EXCEPŢIE DE NELEGALITATE. HOTĂRÂRE CONSILIU LOCAL
TRIBUNALUL MEHEDINŢI SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, prin sentinţa nr. 719/2012 a admis în parte excepţia de nelegalitate invocată în dosarul nr.911/274/2011 al Judecătoriei Orşova de reclamanţii Municipiul O prin Primar şi Primarul municipiului O în contradictoriu cu pârâţii T.O şi Consiliul Local al municipiului O, a constatat nelegalitatea dispoziţiilor art.5, art.6 şi art.7 din Hotărârea nr.115/2011 a Consiliului Local al mun. O şi a respins ca neîntemeiată excepţia de nelegalitate privind celelalte dispoziţii cuprinse în HCL nr.115/2011.
Instanţa a reţinut că la data de 31.10.2011 Consiliul Local al mun. O a adoptat Hotărârea nr.115 .
Reclamanţii au invocat, în primul rând, ca şi motiv de nelegalitate a hotărârii, încălcarea art.2 din OG nr.35/2002 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale, cu modificările şi completările ulterioare, deoarece Regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local se adoptă cu votul a cel puţin două treimi din numărul consilierilor în funcţie, ori, hotărârea a fost adoptată cu 10 voturi „pentru”, în condiţiile în care două treimi din numărul consilierilor în funcţie este 12.
Instanţa a reţinut că potrivit art. 2 din O.G. nr.35/2002, pe baza prevederilor regulamentului-cadru prevăzut la art. 1 consiliile locale vor adopta regulamente proprii de organizare şi funcţionare, adaptate specificului unităţii administrativ-teritoriale, în termen de cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a acestuia. Regulamentele proprii se adoptă cu votul a cel puţin două treimi din numărul consilierilor în funcţie.
Prin hotărârea nr.115/2011, Consiliul Local al mun.O a constatat reintegrarea în muncă a salariatului T.O. şi a hotărât cu privire la atribuţiile acestuia şi modul în care îşi va desfăşura activitatea.
Astfel, cum din cuprinsul hotărârii nu rezultă că prin aceasta se modifică Regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local, regulament aprobat prin HCL nr.114/2008, ci, din contră, acest act este invocat în preambului hotărârii ca făcând parte dintre actele care au stat la baza adoptării acesteia, se apreciază că dispoziţiile art.2 din OG nr.35/2002 nu erau aplicabile în ceea ce priveşte numărul de voturi necesar pentru adoptarea hotărârii.
Reclamanţii au mai invocat încălcarea prevederilor art.45 alin.(3) din Legea nr.215/2011 privind administraţia publică locală, cu modificările şi completările ulterioare întrucât prin această hotărâre s-a dispus şi asupra patrimoniului (birou, calculator, autovehicul), cu 10 voturi “pentru” în condiţiile în care conform dispoziţiilor legale menţionate erau necesare 12 voturi.
Instanţa a constatat că potrivit art.45 alin.(3) din Legea nr.215/2001 privind administraţia publică locală, hotărârile privind patrimoniul se adoptă cu votul a două treimi din numărul total al consilierilor locali în funcţie.
Ori, prin hotărârea nr.115/2011 nu s-a dispus cu privire la patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale în sensul prevederilor legale invocate anterior întrucât aceasta nu conţine dispoziţii cu privire la administrarea bunurilor din domeniul public sau cu privire la vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a municipiului, ci s-a stabilit ca pârâtului T.O. să-i fie puse la dispoziţie toate cele considerate necesare pentru desfăşurarea activităţii.
Astfel, se apreciază că hotărârea nu dispune cu privire la patrimoniul municipiului şi prin urmare, pentru adoptarea acestuia nu erau aplicabile dispoziţiile art.45 alin.3 din Legea nr.215/2001.
În ceea ce priveşte nelegalitatea hotărârii (art.8) ca urmare a abrogării dispoziţiilor Decr. Nr.92/1976 privind carnetul de muncă, instanţa a constat că, prin sentinţa nr.1073/29.04.2010 a Tribunalului Mehedinţi- Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, sentinţă pusă în prin hotărârea nr.115/2011, s-au constatat nule dispoziţiile art.2 ale HCJ nr.17/26.02.2009 şi s-a dispus reintegrarea pârâtului T.O. pe postul deţinut anterior.
Ori, ca urmare a acestor dispoziţii ale instanţei era necesară efectuarea menţiunilor referitoare la anularea dispoziţiilor privind încetarea contractului de muncă şi reintegrarea în carnetul de muncă având în vedere că la data pronunţării sentinţei Decr. Nr.92/1976 nu era abrogat, iar pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor Codului muncii, vechimea în muncă stabilită până la data de 31.12.2010 se probează cu carnetul de muncă.
Reclamanţii au mai invocat încălcarea art.21 din Legea nr.215/2001 şi ale art.79 ?alin.1 şi 79? alin.3 din OG nr.35/2002.
Instanţa a reţinut că potrivit art.21 alin(2) din Legea nr.215/2001, în justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, primarul, respectiv preşedintele consiliului judeţean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judeţean, sau un avocat care să reprezinte interesele unităţii administrativ-teritoriale, precum şi ale autorităţilor administraţiei publice locale respective, în justiţie.
Se constată astfel că dispoziţiile art.5 din HCL nr.115/2011 prin care este împuternicit pârâtul T.O. să reprezinte interesele municipiului în justiţie şi să exercite acţiuni pentru apărarea patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale sunt contrare dispoziţiilor legale menţionate anterior, primarul fiind cel care reprezintă în instanţă municipiul sau poate împuternici o persoană să reprezinte interesele acestuia în instanţă.
Astfel, instanţa va constata nelegalitatea dispoziţiilor art.5 din HCL nr.115/2011 faţă de prevederile art.21 din Legea nr.215/2001.
Conform art. 79^1 alin.1din REGULAMENT-CADRU de organizare şi funcţionare a consiliilor locale aprobat prin OG nr.35/2002, pentru buna organizare a lucrărilor consiliului local, precum şi pentru soluţionarea altor aspecte din activitatea sa, acesta poate crea un post cu activitate permanentă la comune şi oraşe şi 1 – 2 posturi la municipiu, pe care vor fi încadrate, prin hotărâre, persoane care au studii superioare, de regulă juridice sau administrative.
Potrivit art.79^4 alin.3 din acelaşi act normativ, persoanele încadrate pe posturile create potrivit art. 79^1 îşi desfăşoară activitatea sub coordonarea secretarului unităţii administrativ-teritoriale şi colaborează cu acesta la pregătirea şedinţelor consiliului local, asigurarea documentării şi informării consilierilor, întocmirea şi difuzarea către aceştia a dosarelor de şedinţă şi a oricăror alte materiale.
Prin Hotărârea nr.115/2011 s-a dispus însă ca (art.6 şi 7), consilierul juridic T.O. să asigure consultanţă juridică şi reprezentare în faţa autorităţilor judiciare a SC SP SRL, care este societate aflată în administrarea Consiliului Local al municipiului O şi să desfăşoare activitate alternativ, atât în biroul de la sediul Primăriei, cât şi în biroul pus la dispoziţie de administratorul SC SP SRL.
Instanţa constată astfel că dispoziţiile art.6 şi art.7 din HCL nr.115/2011 sunt nelegale prin raportare la dispoziţiile legale menţionate anterior, întrucât persoana încadrată pe postul prev. de art. 79^1, aşa cum este cazul consilierului juridic T.O. poate avea atribuţii numai cu privire la activitatea consiliului local, nu şi a unor societăţi comerciale, chiar dacă acestea au ca şi acţionar consiliul local şi îşi desfăsoară activitatea sub coordonarea secretarului municipiului, colaborând cu acesta la pregătirea şedinţelor consiliului astfel încât nu poate desfăşura activitate şi la sediul SC SP SRL.
S-a constatat nelegalitatea art.6 şi art.7 din HCL nr.115/2011 prin raportare la art.79^4 alin.3 şi art. 79^1 alin.1 din OG nr.35/2002, dispoziţii care se regăsesc şi în Regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local adoptat prin HCL nr.114/2008.
În ceea ce priveşte nelegalitatea hotărârii ca urmare a nerespectării de către proiectul de hotărâre a condiţiilor de formă şi fond, intanţa a constatat că, pe calea excepţiei de nelegalitate se analizează legalitatea unui act administrativ prin raportare la actele normative cu forţă juridică superioară, în temeiul şi în executarea cărora a fost emis.
Ori, reclamanţii au invocat nelegalitatea HCL nr.115/2011 ca urmare a nerespectării condiţiilor de fond şi formă de către proiectul de hotărâre fără a indica dispoziţiile legale încălcate, astfel încât instanţa apreciază că nefiind menţionate în concret prevederile legale încălcate nu poate proceda la analizarea legalităţii hotărârii sub acest aspect.
Prin decizia nr. 4855/2012 a Curţii de Apel Craiova s-au respins recursurile formulate de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O şi reclamantul T.O.
Astfel, în ce priveşte art. 5 din HCL nr. 115/2011, în condiţiile în care dispoziţiile art. 21 din Legea 215/2001 prevăd în mod expres că reprezentarea unităţii administrativ teritoriale în justiţie se face de către primar, acesta fiind singurul îndrituit să delege această atribuţie unei alte persoane cu studii superioare juridice din cadrul aparatului de specialitate al primarului ori unui avocat.
Curtea a constatat că prima instanţă a apreciat corect nelegalitatea acestor dispoziţii din HCL prin care, împuternicind recurentul T.O. să reprezinte în justiţie mun. O, Consiliul Local O îşi aroga atribuţii pe care legea nu i le conferă în calitate de autoritate publică deliberativă.
Din acest punct de vedere este irelevant faptul că nu există o dispoziţie legală care să interzică expres desemnarea de către consiliul local a consilierului juridic care să reprezinte interesele autorităţii administrativ teritoriale, cum pretinde recurentul.
Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 36 alin. 2 din Legea 215/2001, consiliul local exercită atribuţii privind organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes local şi ale societăţilor comerciale şi regiilor autonome de interes local;atribuţii privind dezvoltarea economico-socială şi de mediu a comunei, oraşului sau municipiului; atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei, oraşului sau municipiului; atribuţii privind gestionarea serviciilor furnizate către cetăţeni şi atribuţii privind cooperarea interinstituţională pe plan intern şi extern.
Ca atare, atât timp cât printre atribuţiile consiliului local nu se regăseşte aceea de reprezentare în justiţie a unităţii administrativ teritoriale, recurentul pârât nu poate împuternici o altă persoană în acest sens, delegându-i competenţe pe care legea nu i le conferă, chiar dacă o astfel de interdicţie nu este reglementată expres de lege.
De altfel, potrivit alin. 1 al art. 36, anterior menţionat, consiliul local hotărăşte în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţii ale administraţiei publice locale sau centrele, fiind evident faţă de aceste dispoziţii că recurentul pârât nu poate exercita atribuţii conferite prin lege primarului, nici chiar în ipoteza unor eventuale incompatibilităţi ori conflicte de interese când devin aplicabile dispoziţiile art. 57 alin.2 din Legea 215/2001 privind înlocuirea de drept şi delegarea atribuţiilor primarului către viceprimarul unităţii administrativ teritoriale.
Criticile recurenţilor sunt nefondate şi în ce priveşte art. 6 şi 7 din HCL nr. 115/31.10.2011.
Astfel, chiar dacă municipiul O are calitate de asociat unic la SC S:P: SRL, având în vedere că între această persoană juridică şi unitatea administrativ teritorială în cauză nu există identitate, consiliul local nu poate stabilii în sarcina propriilor angajaţi atribuţii de serviciu legate de activitatea unei persoane juridice distincte.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, dispoziţiilor art. 79/1 şi 79/4 din OG 35/2002 stabilesc atribuţiile persoanei încadrate potrivit art. 79/1 alin. 1 a cărei activitate vizează exclusiv buna organizare a lucrărilor consiliului local şi soluţionarea altor aspecte legate de activitatea acestuia legate de pregătirea şedinţelor de consiliu local, asigurarea documentării şi informării consilierilor, întocmirea şi difuzarea către aceştia a dosarelor de şedinţă şi a oricăror alte materiale.
Ori, în condiţiile în care atribuţiile postului pe care recurentul reclamant a fost reîncadrat sunt limitate prin lege la activitatea consiliului local, privit ca autoritate publică locală deliberativă, Consiliul Local O nu poate extinde sfera acestor atribuţii cu sarcini de serviciu ce vizează reprezentarea în justiţie şi acordarea consultanţei juridice unei alte persoane juridice.
Tocmai de aceea, stabilirea atribuţiilor specifice postului în conformitate cu dispoziţiile legale şi scopul pentru care acestea au fost edictate, nu poate constitui o modalitate de îngrădire a dreptului la muncă al recurentului T.O., acesta exercitându-şi dreptul constituţional potrivit specificului postului ocupat, în limitele determinate de lege.
De asemenea, având în vedere că patrimoniul celor două persoane juridice – Consiliul Local O şi SC S.P SRL este distinct, nu pot fi reţinute nici susţinerile recurenţilor legate de eventuala economie pe cere Consiliul Local O ar realiza-o prin angajarea aceluiaşi şi pentru societatea la care are calitatea de unic asociat.
