Constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare-cumparare, în temeiul Legii nr.10/2001. Termenul de prescriptie pentru promovarea actiunii în constatarea nulitatii absolute. Distinctia dintre contractele încheiate înainte si dupa intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001. Nesolutionarea notificarii de restituire a imobilului în natura. Relevanta pronuntarii unei hotarâri judecatoresti, prin care se recunoaste dreptul de proprietate al fostului proprietar.
C.p.cv., art.304 pct.9,art. 1, Legea nr.10/2001
1. Contractele de vânzare-cumparare a caror nulitate absoluta a fost invocata de catre reclamanta, au fost încheiate la data de 2.08.2002, fiind intabulate.
Termenul special de un an prevazut de dispozitiile art. 45 alin. 5 Cod procedura civila, prelungit ulterior cu 6 luni, a fost instituit de la data intrarii în vigoare a legii, fiind evident, asa cum în mod corect a retinut si instanta de apel, ca fata de data de 14.08.2002, data la care a expirat termenul de un an , aceasta dispozitie speciala nu se poate aplica decât actelor juridice de înstrainare încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
Termenul special de un an prevazut de dispozitiile art. 45 alin. 5 Cod procedura civila, prelungit ulterior cu 6 luni, a fost instituit de la data intrarii în vigoare a legii, fiind evident, asa cum în mod corect a retinut si instanta de apel, ca fata de data de 14.08.2002, data la care a expirat termenul de un an , aceasta dispozitie speciala nu se poate aplica decât actelor juridice de înstrainare încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
2.Împrejurarea ca reclamanta a formulat o notificare prin care a solicitat restituirea în natura a imobilului coroborata cu sentinta civila nr. 10022/6.10.1993, a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, irevocabila, prin care s-a constatat ca reclamanta este proprietarul Imobilului, sunt suficiente pentru a concluziona ca reclamanta justifica un interes legitim, nascut si actual, precum si personal si direct, în exercitarea prezentei actiuni civile.
Reclamanta beneficiaza de o hotarâre judecatoreasca irevocabila, prin care s-a constatat calitatea sa de proprietar asupra imobilului în litigiu, imobil ce a fost preluat fara titlu valabil.
În mod corect, instanta de apel a constatat reaua -credinta a pârâtelor la încheierea contractelor de vânzare-cumparare, în conditiile în care pârâta S.C. IPCM SA era notificata cu o cerere de restituire în natura înca din anul 2001, fiind evident ca toate partile contractelor de vânzare-cumparare aveau cunostinta despre regimul juridic al bunului imobil, acest aspect fiind mentionat în mod expres în cuprinsul contractelor de vânzare-cumparare respectivele contracte fiind încheiate cu frauda la lege, nefiind fondate pe o cauza licita.
În mod corect, instanta de apel a constatat reaua -credinta a pârâtelor la încheierea contractelor de vânzare-cumparare, în conditiile în care pârâta S.C. IPCM SA era notificata cu o cerere de restituire în natura înca din anul 2001, fiind evident ca toate partile contractelor de vânzare-cumparare aveau cunostinta despre regimul juridic al bunului imobil, acest aspect fiind mentionat în mod expres în cuprinsul contractelor de vânzare-cumparare respectivele contracte fiind încheiate cu frauda la lege, nefiind fondate pe o cauza licita.
Asadar, în cauza sunt incidente dispozitiile art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, fiind facuta pe deplin dovada în cauza a relei credinte a pârâtelor la încheierea contractelor de vânzare-cumparare, acestea fiind de coniventa frauduloasa, actele juridice fiind încheiate la aceeasi data.
Împrejurarea ca la data încheierii contractelor de vânzare-cumparare nu era notat nici un litigiu în Cartea Funciara, în conditiile în care S.C. IPCM SA era notificata si s-a precizat acest lucru în mod expres în cuprinsul contractelor, nu poate conduce la concluzia ca pârâtele au fost de buna credinta la încheierea contractelor de vânzare-cumparare.
Împrejurarea ca la data încheierii contractelor de vânzare-cumparare nu era notat nici un litigiu în Cartea Funciara, în conditiile în care S.C. IPCM SA era notificata si s-a precizat acest lucru în mod expres în cuprinsul contractelor, nu poate conduce la concluzia ca pârâtele au fost de buna credinta la încheierea contractelor de vânzare-cumparare.
CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A IV A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR.1073 /29.06.2009, dosar nr.2227 /2/2009
Prin cererea înregistrata la data de 26.11.2003 pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti sub nr.15070/2003 reclamanta M.M. a chemat în judecata pe pârâtii I.P.C.M. SA, S.C. TEHNOINVEST SA si GRAMPET SA, actiunea introductiva având ca obiect pronuntarea unei hotarâri judecatoresti prin care sa se constate nulitatea absoluta partiala a contractului de vânzare-cumparare încheiat cu IPCM SA si cu Societatea Comerciala Tehnoinvest SA, autentificat cu nr.2814/02.082002, precum si nulitatea absoluta partiala a contractului de vânzare-cumparare dintre SC Tehnoinvest SA si S.C. Grampet SA, repunerea partilor în situatia anterioara încheierii contractelor de vânzare-cumparare si obligarea societatii comerciale IPCM SA sa raspunda la notificarea nr.587/09.07.2001.
Prin sentinta civila nr. 1109/13.02.2004 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti în dosarul nr. 15070 /2003 s-a respins exceptia netimbrarii actiunii, ca neîntemeiata si s-a admis exceptia prescrierii actiunii si în consecinta a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta M.M. , în contradictoriu cu pârâtele Societatea Comerciala IPCM SA, Societatea Comerciala Tehnoinvest SA si Societatea Comerciala Grampet SA,, ca prescrisa.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre , prima instanta a retinut ca, reclamanta M.M. este succesoarea defunctului ei sot, M.D. conform certificatului de mostenitor nr.42/1962 , acesta a fost proprietarul unei pravalii ce purta nr. 1, situata alaturi de blocul nr.112 din Calea Victoriei si aflata în cadrul imobilului din Bucuresti Calea Victoriei nr.114.
Reclamanta îsi întemeiaza prezenta actiune pe dispozitiile Legii nr. 10/2001 , solicitând constatarea nulitatii absolute parte a contractului de vânzare-cumparare autentificat cu nr. 2814 si 2815 din 02.08.2002.
În ce priveste exceptia netimbrarii cererii de chemare în judecata , instanta de fond a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 51 din Legea nr. 10/2001 : “Cererile sau actiunile în justitie precum si transcrierea sau intabularea titlului de proprietate legate de aplicarea prevederilor prezentei legi si de bunurile ce fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxa de timbru.
În raport de aceste dispozitii legale, instanta a apreciat ca actiunea reclamantei, de constatare partiala a nulitatii absolute a contractului de vânzare-cumparare , fiind întemeiata pe Legea nr.10/2001 este scutita de plata taxei de timbru.
Referitor la cererea de repunere a partilor în situatia anterioara încheierii contractelor de vânzare-cumparare mentionate în petitul actiunii introductive, instanta de fond a retinut ca aceasta reprezinta efectul constatarii nulitatii absolute partiale a contractelor de vânzare-cumparare în discutie.
Instanta de fond a considerat ca termenul se constata împlinit la data de 14 august 2002, iar actiunea reclamantei este introdusa la 26 noiembrie 2003 si ca atâta timp cât cererea de chemare în judecata a reclamantei se întemeiaza pe dispozitiile Legii nr.10/2001, termenul de prescriptie prevazut de art. 46 din Legea nr. 10/2001 se aplica si prezentei cauze, reclamanta nu poate invoca faptul ca înstrainarea imobilelor s-a realizat dupa intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 , neputându-se prevala de dispozitiile dreptului comun.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta M.M. , criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie si solicitând anularea acesteia, retinerea cauzei spre solutionare si pe fond admiterea actiunii introductive si în consecinta, constatarea nulitatii contractelor de vânzare-cumparare în discutie ca fiind încheiate în frauda dispozitiilor legale si a dreptului sau de proprietate.
În motivarea cererii de apel, s-a invocat faptul ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra unui capat de cerere cu solutionarea caruia a fost investita si anume nu s-a pronuntat în vreun fel asupra cererii de obligare a unitatii detinatoare de a raspunde notificarii nr.587/09.07.2001.
De asemenea s-a mai invocat si faptul ca sentinta atacata a fost pronuntata cu încalcarea si aplicarea gresita a legii, întrucât instanta de fond a interpretat gresit dispozitiile art. 46 alin. 5 din Legea nr.10/2001, ceea ce a condus la admiterea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei si la respingerea cererii de chemare în judecata , fara a se mai cerceta fondul pricinii dedusa judecatii.
Pe fondul cauzei, apelanta a solicitat instantei de recurs sa constate actiunea introductiva este întemeiata, întrucât contractele de vânzare-cumparare a caror nulitate se invoca au fost încheiate cu încalcarea dispozitiilor Legii nr.10/2001 , sens în care apelanta invoca dispozitiile art. 46 alin.1 din acest act normativ.
Apelanta a considerat ca, în raport de dispozitiile art. 9 din Legea nr. 10/2001, intimata-pârâta SC IPCM SA avea obligatia legala de a emite decizia prin care sa îi restituie imobilul.
Prin decizia civila nr. 4927 A din 07.06.2004 instanta de apel , respectiv Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VII-a Civila si Litigii de Munca, a admis apelul declarat de apelanta – reclamanta M.M. împotriva sentintei civile nr.1109 din 13.02.2004 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti în dosarul nr.15070/2003 în contradictoriu cu intimatele-pârâte Societatea Comerciala IPCM SA, Societatea Comerciala Tehnoinvest SA si Societatea Comerciala GRAMPET SA, a anulat sentinta civila apelata si a acordat termen la 06.09.2004, C.1, ora 9,00 pentru evocarea fondului, cu citarea partilor.
Prin decizia civila nr. 574/19.01.2006 pronuntata în dosarul nr.519/2005 de Înalta Curte de Casatie si Justitie Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala ca instanta de recurs, au fost respinse ca inadmisibile recursurile declarate de societatile intimate -pârâte mentionate mai sus împotriva deciziei civile pronuntate în cauza.
Ulterior cauza a fost înregistrata la Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VII Civila si pentru cauze privind Conflictele de Munca si Asigurarile Sociale nr.8553/2/2004 , care prin decizia civila nr.11 A /15.01.2007 a admis exceptia necompetentei materiale a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a VII Civila si pentru Cauze privind Conflictele de Munca si Asigurarile Sociale si a declinat în favoarea Tribunalului Bucuresti, competenta solutionarii apelului formulat de apelanta reclamanta M.M. împotriva sentintei civile nr.1109/13.02.2004, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti în dosarul nr. 15070/2003 în contradictoriu cu intimatele pârâte Societatea Comerciala IPCM SA, Societatea Comerciala TEHNOINVEST SA si Societatea Comerciala GRAMPET SA.
Pricina a fost înregistrata la data de 19.03.2007 pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a V -a Civila sub nr. 8553 /2/2004.
Prin încheierea de sedinta din 18.06. 2007 instanta a unit cu fondul exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei si a respins ca neîntemeiate exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a S.C.IPCM SA si exceptia de prematuritate a cererii.
Pentru a pronunta aceasta solutie , instanta a retinut cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei ca pentru solutionarea acesteia este nevoie de administrarea si a altor probe , atât cu înscrisuri cât si administrarea altor mijloace de proba. În ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei SC IPCM SA instanta a retinut ca aceasta este parte în contractul de vânzare-cumparare a carui nulitate se solicita , aceasta calitate de parte contractanta fiind suficienta pentru justificarea calitatii procesuale pasive a pârâtei.
Cât priveste prematuritatea actiunii invocata de pârâti pe motiv ca dreptul reclamantei nu este nascut si actual câta vreme lipseste expertiza extrajudiciara necesara solutionarii notificarii, instanta a constatat ca dreptul reclamantei la solutionarea notificarii formulate în temeiul Legii nr.10/2001 este un drept nascut si actual, prin raportare la dispozitiile art. 26 din legea speciala si nu are legatura cu expertiza extrajudiciara pretinsa de catre pârâti.
În cauza a fost administrata proba cu înscrisuri precum si proba cu expertiza tehnica judiciara imobiliara al carei raport a fost depus la dosar, filele 139-154. Au fost formulate obiectiuni la acest raport iar raspunsul la obiectiuni a fost depus la dosar la filele 180-189.
Prin decizia civila nr. 1381 /A/ 27.10.2008, Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a Civila a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active ca fiind neîntemeiata. A admis actiunea cu privire la constatarea nulitatii si repunerea partilor în situatia anterioara. S-a constatat nulitatea absoluta partiala a contractelor de vânzare-cumparare si s-a dispus repunerea în situatia anterioara. A fost disjuns capatul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei sa raspunda la notificarea nr.587/9.07.2001,
Pentru a se pronunta în acest mod instanta de apel a retinut, în esenta reaua credinta a pârâtelor , care la data încheierii contractelor de vânzare-cumparare autentificate sub nr.2814 si 2815 din 02.08. 2002 aveau cunostinta de existenta notificarii formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 si nesolutionate.
Împotriva acestei hotarâri judecatoresti au formulat recurs în termen legal pârâtele SC IPCM SA si S C GRAMPET SA, criticând-o pentru nelegalitate.
Astfel, pârâta SC IPCM SA a sustinut urmatoarele prin motivele de recurs formulate.
În ceea ce priveste decizia nr.492/A/2004, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, recurenta sustine ca sunt incidente dispozitiile art. 304 pct. 6 Cod procedura civila, în sensul ca instanta a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv faptul ca motivul de apel constând în nepronuntarea instantei pe un capat de cerere, constituia un motiv de apel inadmisibil fata de dispozitiile procedurale civile.
Dispozitiile art. 2822 Cod procedura civila sunt de stricta interpretare si reclamanta nu poate sa solicite direct instantei de apel sanctionarea omisiunii pretinse, atâta timp cât nu a formulat cererea de completare a hotarârii pronuntate de prima instanta.
O alta critica vizeaza incidenta dispozitiilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, în sensul ca instanta de fond a facut o corecta interpretare a dispozitiilor art. 46 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 atunci când a respins ca prescris dreptul la actiunea în constatarea nulitatii absolute a primului contract autentic de vânzare-cumparare, ceea ce facea de necercetat controlul valabilitatii actului subsecvent de înstrainare, reclamanta motivându-si cererea de nulitate a celei de a doua vânzari,pe nulitatea actului anterior încheiat .
Actiunea reclamantei este motivata în drept exclusiv pe dispozitiile Legii nr. 10/2001, astfel încât nu se putea sustine în apel ca instanta de fond ar fi trebuit sa analizeze cererile reclamantei sub un alt temei de drept decât acela cu care însasi reclamanta a investit instanta.
În acest context, sustinerea instantei de apel în sensul ca nu este aplicabil art. 46 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 atâta vreme cât reclamanta s-a întemeiat exclusiv pe acest act normativ, constituie o aplicare gresita a legii.
În ceea ce priveste decizia civila nr. 1381/27.10.2008, recurenta pârâta a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, aratând urmatoarele;
În mod gresit a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, exceptie pe care instanta a unit-o cu fondul cauzei, întrucât cu înscrisurile depuse reclamanta nu face dovada identitatii între spatiul actual si cel ce rezulta ca a fost achizitionat în anul 1949, de catre autorul ei.
Expertiza tehnica efectuata în cauza nu constituie dovada faptului ca reclamanta este titulara vreunui potential drept de proprietate asupra spatiului ce a format parte din obiectul vânzarilor.
Se mai sustine ca decizia de constatare a nulitatii absolute partiale a contractelor de vânzare-cumparare este data cu aplicarea gresita a legii , întrucât respectivele contracte au fost încheiate cu respectarea dispozitiilor legale în vigoare la momentul încheierii acestora, inclusiv cu respectarea dispozitiilor Legii nr.10/2001, sustinerile reclamantei fiind neîntemeiate si în ceea ce priveste invocarea art. 45 alin.1 din Legea nr. 10/2001.
Hotarârea judecatoreasca invocata de catre reclamanta este inopozabila pârâtei recurente întrucât aceasta nu a fost parte în cauza.
Se sustine ca solutionarea pe fond a actiunii este dependenta de constatarea modalitatii în care imobilul a trecut în proprietatea statului, cu sau fara titlu, si sub acest aspect, de stabilirea situatiei juridice a proprietatii .
Se precizeaza ca înstrainarea imobilului care ar cuprinde si spatiul la care se refera reclamanta, de catre S.C.IPCM SA catre SC TEHNOINVEST SA s-a facut în cadrul procesului de privatizare al SC IPCM SA, fiind urmarea unui contract de leasing imobiliar cu clauza irevocabila de vânzare pentru acelasi imobil, încheiat în forma autentica în baza Hotarârii Adunarii Generale a Actionarilor S.C. IPCM SA data în baza mandatului special emis de APAPS în acest scop, respectiv în baza Hotarârii Adunarii Generale a Actionarilor, S.C.TEHNOINVEST SA, aceste argumente înlaturând fara putinta de tagada sustinerile nefondate ale reclamantei din motivele de apel relative la înstrainarea imobilului de catre recurenta.
Încheierea contractului de leasing si a vânzarii subsecvente a avut loc ca urmare a punerii în executare a hotarârilor AGA ale societatilor implicate , hotarâri care nu au fost atacate în justitie, de tertii interesati ( cum se poate considera si reclamanta) , astfel încât efectele acestor hotarâri, respectiv încheierea contractelor de vânzare-cumparare nu mai pot fi înlaturate prin promovarea unei actiuni vizând constatarea nulitatii înstrainarilor.
Cele doua contracte de vânzare-cumparare a caror nulitate partiala este invocata de reclamanta , sunt autentificate de catre un notar public si prin urmare conform Legii nr.36/1995, precum si art. 1173-1174 Cod civil, fac dovada deplina (pâna la înscrierea în fals) atât între parti cât si fata de terti cu privire la dispozitiile si conventiile ce constata.
Pârâta SC GRAMPET SA a solicitat prin recursul formulat, în principal, casarea hotarârii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de apel, iar în subsidiar modificarea în parte a hotarârii recurate în sensul respingerii apelului sau casarea hotarârii judecatoresti cu consecinta rejudecarii în fond a apelului formulat de Minculescu Manda si a respingerii ca neîntemeiata a cererii de chemare în judecata privind constatarea nulitatii absolute partiale a contractului de vânzare-cumparare .
Astfel, se sustine ca instanta de apel a respins în mod nelegal exceptiile invocate.
În ceea ce priveste exceptia prescriptiei extinctive, fata de prevederile art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, ultima zi în care s-ar mai fi putut formula o actiune în anulare având ca obiect contractele de vânzare-cumparare nr.2814/02.08.2002 si nr.2815/02.08.2002, era 14.08.2002.
Actiunea a fost formulata la data de 26.11.2003, cu depasirea termenului de prescriptie special, prevazut de lege.
În ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, în mod gresit se sustine de catre recurenta, instanta a considerat valabile concluziile raportului de expertiza, desi acestea nu erau conforme cu realitatea.
De asemenea se arata ca si exceptia lipsei de interes a fost solutionata în mod gresit de catre instanta de judecata, întrucât , conform art. 29 din Legea nr.10/2001, reclamanta este îndreptatita exclusiv la despagubiri si ca atare nu justifica un interes legitim în promovarea actiunii introductive.
Notificarea trebuia, deci introdusa la aceasta autoritate, care este cea obligata sa raspunda si sa stabileasca, daca este cazul, masurile reparatorii.
O alta critica vizeaza faptul ca în cauza, instanta nu a retinut, în mod gresit, ca termenul de solutionare a notificarii nu a expirat, termenul de 60 de zile fiind calificat constant în doctrina ca fiind termen de recomandare.
Analizând actele si lucrarile de la dosarul cauzei, în raport de criticile formulate cât si de dispozitiile legale incidente în materie, Curtea a retinut ca recursurile sunt nefondate, pentru urmatoarele considerente :
În ceea ce priveste criticile formulate împotriva deciziei civile nt.492/A/7.06.2004, Curtea retine ca hotarârea judecatoreasca pronuntata în cauza este legala, nefiind afectata de motivele de modificare prevazute de dispozitiile art. 304 pct. 6 si 9 Cod procedura civila.
Nu se poate sustine ca instanta de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât a retinut ca instanta de fond nu s-a pronuntat pe un capat de cerere cu care a fost învestita si prin respingerea actiunii în integralitatea sa s-a pricinuit partii o vatamare care, conform art. 105 alin. 2 Cod procedura civila, nu se poate înlatura decât prin anularea hotarârii atacate. De asemenea, s-a retinut, în mod corect, ca instanta de fond a solutionat cauza gresit , pe calea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune,impunându-se ca urmare anularea sentintei civile în baza dispozitiilor art. 297 Cod procedura civila, în forma în vigoare la data pronuntarii deciziei civile.
Motivul de modificare prevazut de art.304 pct. 6 Cod procedura civila, are în vedere ipoteza în care instanta de judecata s-a pronuntat asupra unor cereri cu care nu a fost investita sau fiind investita în mod nelegal, a acordat mai mult decât partile au solicitat.
În cauza, împrejurarea ca au fost adoptate dispozitiile art. 2812 alin.1 Cod procedura civila, referitoare la completarea hotarârii nu au relevanta, întrucât motivul pentru care instanta de apel a anulat hotarârea judecatoreasca a fost pe de o parte, ca instanta nu s-a pronuntat pe un capat de cerere, iar pe de alta parte, ca a solutionat în mod gresit cauza pe cale de exceptie, fara a intra în cercetarea fondului dreptului dedus judecatii.
Dispozitiile art. 2812 alin.1 Cod procedura civila, instituie doar o facultate, un drept pus la dispozitia partilor, însa, nu au caracter imperativ , acest aspect rezultând din modul de redactare a textului de lege.
În ceea ce priveste aplicarea gresita a legii de catre instanta de apel în solutionarea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, Curtea retine urmatoarele:
Contractele de vânzare-cumparare a caror nulitate absoluta a fost invocata de catre reclamanta, au fost încheiate la data de 2.08.2002, fiind intabulate.
În ceea ce priveste criticile formulate de recurente, cu privire la decizia civila nr. 1381/27.10.2008, prin care Tribunalul Bucuresti a evocat fondul, Curtea retine :
Instanta de apel a solutionat în mod corect exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei , întemeindu-si solutia pronuntata pe concluziile raportului de expertiza efectuat în cauza si constatând identitatea între imobilul stapânit de autorul reclamantei si cel care face obiectul contractelor de vânzare-cumparare a caror nulitate se solicita.
Astfel, expertul a concluzionat ca exista identitate între cele doua imobile, facând referiri exacte la actele de proprietate vechi, prezentate de reclamanta cu trimitere la configuratia actuala a imobilului.
Neconcordantele constatate de expert sunt minore si nu prezinta relevanta în ceea ce priveste identificarea imobilului, fiind inerente fata de vechimea mentiunilor existente în actele de proprietate ale autorului reclamantei, ce au fost întocmite în anul 1949.
De asemenea nu se pot retine sustinerile formulate de catre recurentele pârâte în sensul ca reclamanta nu justifica un interes în promovarea actiunii fata de dispozitiile art. 29 din Legea nr. 10/2001,
Împrejurarea ca reclamanta a formulat o notificare prin care a solicitat restituirea în natura a imobilului coroborata cu sentinta civila nr. 10022/6.10.1993, a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, irevocabila, prin care s-a constatat ca reclamanta este proprietarul Imobilului, sunt suficiente pentru a concluziona ca reclamanta justifica un interes legitim, nascut si actual, precum si personal si direct, în exercitarea prezentei actiuni civile.
Curtea mai retine în ceea ce priveste exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a S.C.IPCM si S.C. TEHNOINVEST ca referirea recurentelor la dispozitiile art.27 alin. (2) din Legea nr.10/2001, nu are legatura cu solutionarea celor doua exceptii, cele doua pârâte fiind parti în contractele de vânzare-cumparare a caror nulitate se solicita, au calitate procesuala pasiva în actiunea dedusa judecatii.
Consideratiile formulate de recurenta-pârâta S C Grampet SA cu privire la termenul de solutionare a notificarii, nu sunt fondate si, mai mult, nu pot fi retinute, câta vreme capatul de cerere vizând obligarea pârâtei SC IPCM SA sa raspunda la notificare, a fost disjuns si, ca atare, instanta nu a cercetat fondul dreptului dedus judecatii.
Pe fond, Curtea constata legalitatea modului de solutionare a pricinii în sensul constatarii nulitatii absolute a celor doua contracte de vânzare-cumparare.
Astfel, în mod corect, instanta de apel si-a argumentat solutia pe efectele sentintei civile nr.10022/6.10.1993, ce beneficiaza de puterea de lucru judecat în ceea ce priveste constatarea calitatii de proprietar asupra imobilului a reclamantei.
Termenul de prescriptie prevazut de dispozitiile art.405 Cod procedura civila, de care fac vorbire recurentele se poate considera împlinit în ceea ce priveste petitul actiunii vizând revendicarea imobiliara si nu în ceea ce priveste actiunea în constatare promovata, care nu este susceptibila de executare silita.
Ca urmare, reclamanta beneficiaza de o hotarâre judecatoreasca irevocabila, prin care s-a constatat calitatea sa de proprietar asupra imobilului în litigiu, imobil ce a fost preluat fara titlu valabil.
Asadar, în cauza sunt incidente dispozitiile art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, fiind facuta pe deplin dovada în cauza a relei credinte a pârâtelor la încheierea contractelor de vânzare-cumparare, acestea fiind de coniventa frauduloasa , actele juridice fiind încheiate la aceeasi data.
Indiferent cum S.C.IPCM SA a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, transferul a operat de la un neproprietar, imobilul fiind preluat fara titlu valabil de catre Statul Român, acest aspect fiind constatat cu putere de lucru judecat prin sentinta civila nr. 10022 a Judecatoriei Sectorului 1, irevocabila.
Împrejurarea ca pârâtele recurente nu au fost parti în litigiul ce a fost finalizat prin aceasta hotarâre judecatoreasca nu are relevanta asupra aprecierii dreptului de proprietate al reclamantei, precum si asupra modului de preluare a bunului imobil de catre stat.
Conform dispozitiilor art. 17 Cod procedura civila- cererile accesorii si incidentale sunt în caderea instantei competente sa judece cererea principala.
Aceste dispozitii legale nu sunt incidente în cauza, capatul de cerere vizând obligatia de a face neavând caracterul unei cereri accesorii sau incidentale, asa încât instanta de apel a procedat în mod corect dispunând disjungerea acestui capat de cerere.
Fata de aceste considerente, în baza dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, recursurile formulate În cauza urmeaza a fi respinse , ca fiind nefondate.
