Opoziţia la vânzare. Termen de formulare. Comunicarea notificării.
Secţia comercială – Decizia comercială nr.457/19 mai 2010
Prin sentinţa comercială nr. 105/COM/20.01.2010 pronunţată de Tribunalul Alba- Secţia Comercială şi Contencios Administrativ a fost admisă excepţia tardivităţii formulării opoziţiei şi s-a respins ca tardivă opoziţia formulată de reclamanta SC M.T. SA în contradictoriu cu pârâţii L.I. şi L.M.I., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prealabil examinării fondului, în baza dispoziţiilor art.137 Cod procedură civilă, prima instanţă s-a pronunţat asupra excepţiei de procedură privind tardivitatea formulării opoziţiei invocată de pârâţi prin întâmpinare, sens în care a reţinut că:
Prin contractul de garanţie reală mobiliară asupra acţiunilor debitorul garant SC M.T. SA a constituit in favoarea creditorilor garantaţi, L.I. şi L.M. o garanţie reală asupra celor 141 de acţiuni deţinute la SC O.I. SA în scopul garantării creanţei constând în obligaţia de plată în rate a preţului promisiunii de cesiune a unui nr. de 90 de acţiuni, preţ stabilit la suma de 1.287.050 Euro.
La art.7 alin. 4 lit. a din contract s-a stipulat dreptul creditorilor garantaţi ca, în cazul neîndeplinirii la scadenţă a obligaţiei garantate, să cumpere toate acţiunile sau o parte din acestea la un preţ de achiziţie stabilit printr-un raport de evaluare întocmit de un expert autorizat, fără a fi obligaţi să le ofere spre vânzare unei terţe persoane sau debitorului garant.
În consecinţă, fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 69 alin.1 din Legea nr.99/1999, în baza dispoziţiilor art.71 din aceeaşi lege, la data de 19.11.2009, creditorii au întocmit o notificare către debitoare prin care îi aducea la cunoştinţă faptul că la data de 2.12.2009 se va proceda la executarea silită asupra unui nr. de 141 de acţiuni, prin cumpărarea acestora de către creditori, ca urmare a neplăţii unui nr. de 7 rate scadente în sumă totală de 774.552 Euro şi penalităţi de 137.922 lei.
S-a arătat că notificarea a fost comunicată debitoarei prin Executorul Judecătoresc S.F., care a procedat la afişarea notificării la sediul societăţii, pe uşa principală a clădirii întrucât nu găsise nici o persoană, uşa fiind închisă.
S-a motivat de către prima instanţă că, deşi debitoarea contestă realitatea faptelor constatate prin procesul verbal de afişare din data de 19.11.2009, formulând plângere penală împotriva executorului judecătoresc pentru infracţiunea de fals intelectual şi abuz în serviciu, întrucât până la data soluţionării prezentei acţiuni nu s-au depus dovezi în sensul constatării de către organele abilitate a existenţei acestei infracţiuni, actul în cauză îndeplineşte cerinţele menţionate la art.2 alin.2 din Legea nr. 188/2000. Ca atare, s-a arătat că fiind vorba despre un act întocmit de executorul judecătoresc în îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de art. 7 lit. b din Legea nr. 188/2000, are calitatea de act de autoritate publică şi face dovadă deplină până la declararea ca fals.
S-a concluzionat că, întrucât notificarea a fost legal comunicată reclamantei debitoare la data de 19.11.2009, formularea opoziţiei de către aceasta la data de 17.12.2009, nu respectă termenul de decădere de 5 zile prevăzut de art. 75 din Legea nr. 99/1999, astfel încât opoziţia apare ca tardiv introdusă.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta SC M.T. SA Alba Iulia a declarat recurs, în termen, motivat şi legal timbrat, solicitând să fie casată şi să se trimită cauza spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
A motivat recurenta că în mod eronat instanţa de fond a analizat excepţia tardivităţii raportat la data afişării notificării împotriva căreia a fost formulată opoziţie şi nu raportat la data primirii notificării, astfel cum prevede art. 75 din Legea nr. 99/1999, nerealizând nici un fel de cercetare asupra momentului la care recurenta a primit efectiv notificarea, moment de la care urma să înceapă curgerea termenului de 5 zile de la formularea opoziţiei.
Prin întâmpinare, intimata L.M.I. a solicitat respingerea recursului.Recursul nu este fondat.
Art. 75 din Titlul VI al Legii nr.99/1999 prevede că, în termen de 5 zile libere de la primirea notificării, debitorul, creditorul sau proprietarul bunului, dacă are un interes poate face opoziţie la vânzarea bunului la instanţa competentă, potrivit Codului de procedură civilă.
Opoziţia a fost depusă la 17.12.2009.
Procedura de comunicare a notificării s-a îndeplinit de către Executorul Judecătoresc S.F. la 19.11.2009 prin afişarea acesteia la uşa principală a clădirii sediului societăţii reclamante, din Alba Iulia, întrucât nu a găsit nicio persoană la acea adresă, iar uşa era închisă, sens în care a încheiat procesul verbal de afişare.Această modalitate de comunicare corespunde exigenţelor impuse de art. 92 al. 4 coroborat cu art. 921 Cod procedură civilă.
Chiar dacă regula generală este aceea prevăzută de art. 92 al. 1 Cod procedură civilă, a înmânării în mod direct şi personal a citaţiei sau a oricărui act de procedură, prin excepţie comunicarea prin afişare operează în situaţia obiectivă în care persoanele în drept să primească actul sunt lipsă.
Sunt fără relevanţă juridică, în lipsa unor dovezi asupra săvârşirii infracţiunii de fals, susţinerile contrare celor reţinute în procesul verbal de afişare din 19.11.2009, ce are valoarea unui act de autoritate publică şi face dovada până la declararea ca fals, potrivit art. 7 lit. b şi art. 2 al. 2 din Legea nr. 188/2000 şi respectiv art. 100 al. 4 Cod procedură civilă.
Prin derogare de la regulă, permiţându-se afişarea în cazurile expres stipulate, se limitează posibilele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, ce-ar putea conduce la imposibilitatea realizării procedurilor, prin refuzul cu rea-credinţă al primirii unui astfel de act.
Dacă s-ar accepta că termenul prevăzut de art. 75, invocat în cele ce preced, nu curge decât dacă notificarea se predă personal, s-ar putea ajunge ca procedura de vânzare să se prelungească nejustificat pentru imposibilitatea realizării procedurii.
Aşa fiind, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă recursul de faţă urmează a fi respins, cu consecinţa menţinerii sentinţei atacate, ca legală şi temeinică.
