Vânzări-cumpărări.
În afara unor restricţii stabilite prin actul constitutiv, acţiunile sunt liber negociabile şi acţionarii pot cesiona toate acţiunile ce le deţin sau o parte a acestora unui alt acţionar sau unui terţ neacţionar, fără nicio restricţie din partea societăţii.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, s. com., de cont. adm. şi fisc., sent. nr. 711/CA/30 iunie 2010, nepublicată)
Prin acţiunea în anulare înregistrată reclamanta S.C. A SA a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii AMI, ASD, VVM, să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare dintre contractanţii AMI şi ASD în calitate de cumpărători şi vânzătorul VVM, legalizat prin încheierea de legalizare nr.4729/25.04.2008 a BNP BDA, cu cheltuieli de judecată.
Referitor la conţinutul acţiunii reconvenţionale, pârâta reconvenţională arată că pe rolul acestei instanţe pârâţii au formulat o acţiune, având acelaşi obiect, cu prezenta cerere reconvenţională, solicitând disjungerea acesteia şi constatând excepţia litispendenţei, conexarea prezentei cereri reconvenţionale la acţiunea ce formează obiectul dosarului nr. 1853/112/2008.
Instanţa a pus în discuţia părţilor această solicitare şi prin încheierea din 23.06.20l0 a dispus disjungerea prezentei cereri reconvenţionale, a întâmpinărilor formulate, a notelor de şedinţă şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 164 C.proc.civ, dispune conexarea acţiunii reconvenţionale la dosar nr. 1853.1/112/2008.
Analizând actele şi lucrările dosarului, susţinerile părţilor şi probatoriul ce s-a administrat, instanţa reţine în fapt următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4729 din 25.04.2008 de Biroul notarului public BDA, pârâtul VMV în calitate de vânzător a vândut pârâţilor AMI şi soţiei ASD, un număr de l2.807 acţiuni ale societăţii comerciale A SA Bistriţa, cu o valoare nominală de 2,5 lei, reprezentând 25,30 % din capitalul social al societăţii, acţiuni numerotate de la nr. 19503-32.309 conf. certificatului de acţionar nr. 2/442/21.02.2007 la preţul de 128.070 lei, respectiv 10 lei/acţiune.
Cumpărătorii au solicitat societăţii a căror acţiuni le-au cumpărat înregistrarea în registrul acţionarilor şi de cesiuni, însă societatea pârâtă a refuzat să opereze acest transfer al proprietăţii acţiunilor, cu motivarea că este o societate de tip închis.
Prin prezenta acţiune societatea comerciala SC A SA solicită ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părţi la 25.04.2008 invocând trei motive de anulabilitate a acestui contract şi anume: 1) faptul că această societate este o societate comercială pe acţiuni de”tip închis” ; 2) faptul că vânzătorul VMV a înstrăinat aceste acţiuni deşi ele aveau calitatea de bun comun al foştilor soţi, încălcându-se disp.art. 30 C.familiei, şi 3) faptul că vânzătorul VMV a înstrăinat cumpărătorilor şi cele 10 acţiuni de la poziţiile nr. 7422 la 743l din registrul acţionarilor, deşi acestea erau indisponibilizate drept garanţie a administratorului vânzător şi prin urmare erau inalienabile.
Analizând fiecare motiv de anulabilitate a contractului de vânzare-cumpărare, invocat de reclamant, instanţa reţine:
a) referitor la faptul că societatea comercială este o societate comercială pe acţiuni de „tip închis” şi prin urmare, acţionarii au limitate drepturile lor în a-şi înstrăină acţiunile ce le deţin, motiv de nulitate sau anulabilitate a contractului de vânzare-cumpărare, instanţa va respinge ca neîntemeiat acest motiv, având în vedere următoarele:
In actul constitutiv al reclamantului valabil pentru momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, se prevede la art. 1, al. 3 că societatea se declara de tip închis.
Dispoziţiile art. 7 din actul constitutiv privitoare la capitalul social şi acţiunii statuează că: societatea va ţine evidenţa acţiunilor în registrul acţionarilor care se păstrează la sediul societăţii, sub responsabilitatea consiliului de administraţie şi că dreptul de proprietate asupra acţiunilor se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor, semnată de cedent şi de cesionar sau mandatarii lor.
Aşadar, din analiza dispoziţiilor cuprinse în actul constitutiv al reclamantei, rezultă cu certitudine că societatea de ”tip închis” nu cuprinde dispoziţii restrictive privind transferabilitatea acţiunilor sale.
În acest sens este de observat faptul că Regulamentul nr. 6/1996 al Comisiei Naţionale de Valori Mobiliare, aprobat prin Ordinul nr. 3/25.01.1996, publicat în M.O. nr. 37/21.02.1996, în vigoare la data convenţiei defineşte în art. 1.2 lit. K societatea închisă ca fiind o societate comercială pe acţiuni ale cărei acte constitutive prevăd restricţii privind libera transferabilitate a acţiunilor, interzic orice distribuire de valori mobiliare către public sau care nu îndeplineşte condiţiile stabilite de art. 2.4 (7) din regulamentul pentru o societate deschisă.
Art. 2.5 din Regulament statuează că: o societate închisă, definită conf. art. 1.2 lit k nu poate efectua nicio formă de publicitate pentru vânzarea acţiunilor sale.
Din aceste dispoziţii legale rezultă cu evidenţă faptul că o societate comercială pe acţiuni de tip închis este numai acea societate care în actele constitutive cuprinde restricţii privitoare la transferabilitatea acţiunilor sale, ceea ce nu este îndeplinit în ce o priveşte pe reclamantă.
În literatura de specialitate este unanimă opinia potrivit cărei societăţile comerciale pe acţiuni închise reprezintă acele societăţi ale căror acţiuni sunt tranzacţionate în afara oricărei oferte publice şi a oricărui sistem de tranzacţionare reglementat, respectiv transferul dreptului de proprietate are loc în condiţiile actelor constitutive şi ale disp. art. 98 al. 1 din Legea nr. 30/1990.
Aşa fiind, în afara unor restricţii stabilite prin actul constitutiv, acţiunile sunt liber negociabile şi acţionarii pot cesiona toate acţiunile ce le deţin sau o parte a acestora unui alt acţionar sau unui terţ neacţionar, fără nicio restricţie din partea societăţii.
Sunt considerente pentru care instanţa apreciază că în ce priveşte acţiunile S.C. A SA, care potrivit actului constitutiv în vigoare la 25.04.2007 era o societate comercială pe acţiuni de „tip închis” fără a avea reglementate niciun fel de restricţii privind transferabilitatea acţiunilor sale, transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor deţinute de către un acţionar, poate avea loc atât câtre un alt acţionar, dar şi către un terţ, potrivit art. 98 al.1 din Lg. 31/1990, şi a dispoziţiilor cuprinse în art. 7, al.4 şi 5 din actul constitutiv.
b) cel de-al doilea motiv de anulabilitate a contractului de vânzare-cumpărare, invocat de reclamanta vizează încălcarea de către vânzător a dispoziţiilor legale privind comunitatea de bunuri a soţilor, respectiv dispoz. art. 30 Cod fam. potrivit cărora bunurile dobândite în timpul căsătoriei, sunt bunuri comune ale soţilor, iar vânzarea s-a făcut fără acordul soţiei vânzătorului.
Motivul invocat de reclamanta se dovedeşte a fi neîntemeiat, deoarece la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv 25.04.2008, acţiunile obiect al vânzării se aflau în proprietate exclusivă a vânzătorului, urmare partajului amiabil intervenit între foştii soţi după divorţ, aşa cum rezultă din declaraţia autentificată sub nr. 1004 din 18 martie 2008, de Biroul Notarului Public BEF, declaraţia fostei soţii a vânzătorului, în care la poz. 2 se arată că” au fost de acord ca toate acţiunile să revină în întregime în proprietatea fostului meu soţ VMV, fără vreo sultă compensatorie şi fără alte pretenţii ulterioare”.
c) cu privire la cel de-al treilea motiv al anulabilităţii invocate de reclamantă şi care vizează faptul că în contractul de vânzare-cumpărare încheiat de pârâţi sunt incluse şi un număr de 10 acţiuni deţinute de vânzător, care erau indisponibilizate şi aflate la dispoziţia societăţii ca o garanţie a administratorului, fiind prin urmare inalienabile, se reţin următoarele:
Obligaţia constituirii de garanţii de către administratori a fost reglementată de art. 140 din Lg. 31/1990, potrivit căreia fiecare administrator trebuia să depună o garanţie „ pentru administraţia sa prevăzută de actul constitutiv, ori în lipsă unei clauze în acesta, aprobată de adunarea generală a acţionarilor ”. Alineatul 2 al acestui articol permitea administratorului acţionar să constituie garanţia de buna administrare şi prin depunere a 10 acţiuni care, pe perioada mandatului său, erau inalienabile şi se păstrau la societate.
Aceste dispoziţii au fost abrogate de art. I, pct. 87 din Legea nr. 441/2006, astfel că începând cu 01.12.2006, a fost abrogată obligaţia legală de constituire a unei garanţii de către administrator.
De altfel, nici actul constitutiv al reclamantei actualizat la 25.04.2007, nu reglementează obligaţia administratorilor în sensul constituirii de garanţii.
Pentru considerentele de fapt mai sus analizate, în temeiul dispoziţiilor legale invocate în cuprinsul acestora, instanţa apreciază ca fiind neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC A SA, având obiect anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâţii AMI şi ASD, în calitate de cumpărători şi vânzătorul VMV, autentificat sub nr. 4729/25.04.2008 al BNP BDA, urmând a o respinge ca atare.
În baza art. 274 Cod procedură civilă reclamanta ca fi obligată să plătească pârâţilor suma de 539 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial şi taxa judiciară de timbru.
