Prescripţie – Acţiune promovată în afara termenului de prescripţie de 3 ani prev. de art. 9 al. 2 din Decr. 167/1958R, calculat de la data la care reclamantul a luat la cunoştinţă despre act, cu consecinţa admiterii excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune şi respingerii acţiunii ca fiind prescrisă.
S-a luat în examinare acţiunea civilă formulată de reclamantul A V, în contradictoriu cu pârâţii A A, A T şi A S N, având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă reprezentantul reclamantului avocat S D, pârâtul A T asistat de avocat C C şi martorii D V şi I C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
Apărătorul pârâţilor A T şi A S N depune două contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul din B, str. Ş, nr., bl. , sc. , et. , ap. , jud. BN, ce a fost cumpărat şi ulterior vândut de pârâţii de rând 2 şi 3.
Se audiază, sub prestare de jurământ, martorii D V şi I C, declaraţiile lor fiind consemnate şi ataşate la dosar.
Reprezentantul reclamantului solicită încuviinţarea audierii a 2 martori pentru a dovedi că imobilul casă de locuit a fost construit de părinţii pârâtului A T, acesta din urmă împreună cu soţia sa, pârâta de rând 3, efectuând doar adăugiri. Mai arată că pârâţii de rând 2 şi 3 au folosit manevre dolosive pentru a-şi înscrie în CF dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu şi construcţiilor aflate pe acesta.
Mandatarul pârâţilor se opune probei testimoniale, întrucât acesta nu a fost solicitată pe excepţia prescripţiei invocată, şi solicită ca instanţa să se pronunţe mai întâi asupra acestei excepţii.
Instanţa pune în discuţie excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâţii A T şi A S.
Avocat C C solicită admiterea excepţiei invocate, întrucât din probele administrate a rezultat că reclamantul a ştiut încă din anul 2005 de vânzarea terenului în litigiu, iar actele de procedură efectuate în dosarul ataşat nr. 1127/2002 au fost comunicate reclamantului la adresa sa din B, str. S T P, nr. , bl. , sc. , ap. , sector . Cu cheltuieli de judecată.
Mandatarul reclamantului solicită respingerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune ca neîntemeiată, pârâţii folosind manevre dolosive pentru a-şi înscrie în CF dreptul de proprietate. Invocă prevederile art. 8 din Decr. 167/1958R, arătând că reclamantul a cunoscut despre existenţa acestui contract abia în anul 2011.
Instanţa reţine cauza în pronunţare pe excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâţii A T şi A S.
INSTANŢA
Deliberând, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă formulată, legal timbrată şi înregistrată la aceasta instanţă sub nr. 1818/186/4.10.2011, reclamantul A V a chemat în judecata pe pârâţii A A, A T şi A S N, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa:
– să constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 10.05.2002 între pârâta de rând 1 A A, în calitate de vânzătoare, şi pârâţii de rând 2-3, A T şi A S , în calitate de cumpărători, asupra terenului în suprafaţă de 500 mp identificat în parcela cu nr. topo nou 2710/2/2/1, tarla 86, ce a fost validat prin S.C. nr. 1210/3.12.2002 pronunţată de Judecătoria B în dosarul nr. 1127/2002, dispunând revenirea la situaţia anterioară în sensul că proprietari ai acestui teren sunt reclamantul şi pârâta de rând 1, A A, ca fiind bun comun dobândit în timpul căsătoriei cu titlu de cumpărare;
– să oblige pârâta de rând 1 să restituie pârâţilor de rând 2-3 preţul de 5.000.000 lei rol (500 lei ron);
– să dispună rectificarea în CF nr. 1249 B, nr. topo 549/2/2/2/1/2/1/3/2/2/2 a dreptului de proprietate al pârâţilor de rând 2-3 A T si A S N, în sensul radierii lor;
– să dispună înscrierea în CF a dreptului de proprietate în favoarea reclamantului şi a pârâtei de rând 1 A A, cu titlu de cumpărare în timpul căsătoriei;
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că terenul în litigiu, în suprafaţă de 500 mp, a fost cumpărat de pârâta de rând 1 A A, aşa cum rezultă din Actul de parcelare teren şi contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu numitul T G şi autentificat sub nr. 882/29.05.2000 de către notarul public V L, nr. de înregistrare 1206/2000, astfel că a devenit bun comun în devălmăşie. Contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 10.05.2002, numai de pârâta de rând 1 A A, în calitate de vânzătoare, şi pârâţii de rând 2-3, A T şi A S N (fiul şi nora reclamantului şi ai pârâtei de rând 1), în calitate de cumpărători, a fost făcut fără consimţământul expres al reclamantului exprimat în prealabil şi fără să fie încunoştinţat despre această vânzare, motiv pentru care nici nu a fost introdus în cauză în dosarul nr. 127/2002 al Judecătoriei B, astfel că S.C. nr. 1210/3.12.2002 pronunţată în acest dosar nu-i este opozabilă, ca de altfel nici înscrierea în CF în baza acesteia.
Reclamantul mai arată că despre existenţa acestui contract de vânzare-cumpărare a aflat abia în cursul anului 2011, când pârâta de rând 1 A A, i-a comunicat că pârâţii de rând 2-3 nu-i mai permit să locuiască în construcţiile edificate pe acest teren.
În drept, s-au invocat prevederile art. 948 şi urm. Cod civil vechi, disp. Legii 115/1938, Legii 7/1996 şi art. 274 C.p.c.
În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosar: Act de parcelare teren şi contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 882/29.05.2000 de BNP V L, contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 10.05.2002, sentinţa civilă nr. 1210/2002 pronunţată de Judecătoria B în dosarul 1127/2002.
La data de 7.11.2011, pârâţii de rând 1-3 au formulat întâmpinare, semnată doar de pârâţii de rând 2 şi 3, prin care au arătat că se opun admiterii acţiunii reclamantului. În motivare, se arată că reclamatul nu poate ridica pretenţii asupra terenului în litigiu în suprafaţă de 500 mp, întrucât pârâta de rând 1 a dobândit un drept de proprietate prin cumpărare individuală asupra acestui teren. Se mai arată că terenul deţinut în proprietate individă numai de pârâta de rând 1, a fost înstrăinat pârâţilor de rând 2-3, care şi-au edificat o casă de locuit pe terenul astfel dobândit. De asemenea, se arată că situaţia juridică a terenului în litigiu a fost soluţionată de Judecătoria B prin S.C. 1210/2002 pronunţată în dosarul civil nr. 1127/2002.
În drept, s-au invocat prevederile art. 115 şi urm C.pr.civ. şi Legea 18/1991 R.
Au fost anexate: Act de parcelare teren şi contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 882/29.05.2000 de BNP V L, contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 10.05.2002, sentinţa civilă nr. 1210/2002 pronunţată de Judecătoria B în dosarul 1127/2002.
La termenul de judecată din 30.11.2011, pârâta de rând 1 a învederat că este de acord cu admiterea acţiunii şi ea nu a formulat întâmpinarea depusă la dosar de ceilalţi pârâţi.
La termenul din data de 8.02.2012, pârâţii de rând 2, 3 au depus la dosar o nouă întâmpinare, prin care solicită, în principal, admiterea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, având în vedere prev. art. 9 al. 2 din Decretul 167/1958, iar în subsidiar, respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, pârâţii de rând 2-3 arată că acţiunea în anularea unui act juridic este prescriptibilă, iar termenul de prescripţie curge, potrivit art. 7 al. 1 din Decretul nr. 167/1958, de la data la care se naşte dreptul la acţiune. În speţă, prescripţia începe să curgă de la data când cel îndreptăţit a cunoscut cauza de nulitate, însă cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului. Prin urmare, contractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat la data de 10.05.2002, termenul de 18 luni a expirat la data de 10.11.2003, iar acţiunea înregistrată la data de 4.10.2011 a fost formulată cu depăşirea termenului de prescripţie care, cfm. art. 9 al. 2 din decret, a început să curgă cel mai târziu la data de 10.11.2003. Cu privire la fondul cauzei, se arată că reclamantul a avut cunoştinţă şi şi-a dat acordul cu privire la încheierea contractului de vânzare-cumpărare din data de 10.05.2002 pentru suprafaţa de teren de 500 mp încă de la data încheierii acestuia, reclamantul şi pârâta vizitând-i periodic şi chiar locuind anumite perioade împreună cu pârâţii de rând 2-3. Se mai arată că, în conformitate cu practica de specialitate, „lipsa semnăturii unuia dintre soţi de pe înscrisul constatator, nu conduce în mod obligatoriu la concluzia lipsei consimţământului acestuia la încheierea convenţiei, ci trebuie să dea posibilitatea celui interesat să dovedească, în condiţiile legii, că soţul nesemnatar a consimţit expres la convenţia de înstrăinare a bunului.
În drept s-au invocat prevederile Decretului 167/1958, art. 274 C.pr.civ.
Au fost ataşate întâmpinării: extras CF nr. 26267 B şi nota de constatare a edificării construcţiilor emisă de P B sub nr. 3287/2.12.2004.
La termenul de judecată din data de 29.02.2012, reclamantul a depus la dosar o completare de acţiune, în sensul că solicită a se dispune radierea înscrierii în CF nr. 26267 B nr. topo 549/2/2/2/1/2/1/3/2/2/2 de sub A 1 şi respectiv A1.1 CAD: C1, a dreptului de proprietate asupra terenului de 500 mp şi a construcţiilor casă în regim P+M şi anexe gospodăreşti. În motivare reclamantul arată că imobilele construcţii au fost edificate cu contribuţia sa şi a pârâtei de rând 1 în anul 2000, pe terenul cumpărat de pârâta de rând 1 în timpul căsătoriei, iar înscrierea în CF a dreptului de proprietate al pârâţilor de rând 2-3 s-a bazat pe o documentaţie extrajudiciară şi a unei note de constatare din care nu rezultă că aceştia ar fi edificat construcţiile. Prin urmare, în condiţiile admiterii acţiunii, consideră că intabularea dreptului de proprietate asupra acestor construcţii în favoarea pârâţilor, trebuie radiată.
În probaţiune, pentru soluţionarea excepţiei invocate, au fost încuviinţate proba cu interogatoriul părţilor (f.46-52) şi proba testimonială, fiind audiaţi martorii propuşi de pârâţii de rând 2, 3: D V şi I C (f.56,57). A fost ataşat dosarul nr. 1127/2002 al Judecătoriei B.
Analizând materialul probator depus la dosar, prin prisma excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, instanţa constată următoarele:
Prin Actul de parcelare teren şi contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 882/29.05.2000 de BNP L V, pârâta de rând 1 A A, a cumpărat de la vânzătorul T G terenul în suprafaţă de 500 mp. Ulterior, la data de 10.05.2002, între pârâta de rând 1, A A, în calitate de vânzătoare, şi pârâţii de rând 2-3, A T şi A S N, în calitate de cumpărători, a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată cu privire la terenul în suprafaţă de 500 mp, pentru preţul de 500 lei ron.
Prin sentinţa civilă nr. 1210/2002 pronunţată de Judecătoria B în dosarul civil nr. 1127/2002 a fost admisă acţiunea formulată de A T şi A S-N, împotriva pârâţilor T G, A A şi C B pentru S R, constatându-se valabilitatea celor două contracte de vânzare-cumpărare sus menţionate, şi dispunându-se înscrierea în CF a dreptului de proprietate al pârâţilor de rând 2-3 A T şi A S-N asupra suprafeţei de 500 mp teren situat în intravilanul B.
Potrivit art. 35 C. familiei (contractul sub semnătură privată fiind încheiat anterior intrării în vigoare a NCC) „soţii administrează şi folosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel de ele. Oricare dintre soţi, exercitând singur aceste drepturi este socotit că are şi consimţământul celuilalt soţ. Cu toate acestea, nici unul dintre soţi nu poate înstrăina şi nici nu poate greva un teren sau o construcţie ce face parte din bunurile comune, dacă nu are consimţământul celuilalt soţ.”
Pentru soluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, mai întâi se impune a fi calificată natura nulităţii invocate de reclamant. Astfel, potrivit literaturii juridice şi practicii judiciare, comunitatea de bunuri a soţilor este constituită numai în considerarea persoanei soţilor, respectiv a calităţii acestora de soţi. Prin urmare, singurul în măsură să invoce disp. art. 35 al. 2 C.fam., este soţul ce nu şi-a exprimat consimţământul, astfel încât, nulitatea are un evident caracter de protecţie a acestuia din urmă. În egală măsură, soţul al cărui consimţământ a lipsit la încheierea actului poate să-l confirme, fie expres, prin încheierea unui act juridic unilateral încheiat în acest scop, fie tacit, prin executarea, în cunoştinţă de cauză, a actului anulabil, sau prin neinvocarea nulităţii relative înăuntrul termenului de prescripţie.
Calificând natura nulităţii ca fiind una relativă, urmează a se analiza dacă acţiunea în anulare a fost introdusă în termenul de prescripţie de 3 ani, prev. de art. 9 al. 2 din Decr. 167/1958R, potrivit cărora „în caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescripţia începe să curgă de la data când cel îndreptăţit, reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviinţeze actele, a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului”.
Legea fixează două momente alternative de la care poate începe să curgă prescripţia extinctivă, anume, fie momentul subiectiv al cunoaşterii cauzei de nulitate, fie momentul obiectiv al expirării celor 18 luni de la încheierea actului juridic.
Astfel, la calcularea termenului de prescripţie, legiuitorul fixează un termen limită până la care poate să înceapă să curgă termenul de prescripţie, şi anume 18 luni de la data încheierii actului. Deci, termenul de prescripţie nu poate începe să curgă mai târziu de 18 luni, socotit de la data încheierii actului, în cazul în care cauza de nulitate relativă nu a fost cunoscută înăuntrul acestor 18 luni. Acest termen de 18 luni nu este un termen de prescripţie, ci doar un termen limită de la care poate să înceapă să curgă termenul de prescripţie, şi în consecinţă, descoperirea motivului de nulitate după 18 luni de la data încheierii contractului, face să nu mai nască dreptul la acţiunea în declararea nulităţii relative a actului juridic.
Se poate spune că legea a instituit o prezumţie absolută cfm. căreia cauza de nulitate relativă (alta decât violenţa) a fost cunoscută, ori trebuia să fie cunoscută de cel interesat să invoce nulitatea relativă, cel mai târziu la expirarea termenului de 18 luni de la data încheierii actului juridic (G B, Drept civil. Partea generală. Persoanele – ediţia a III a revizuită şi adăugită, Ed. Hamangiu, 2008, pag. 386).
În speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 din Decr. 167/1958R, (Prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea), cum a solicitat reclamantul, întrucât acestea se referă la repararea pagubei pricinuite printr-o faptă ilicită, ceea ce nu este cazul.
Într-adevăr, art. 2529 al. 2 NCC, prevede că prescripţia începe să curgă de la data când terţul a cunoscut existenţa cauzei de nulitate, dacă prin lege nu se dispune astfel, însă aceste prevederi nu sunt aplicabile în speţă, întrucât prescripţia a fost începută anterior intrării în vigoare a noului cod civil.
Însă, regula prevăzută de art. 9 din Decr. 167/1958 nu se aplică în cazul acţiunii în anulare a unui act, formulată de către o terţă persoană, chemată să participe ori să concure la încheierea lui (ex. soţul avut în vedere de art. 35 al. 2 teza II C.fam.), iar în asemenea caz prescripţia începe să curgă de la data când terţa persoană interesată a descoperit cauza de nulitate (Marian Nicolae, Prescripţia extinctivă, Ed. Rosetti, 2004, pag. 511).
Prin urmare, în cauză au fost administrate probe pentru a se stabili data la care reclamantul a luat la cunoştinţă de încheierea contractului a cărui nulitate s-a solicitat.
Din răspunsul la interogatoriu al pârâtului A T rezultă că, după încheierea antecontractului de vânzare cumpărare din 10.05.2002, el a fost sunat de reclamant, care i-a urat „să stăpânească sănătoşi terenul respectiv”. Reclamantul a arătat în răspunsul la interogatoriu că în perioada 2002-2010 a fost în B, la pârâţii de rând 2, 3, de aproximativ 4-5 ori, însă fiul său, pârâtul A T nu i-a comunicat că a cumpărat suprafaţa de 500 mp de la mama lui, A A. Reclamantul a mai arătat că în cursul anului 2002 a locuit cu soţia sa A în B, la aceeaşi adresă ca şi cea actuală, însă nu a ştiut despre dosarul nr. 1127/2002 ce a fost pe rolul Judecătoriei B (aflând despre el doar la sfârşitul verii anului 2011) şi nu a primit nici un act de procedură din acest dosar.
Martora D V, care a locuit în casa pârâţilor de rând 2, 3, din B, str. C, în iarna anului 2004-2005, a arătat că în această perioadă, reclamantul a locuit în casa respectivă, iar din discuţii martora a dedus că el ştie că această casă şi terenul aferent sunt ale pârâţilor T şi S. Personal, martora nu a auzit ca reclamantul să aibă vreo nemulţumire cu privire la proprietarii casei şi terenului. Celălalt martor audiat în cauză, I C, a declarat că, în urmă cu vreo 7 ani, reclamantul personal i-a spus, în piaţă, că „venise în B pentru a vedea locul pe care soţia sa îl vânduse copiilor pentru ca aceştia să-şi construiască o casă”. Martorul a constatat personal că reclamantul nu avea vreo nemulţumire, ci din contră „era mândru că fiul o să-şi construiască o casă şi o să-şi întemeieze o familie”; după acea discuţie din piaţă, martorul s-a mai întâlnit cu reclamantul şi, din nou, a constatat că acesta era mulţumit pentru că fiul său este la casa lui.
Deşi reclamantul a declarat la interogatoriu că nu a avut cunoştinţă de dosarul nr. 1127/2002 al Judecătoriei B, din actele acestui dosar ataşat, se constată că reclamantul a semnat personal, în calitate de soţ, pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare a pârâtei A A (f.9 dosar ataşat) pentru primul termen de judecată din 18.09.2002, când aceasta a fost citată cu copia acţiunii. Astfel, pe respectiva dovadă s-a menţionat calitatea primitorului actului (soţ), datele din actul de identitate, iar semnătura de pe dovada de citare este la fel cu cea de pe răspunsul reclamantul la interogatoriu din prezentul dosar.
Pe de altă parte, având în vedere şi relaţiile de rudenie apropiată dintre părţi (reclamantul fiind soţul pârâtei de rând 1- vânzătoare, iar pârâţii sunt fiică şi ginere – cumpărători), este evident că reclamantul avea posibilitatea să afle, cu minime diligenţe, despre acest contract.
În concluzie, din probatoriul administrat rezultă cu certitudine că reclamantul a avut cunoştinţă despre antecontractul de vânzare cumpărare din 10.05.2002 a cărui nulitate o solicită, încă din anul 2002, şi nu din anul 2011 cum a susţinut. Astfel, acesta a locuit şi locuieşte în B împreună cu soţia sa, pârâta A A, a primit copia acţiunii din dosarul ataşat ce avut ca obiect tocmai constatarea validităţii antecontractului de vânzare cumpărare din 10.05.2002, iar în perioada 2002-2011 a fost în B de 4-5 ori, locuind o perioadă chiar în casa pârâţilor de pe str. Codrului şi nu şi-a exprimat vreo nemulţumire faţă de proprietarii casei şi terenului aferent (fiu şi noră). Neinvocarea nulităţii relative înăuntrul termenului de prescripţie, echivalează cu o confirmare a actului de către soţul al cărui consimţământ a lipsit la încheierea actului.
Din considerente sus arătate, având în vedere că respectivul antecontract a fost încheiat la data de 10.05.2002, reclamantul a avut cunoştinţă de încheierea acestuia încă din anul 2002, iar acţiunea a fost promovată la data de 4.10.2011, în baza art. 9 al. 2 din Decr. 167/1958R, urmează a se constata că acţiunea a fost promovată în afara termenului de prescripţie de 3 ani, calculat de la data la care reclamantul a luat la cunoştinţă despre acest act, astfel că va fi admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, iar acţiunea va fi respinsă ca fiind prescrisă.
În baza art. 274 C.pr.civ. instanţa va obliga reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârâţii de rând 2, 3, în sumă de 868 lei reprezentând onorariu de avocat dovedit cu chitanţă (fila 58).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâţii A T şi A S N.
Respinge ca prescrisă acţiunea formulată de reclamantul A V cu domiciliul în B, str. , nr. bl. , sc. , ap. , sector , împotriva pârâţilor A A, cu domiciliul în B, str. , nr. bl. , sc. , ap. , sector , A T şi A S N, ambii cu domiciliul în B, str. C, nr., jud. BN.
Obligă reclamantul la plata sumei de 868 lei către pârâţii A T şi A S N, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23.05.2012.
