Înscrisul sub semnătură privată depus la dosar nu cuprinde toate cerințele prevăzute la art. 275 C. pr. civ., motiv pentru care va fi socotit ca început de dovadă scrisă, iar potrivit art. 310 alin. 3 din C. pr. civ. Începutul de dovadă scrisă poate face dovadă între părți numai dacă este completat prin alte mijloace de probă, inclusiv prin proba cu martori ori prin prezumții.
Prin acţiunea formulată reclamantul B.D.D., în contradictoriu cu pârâtul D.S., a solicitat obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 2.000 lei reprezentând diferență contravaloare marfă. Reclamantul a precizat că a vândut pârâtului marfă în valoare de 4.000 lei, iar la momentul livrării a primit jumătate din preț, respectiv 2.000 lei, urmând ca restul prețului să fie plătit ulterior. Reclamantul a învederat că la momentul vânzării nu a întocmit niciun înscris cu pârâtul, dar ulterior, pârâtul printr-un înscris a recunoscut că îi datorează suma de 2.000 lei și s-a angajat să restituie săptămânal câte 200 lei, până îi va restitui întreaga sumă, fapt ce nu s-a întâmplat.
Acțiunea este întemeiată.
Între părţile în litigiu a fost încheiat un contract de vânzare, prețul vânzării fiind de 4.000 lei. La momentul predării mărfii, pârâtul a achitat o jumătate din preț, respectiv 2.000 lei, urmând ca ulterior să restituie restul prețului, adică 2.000 lei, fapt ce nu s-a întâmplat.
Existența raportului dintre cele două părți s-a întemeiat pe dispozițiile art. 1650 C. civil care prevede: Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească.
Potrivit art. 1719 din C. civil: Cumpărătorul are următoarele obligații principale: (…)
b) să plătească prețul vânzării.
Totodată, potrivit art 1724 din C. civil: Când cumpărătorul nu a plătit, vânzătorul este îndreptățit să obțină fie executarea silită a obligației de plată, fie rezoluțiunea vânzării (…).
Deși valabilitatea contractului de vânzare nu este afectată de lipsa unui contract scris, un asemenea înscris este necesar în scopul probării voinței părților.
În speță, la momentul vânzării nu a fost întocmit un contract scris, însă ulterior, a fost întocmit un înscris olograf denumit „Angajament” din care rezultă că pârâtul se obliga să restituie reclamantului suma de 2.000 lei sub forma de rate lunare ( câte 200 lei/lună ).
Cu privire la forța probantă a înscrisului sub semnatură privată existent în cauză, potrivit art 275 alin. 1 din C. pr. civ. înscrisul sub semnătură privată, prin care o singură parte se obligă către o alta sa-i plătească o sumă de bani… trebuie să fie în întregime scris cu mâna celui care îl subscrie sau cel puțin ca, înafară de semnătură, să fie scris cu mâna sa ” bun și aprobat pentru…..”, cu arătarea în litere a sumei sau a cantității datorate.
Totodată, potrivit art. 276 din C. pr. civ. Înscrisurile sub semnătură privată pentru care nu s-au îndeplinit cerințele prevăzute la art. 274 și 275 vor putea fi socotite ca început de dovadă scrisă.
Instanța constată că înscrisul sub semnătură privată denumit ”Angajament” depus de reclamant la dosar nu cuprinde toate cerințele prevăzute la art. 275 C. pr. civ., motiv pentru care va fi socotit ca început de dovadă scrisă, iar potrivit art. 310 alin. 3 din C. pr. civ. Începutul de dovadă scrisă poate face dovadă între părți numai dacă este completat prin alte mijloace de probă, inclusiv prin proba cu martori ori prin prezumții.
Prin coroborarea probelor administrate la dosar, instanţa apreciază că reclamantul şi-a îndeplinit obligaţia ce revine vânzătorului, respectiv aceea de predare a mărfii.
În ce priveşte împrejurarea neîndeplinirii obligației cumpărătorului, aceasta este confirmată în cauză de probele administrate. În cauză pârâtul nu a făcut nicio dovadă în sens contrar, astfel neexecutarea obligaţiei de către acesta rezultă cu certitudine şi îi este imputabilă.
Față de cele menționate, acțiunea a fost admisă.
