul înstrainarilor din contractele a căror nulitate o solicita , respectiv de 1100 mp situata în localitatea C.L. şi o alta de 600 mp situat în F. care ar constitui bunul lor comun , dar care însă nu poate fi supusă analizei în prezenta cauza cât timp nu a făcut obiect al înstrainarilor din contractele sus mentionate.
Pe de alta parte , cauza reprezintă obiectivul urmarit la încheierea actului juridic , în structura acestuia fiind cuprinse ca element de baza scopul imediat urmarit.
In cazul contractelor sinalagmatice, scopul imediat îl reprezinta prefigurarea de către fiecare parte a contraprestatiei.
De observat în cauza de fata că SC C.D. SRL a achizitionat în luna octombrie 2009 imobilul mai sus prezentat pentru care a plătit un pret stabilit de părtile contractante de 3000 lei , la scurt timp înstrainand acelasi imobil la acelaşi pret.
Astfel, nu poate fi considerata această vânzare ca fiind o operatiune speculativă cât timp patrimoniul societatii nu a fost afectat , suma investita initial pentru cumpărarea imobilului respectiv fiind aceeaşi cu cea obtinută prin revânzare.
Apoi, trebuie observat şi faptul că la data încheierii contractului de vanzare cumpărare dintre Societatea C.D. SRL şi pârâtii I.V. şi A. , căsătoria dintre reclamanta si administratorul societatii nu era desfăcută prin divort, acest fapt petrecându-se mult mai târziu la data de 2 septembrie 2010, aşa cum reiese din sentinta civila nr. 1643/2010 a Judecatoriei F. , astfel că părtile contractante din contractul de vanzare cumpărare nr. 2953/2 decembrie 2009 nu pot fi suspectate de rea credinţă în sensul că scopul urmarit prin încheierea acestei conventii ar fi acela de diminuarea patrimoniului comun al sotilor.
In ceea ce priveste cea de a doua vanzare , înfăptuită prin contractul autentificat sub nr. 1420/8.06.2010 reclamanta sustine că şi aceasta a fost înfăptuită în frauda sa, atât vanzatorii cât şi cumpărătorii cunoscand litigiile dintre reclamanta şi fostul ei sot.
Or, aşa cum s-a retinut mai sus,la data încheierii şi a acestui contrat respectiv luna iunie 2010 , căsătoria reclamantei cu fostul administrator al SC C.D.SRL era încă în fiinţă, iar daca între acestia ar fi existat anumite litigii, în special cu privire la imobilul în discutie , acest fapt ar fi trebuit notat în cartea funciara pentru a fi opozabil şi tertilor.
Cum din extrasele de carte funciara atasate la dosar şi în baza cărora s-au efectuat acele înstrainari nu rezultă că reclamanta ar fi notat existenta unor litigii asupra imobilului ce a făcut obiectul înstrainarii , buna credinţă a cumpărătorilor se prezumă.
Pentru aceste considerente , instanta constata că actiunea de fata , este nefondata urmand a fi respinsa ca atare.
Conf. art. 274 Cod procedura civila reclamanta va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata efectuate de pârâtii I.V. şi A.
In temeiul art. 19 din OUG nr. 51/2008 , cheltuielile de judecata avansate de stat , constand în acordarea ajutorului public judiciar în favoarea reclamantei sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 2622 lei, raman în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
In numele Legii,
H O T A R A S T E
Respinge actiunea formulata de reclamanta S.(I.) C. în contradictoriu cu pârâţii S.C. „C.D.” S.R.L. I.V. I.A., S.G. şi S.L., ca nefondata.
Obliga reclamanta să plătească pârâtilor I.V. şi I.A. suma de 800 lei cheltuieli de judecata.
Cheltuielile de judecata avansate de stat răman în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în şedinta publica din 20.09.2011.
