Contract de vânzare-cumpărare active. Validitate.
Contractul este valid, respectându-se art. 969, 970 C.civ. şi Legea nr. 85/2006.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 187 din 7 aprilie 2008
Curtea de Apel Iaşi, Secţia comercială a dispus admiterea recursului declarat de S.C. „S.A.D.I.” S.A. Iaşi, prin reprezentant legal, împotriva sentinţei comerciale nr.496/S/20.11.2007 pronunţată de Tribunalul Iaşi, judecător sindic, sentinţă pe care a modificat-o în tot; respingerea cererii formulate de administratorul judiciar „S.I.”, în contradictor cu debitorul-vânzător S.C. „M.T.” S.A. – Iaşi şi pârâta-cumpărătoare S.C. „S.A.D.I.” S.A. – Iaşi, având ca obiect anularea antecontractului de vânzare-cumpărare, cu promisiune irevocabilă de vânzare, autentificat prin încheierea nr.2153/14.06.2006 la B.N.P. „D.B.”.
S-a reţinut că antecontractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat între părţi cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, constituind legea părţilor în virtutea dispoziţiilor art.969 C.civ., respectând condiţiile de validitate prevăzute de art.948 C.civ., nefraudând interesele creditorilor.
Nu s-a făcut dovada relei credinţe a cumpărătorului, vânzarea fiind aprobată prin hotărârea A.G.A. din 17.10.2005, după ce au fost cerute şi comunicate acordurile prealabile ale organelor abilitate, inclusiv al creditorului privilegiat.
Cât priveşte preţul, acesta este serios în raport cu alte vânzări, fiind mai mare decât vânzarea a 19.000 m.p., aprobată prin aceeaşi hotărâre A.G.A., fără construcţii, ale unei societăţi vecine, cum este vânzarea de faţă. Se impune sublinierea că vânzarea celor 19.000 m.p. nu a fost contestată de lichidator, ori astfel de acţiuni nu pot fi discreţionare, impunându-se o linie constantă şi principală de apreciere.
În contextul dat, considerentele primei instanţe avute în vedere la pronunţarea hotărârii de admitere a cererii formulate de administratorul judiciar sunt doar supoziţii fără suport probator.
Mai mult, prima instanţă analizează legalitatea hotărârii din 17.10.2005 deşi nu este investită cu o cerere care să aibă un asemenea obiect.
Nu s-a constatat existenţa unor impedimente legale sau interdicţii de înstrăinare iar faptul că unele formalităţi sunt efectuate la momente apropiate nu afectează valabilitatea convenţiei. Încheierea contractului s-a efectuat cum arătam în precedent cu acordul creditorului bugetar, nefiind violate prevederile art.79 şi 80 din Legea nr.85/2006, în nici un mod.
Aşa fiind, s-a constatat că actul s-a încheiat cu respectarea condiţiilor de validitate a convenţiilor, cu ştirea şi acordul creditorului bugetar la preţul stabilit de expertizele efectuate la cererea acestuia.
Prin consecinţă, văzând şi prevederile art.312 C.pr.civ., s-a admis recursul, a fost modificată în tot sentinţa recurată şi a fost respinsă acţiunea formulată de administratorul judiciar „S.I.” – Iaşi.
