Contribuţii la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (F.N.U.A.S.S).
Prin Decizia civilă. 1593/R din 7 Martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş Secţia II-a civilă în Dosar nr. 4533/96/2012 a fost admis recursul formulat de reclamant, împotriva Sentinţei nr. 1413/10 aprilie 2013 şi a Sentinţei nr. 3822/11 septembrie 2013, pronunţate de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 4533/96/2012.
Au fost modificate în tot hotărârile atacate.
Prin urmare a fost admisă cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE HARGHITA, şi a fost anulată Decizia nr. 1661249309533/31.05.2012, Decizia de impunere din oficiu nr. 974067/4.05.2012 şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 12813/17.08.2012, acte emise de pârâta C.A.S. Harghita.
Instanţa de control judiciar a reţinut că prin Sentinţa nr. 1413/10 aprilie 2013, Tribunalul Harghita a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.
Prin Sentinţa nr. 3822/11 septembrie 2013, Tribunalul Harghita a admis cererea reclamantului, dispunând completarea Sentinţei nr. 1413/10 aprilie 2013, în sensul respingerii cererii subsidiare a reclamantului, având ca obiect eliminarea, din cuprinsul deciziilor atacate, a sumelor imputate cu titlu de accesorii.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluţionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum şi regulilor statornicite de disp. art. 3041 Cod proc. civ., a reţinut că prin Decizia de impunere din oficiu nr. 974067/4 mai 2012, C.A.S. Harghita a stabilit că reclamantul-recurent datorează, pentru veniturile realizate în anii 2007-2010, o contribuţie în sumă totală de 29.505,67 lei, la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (F.N.U.A.S.S).
Prin Decizia referitoare la obligaţiile de plată şi calcul accesorii nr. 1661249309533/31 mai 2012, C.A.S. Harghita a stabilit „debitul principal restant” la suma totală de 20.881 lei, iar „accesoriile restante” la suma totală de 8.850,18 lei. În Decizie s-au precizat că detaliile referitoare la modul de calcul al sumelor reprezentând accesorii aferente obligaţiilor de plată se află în anexă.
Prin Decizia emisă de C.A.S. Harghita sub nr. 12813/17 august 2012 s-a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul-recurent împotriva Deciziei de impunere din oficiu nr. 974067/4 mai 2012 şi a Deciziei referitoare la obligaţiile de plată şi calcul accesorii nr. 1661249309533/31 mai 2012
Referitor la obligaţia de plată a contribuţiei la F.N.U.A.S.S. pentru veniturile realizate de reclamantul-recurent din activităţi independente autorizate, în anii 2007-2010, ţinând de faptul că nu s-a încheiat un contract de asigurare de sănătate, între părţi, şi de faptul că asigurarea socială de sănătate nu este obligatorie, ope legis Curtea a reţinut că
Potrivit disp. art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 150/2002, art. 208 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii, principiu aplicabil şi în cazul existenţei unei asigurări voluntare de sănătate, dată fiind prevederea cuprinsă în art. 208 alin. 6 din Legea nr. 95/2006, conform căreia asigurarea voluntară de sănătate nu exclude obligaţia de a plăti contribuţia pentru asigurarea socială de sănătate.
Tot astfel, potrivit normelor speciale cuprinse în Titlul VIII, Cap. 2 – intitulat „Asiguraţii” din Legea nr. 95/2006, respectiv disp. art. 211 alin. 1, sunt asiguraţi, potrivit prezentei legi, toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară… şi fac dovada plăţii contribuţiei la fond, în condiţiile prezentei legi, aceeaşi prevedere fiind cuprinsă şi în art. 2 alin. 1 din Ordinul nr. 617/2007 al Preşedintelui C.N.A.S., conform căreia calitatea de asigurat o au toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară şi fac dovada plăţii contribuţiei la fond, în condiţiile legii şi ale prezentelor norme metodologice.
Aşadar, potrivit voinţei legiuitorului, exprimată în textele de lege analizate, nu încheierea contractului de asigurare determină dobândirea calităţii de asigurat, ci, calitatea de asigurat ope legis dă dreptul încheierii, de către persoana în cauză şi în această calitate, a contractului de asigurare, cu respectarea principiului alegerii libere de către asiguraţi a casei de asigurări, înscris în disp. art. 208 alin. 3 lit. a din Legea nr. 95/2006.
Prin urmare, calitatea de asigurat se dobândeşte prin efectul legii, iar nu prin încheierea contractului de asigurare, contractarea fiind, de altfel, definită de disp. art. 210 alin. 1 lit. f din Legea nr. 95/2006, ca reprezentând procesul prin care se reglementează relaţiile dintre casele de asigurări de sănătate şi furnizori, în vederea asigurării drepturilor pentru persoanele asigurate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.
De asemenea, art. 217 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 se referă la conţinutul contractului-cadru multianual, care se elaborează de CNAS, prin care se stabilesc drepturile prevăzute la alin. 1 – vizând pachetul de servicii de bază, în condiţiile legii, iar potrivit disp. art. 217 alin. 3, contractul-cadru reglementează, în principal, condiţiile acordării asistenţei medicale – enumerarea acestor condiţii (lit. a-k) neincluzând obligaţia plăţii contribuţiei la F.N.U.A.S.S., astfel încât nu se poate susţine că această obligaţie se naşte strict şi limitativ în temeiul contractului.
În condiţiile expres statornicite de legiuitor, existenţa obligaţiei de plată a contribuţiei la F.N.U.A.S., ca urmare a calităţii de asigurat prin efectul legii – constituirea Fondului făcându-se, conform disp. art. 209 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, din contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate, denumită în continuare contribuţie, suportată de asiguraţi… -, nu este condiţionată de finalizarea procedurii de „contractare”.
În acelaşi sens, referitor la obţinerea calităţii de asigurat, legiuitorul nu le cere, conform disp. art. 259 alin. 7 din Legea nr. 95/2006, persoanelor care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei, să încheie contractul de asigurare, ci le cere să achite contribuţia legală lunară şi obligaţiile fiscale accesorii (făcând trimitere la O.G. nr. 92/2003), cu distincţiile cuprinse la lit. a-c. Tot astfel, în acord cu disp. art. 28 din Ordinul nr. 617/2007 al Preşedintelui C.N.A.S., persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate pentru a obţine calitatea de asigurat să achite contribuţia legală… (potrivit modalităţilor de calcul enumerate în această normă specială).
De asemenea, din coroborarea disp. art. 261 alin. 4, 5 art. 257 din Legea nr. 95/2006, în cazul neachitării în termen a contribuţiilor datorate fondului, asiguraţii au obligaţia de a pune la dispoziţia organelor de control ale ANAF sau ale caselor de asigurări, după caz, documentele justificative şi actele de evidenţă necesare în vederea stabilirii obligaţiilor la fond.
Aşadar, obligaţia achitării la termen a contribuţiei datorate F.N.U.A.S.S. nu este anihilată prin neîncheierea contractului de asigurare şi, pe de altă parte, distinct de existenţa sau inexistenţa contractului, obligaţiile faţă de Fond sunt stabilite şi executate silit potrivit procedurilor instituite de Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi normelor aprobate prin ordin al preşedintelui CNAS, cu avizul consiliului de administraţie – art. 261 alin. 4 din Legea nr. 95/2006.
Prin art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 s-a stabilit că, în afara categoriilor de persoane exceptate de la plata contribuţiei – enumerate expres şi limitativ în alin.1, 2 -, celelalte categorii de persoane au obligaţia să se asigure în condiţiile art. 211 şi să plătească contribuţia la asigurările sociale de sănătate în condiţiile prezentei legi.
Contribuţia individuală la F.N.U.A.S.S. este una obligatorie, legiuitorul necondiţionând-o de încheierea contractului de asigurare, concluzie confirmată şi prin disp. art. 3 alin. 1 din Anexa 1 la H.G. nr. 972/2006 pentru aprobarea Statului CNAS, care stabileşte că asigurările sociale de sănătate… sunt obligatorii şi funcţionează ca un sistem unitar.
În ce priveşte legalitatea actelor administrative atacate, Curtea a avut în vedere că după admiterea, în parte a contestaţiei formulate de reclamantul-recurent, împotriva Deciziei de impunere din oficiu nr. 974067/4 mai 2012 şi a Deciziei referitoare la obligaţiile de plată şi calcul accesorii nr. 1661249309533/31 mai 2012, C.A.S. Harghita nu a respectat disp. art. 216 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003.
În speţă, deşi contestaţia a fost admisă parţial, deciziile atacate nu au fost anulate, în parte, conform disp. art. 216 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 şi, pe de altă parte, nu s-a emis o nouă decizie de impunere fiind întocmit doar un tabel – depus de pârâta C.A.S. Harghita ca anexă la întâmpinare din care nu rezultă, expres sau implicit, vreo modalitate de calcul. Mai mult, la rubrica „descriere” sunt enunţate atât acte referitoare la debitul principal cât şi referitoare la accesorii, fără elemente care să permită o verificare reală a legalităţii acestei enumerări, cu atât mai mult cu cât niciun argument în plus nu a fost adus prin întâmpinare, ci s-a specificat doar faptul că C.A.S. Harghita a procedat la recalcularea sumelor datorate. De asemenea, tabelul menţionat nu are niciun număr de înregistrare şi nu există dovada comunicării acestuia către reclamantul-recurent.
Referitor la suma datorată, tabelul conţine doar rubricile „suma” şi „data scadenţă”, fără a se menţiona nici măcar baza de calcul pentru fiecare din cele 29 de sume (cuprinse între 6,53 lei şi 7.481 lei) care au format „suma” totală de 21.902 lei, incluzând, deopotrivă şi fără distincţii de calcul, contribuţia la F.N.U.A.S.S., precum şi obligaţii fiscale accesorii (penalităţi de întârziere şi dobânzi).
De asemenea, deşi la emiterea Deciziei de impunere din oficiu nr. 974067/4 mai 2012 s-au avut în vedere veniturile realizate de reclamantul-recurent din activităţi independente în anii 2007-2010, cu ocazia soluţionării contestaţiei s-au stabilit obligaţii fiscale pentru veniturile realizate în anii 2007-2011, astfel cum rezultă din Decizia emisă de C.A.S. Harghita sub nr. 12813/17 august 2012 (f. 5, dos. Tribunalului Harghita) şi din menţiunea olografă „2007-2011”, cuprinsă în tabelul anexat întâmpinării depuse în prima etapă procesuală (f. 26, dos. Tribunalului Harghita).
Aşadar, fără a proceda la emiterea unei noi decizii de impunere, după admiterea în parte a contestaţiei (art. 216 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003), pârâta-intimată a extins, în decizia prin care a soluţionat contestaţia, perioada pentru care a calculat contribuţia la F.N.U.A.S.S., precum şi perioada pentru care a calculat accesoriile – dacă, iniţial, acestea au fost calculate până la 31 mai 2012, conform Deciziei referitoare la obligaţiile de plată şi calcul accesorii nr. 1661249309533/31 mai 2012 (f. 8, dos. Tribunalului Harghita), în decizia de soluţionare a contestaţiei accesoriile au fost calculate până la data de 17 august 2012, astfel cum pârâta-intimată a menţionat în întâmpinare.
Curtea a mai constat că în Decizia de impunere din oficiu nr. 974067/4 mai 2012 s-a cuprins o sumă globală, de 29.505,67 lei, care include debitul principal, dobânzi, penalităţi şi majorări, fără precizarea clară a sumei reprezentând debitul principal, a sumei reprezentând dobânzi şi a sumei reprezentând penalităţi de întârziere.
În al cincilea rând, în afara faptului că, la data soluţionării contestaţiei împotriva deciziilor de impunere vizând un debit fiscal principal aferent veniturilor realizate în anii 2007-2010, C.A.S. Harghita a stabilit un debit principal aferent veniturilor realizate în anii 2007-2011, Decizia emisă sub nr. 12813/17 august 2012 nu conţine nicio explicaţie a modalităţii în care pârâta-intimată a ajuns la noile sume (debit principal şi accesorii).
