Reziliere contract. Contractul de vânzare – cumpărare cu clauză de întreţinere nu are o natură mixtă ci, raportat la valoarea bunului, este un contract de vânzare – cumpărare dacă suma primită de întreţinut reprezintă mai mult de jumătate din această valoare, şi de întreţinere în caz contrar, cu toate consecinţele ce decurg în privinţa reglementărilor legale aplicabile.
Secţia civilă. Decizia civilă nr. 1032/06.12.2010
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman reclamantul E.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii E.A.A. şi E.D., rezilierea Contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat de Notarul public Dascălu Oana sub nr. 2442/04.08.2008, pe care defunctul său tată, E.A., l-a încheiat de pârâţii, precum şi rectificarea înscrierilor din Cartea funciară cu nr. 2016/N a comunei Săbăoani, în privinţa imobilelor înstrăinate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că el şi pârâtul E.A.A. sunt singurii copii ai lui E.A., decedat la 15.02.2009, şi E.V., decedată la 01.11.2005, că după decesul mamei pârâţii l-au determinat pe E. A. să-şi schimbe atitudinea faţă de el şi să încheie contractul de mai sus, care este în realitate o donaţie deghizată, deoarece preţul nu a fost plătit, scopul fiind acela de a scoate cele mai importante bunuri din masa succesorală.
A mai arătat că anterior încheierii acestui contract pârâtul E.A.A. a introdus pe rolul Judecătoriei Roman, în numele tatălui lor E.A., o cerere pentru partajarea bunurilor succesorale rămase după defuncta E.V., ce a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 759 din 07.03.2008.
Prin sentinţă toate imobilele din masa succesorală au fost atribuite pretinsului reclamant, descendenţii primind sulte, cea care i se cuvenea fiind consemnată la CEC chiar de pârâtul E.A.A., care a creat astfel aparenţele de legalitate necesare pentru încheierea Contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2442/04.08.2008.
În drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 1639 din Codul civil şi ale art. 273 din Codul de procedură civilă.
Pârâţii au solicitat prin întâmpinare respingerea acţiunii ca neîntemeiată, deoarece contractul de vânzare – cumpărare cu clauză de întreţinere a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale, preţul a fost achitat iar obligaţia de întreţinere asumată faţă de vânzător a fost îndeplinită atât în timpul vieţii, prin ajutorul acordat în gospodărie, cât şi după deces, prin suportarea cheltuielilor de înmormântare şi a celor pentru pomenirile ulterioare.
Pe cale de excepţie au invocat lipsa calităţii procesuale active a reclamantului, întrucât nu are calitatea de parte în contractul a cărui reziliere se cere, iar obligaţia de întreţinere a fost asumată intuitu personae, astfel că doar creditorul întreţinerii putea cere rezilierea contractului, nu şi succesibilii lui, care pot doar să continue o acţiunea promovată de creditor în timpul vieţii.
Prin sentinţa civilă nr. 1025 din 28.07.2010 Judecătoria Roman a admis excepţia invocată şi a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantului, cu obligarea acestuia către pârâţi la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că reclamantul E.V. a solicitat rezilierea contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreţinere, încheiat de pârâţi cu E.A., în care obligaţia de întreţinere a fost contractată intuitu personae, în favoarea vânzătorului, singurul care putea solicita rezilierea contractului pentru neîndeplinirea obligaţiei.
Cum vânzătorul nu a promovat o astfel de acţiune în timpul vieţii, reclamantul nu are calitate procesuală activă pentru a o promova el.
Fiind căzut în pretenţii, în baza art. 274 din Codul de procedură civilă reclamantul a fost obligat, prin aceeaşi hotărâre, să le plătească pârâţilor cheltuielile de judecată, în sumă de 900 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul E.V., care a invocat faptul că în jurisprudenţa mai nouă s-a conturat şi un alt punct de vedere, în sensul că deşi creanţa de întreţinere are caracter personal, acţiunea în rezilierea contractului de întreţinere are caracter patrimonial, care se transmite moştenitorilor. Astfel, ceea ce se stinge la decesul creditorului nu este obligaţia de întreţinere, ci numai posibilitatea executării ei, iar caracter intuituu personae o are nu creanţa de întreţinere, ci prestaţia ce constituie obiectul ei.
În sprijinul susţinerilor sale a invocat decizia nr. 306/RC din 31.03.2010 pronunţată de acest tribunal.
Intimaţii E.A. şi E.D. au depus întâmpinare (f. 22 – 23) prin care au solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr. 1025 din 28.07.2010 deoarece obligaţia de întreţinere are caracter intuituu personae, astfel că în mod just s-a reţinut excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.
Analizând recursul din perspectiva argumentelor invocate precum şi din oficiu, potrivit art. 3041 din Codul de procedură civilă, tribunalul apreciază că acesta este nefondat urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Contractului de întreţinere este definit de doctrină ca fiind contractul prin care una dintre părţi, numită întreţinut, înstrăinează un bun sau plăteşte o sumă de bani, iar cealaltă parte, numită întreţinător, se obligă să-i asigure întreţinerea în natură în timpul vieţii, iar după moarte să o înmormânteze.
Dacă înstrăinarea bunului se face doar în schimbul întreţinerii, contractul este de întreţinere, chiar dacă uneori se foloseşte în mod greşit terminologia de contract de vânzare – cumpărare cu clauză de întreţinere. Nici atunci când bunul se înstrăinează în schimbul întreţinerii şi a unei sume de bani contractul nu capătă o natură mixtă, de vânzare – cumpărare şi de întreţinere ci, raportat la valoarea bunului, va fi calificat drept contract de vânzare – cumpărare dacă suma primită de întreţinut reprezintă mai mult de jumătate din această valoare, iar în caz contrar va fi calificat drept contrat de întreţinere.
În speţă, tribunalul apreciază că, pentru imobilele înstrăinate de autorul E.A. prin Contractul de vânzare – cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat de Notarul public Dascălu Oana sub nr. 2442/04.08.2008, respectiv 624 mp teren situat în intravilanul satului Săbăoani, o casă din vălătuci compusă din una cameră, hol şi paravan, având suprafaţa construită de 54 mp, şi o bucătărie de vară din chirpici în suprafaţă de 25 mp, suma de 20.000 lei achitată de pârâţii E.A.A. şi E.D., este egală cu valoarea din expertizele Camerei Notarilor Publici Bacău, care sunt folosite de notarii publici pentru determinarea valorii minime a imobilelor înstrăinate.
În consecinţă, Contractul autentificat sub nr. 2442/04.08.2008 de Notarul public Dascălu Oana este un contract de vânzare – cumpărare şi nu un contract de întreţinere, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta – inclusiv faptul că reclamantul E. V. este terţ faţă de contract, astfel că nu poate solicita rezilierea lui (mai precis rezoluţiunea) pentru neexecutarea obligaţiei de întreţinere.
Tribunalul subscrie la argumentul că acţiunea în rezilierea contractului de întreţinere are caracter patrimonial şi se transmite moştenitorilor, deoarece, în caz contrar, dacă debitorul obligaţiei nu prestează întreţinerea, el ar deţine fără cauză prestaţia creditorului obligaţiei. Trebuie făcută însă precizarea că această regulă se aplică contractului de întreţinere – care este un contract nereglementat de legislaţia civilă, fiind o creaţie a doctrinei şi jurisprudenţei, căruia i se aplică regulile generale din materia obligaţiilor – pe când contractul de vânzare – cumpărare este reglementat de legislaţia civilă (fiind un contract „numit”), căruia i se aplică regulile speciale din Codul civil.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a din Codul de procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamant.
