Legea nr. 112/1995. Contract de vânzare-cumpărare îcheiat cu rea-credinţă. Nulitate.


Legea nr. 112/1995. Contract de vânzare-cumpărare încheiat cu rea-credinţă. Nulitate.

Legea nr. 10/2001 – art. 46

Potrivit dispoziţiilor art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credinţă”.

Prin urmare, numai atunci când actul juridic de înstrăinare având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil a fost încheiat cu rea-credinţă, acesta este lovit de nulitate absolută.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia nr. 336 din 9 februarie 2006

Prin Decizia civilă nr. 1329 din 10 iunie 2004, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul declarat de reclamantul H.E.T. împotriva sentinţei civile nr. 7254 din 11 septembrie 2003 a Judecătoriei Timişoara, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a fost admis şi capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractelor de închiriere încheiate de Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Timişoara cu chiriaşii pârâţi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că în mod greşit prima instanţă a respins capătul de cerere din acţiunea reclamantului prin care se cerea constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, întrucât toate aceste contracte au fost încheiate înainte de soluţionarea cererii de restituire formulată de reclamanţi în temeiul Legii nr. 112/1995.

Că, foştii chiriaşi aveau obligaţia de a verifica, în prealabil, dacă aceste apartamente au fost revendicate şi numai în situaţia în care nu au fost formulate astfel de cereri puteau încheia contractele în condiţii legale.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara, Primarul şi Primăria Municipiului Timişoara, precum şi pârâţii chiriaşi, care au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7 – 10 C. pr. civ., reţinând că în mod greşit s-a constatat nevalabilitatea titlului statului, precum şi nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare.

Prin Decizia civilă nr. 336 din 9 februarie 2006, Curtea de Apel Timişoara a respins recursurile declarate de pârâţi, reţinând că instanţele au stabilit corect nevalabilitatea titlului statului, întrucât Decretul nr. 92/1950 era contrar dispoziţiilor Constituţiei din acea perioadă.

De asemenea, a avut în vedere că actele juridice de înstrăinare au fost încheiate de către părţi în condiţiile în care pârâţilor chiriaşi li s-a adus la cunoştinţă că imobilul este revendicat în baza Legii nr. 112/1995, aspect care rezultă din menţiunile efectuate pe cererea de solicitare a vânzării apartamentelor.

Procedându-se la vânzarea unor apartamente dintr-un imobil naţionalizat revendicat de către foştii proprietari şi comunicându-se această împrejurare chiriaşilor, părţile au încălcat la momentul încheierii actului dispoziţiile imperative ale Legii nr. 112/1995 şi normelor de aplicare ale acestei legi, care interzic vânzarea unor astfel de apartamente până la soluţionarea cererii foştilor proprietari.

Ca atare, chiriaşii deveniţi proprietari, nu se pot prevala de buna lor credinţă, chiar dacă reclamantul nu a notat în cartea funciară procesul de revendicare.