PROBLEMATICA – Contestaţie la executare. silită bancară. Implicaţiile insolvenţei debitoarei asupra executării garanţilor. Potrivit dispoziţiilor art. 36 din deschiderea procedurii de faliment are ca efect suspendarea executării silite doar cu privire la bunurile proprietatea societăţii în faliment, nu şi cu privire la cele aparţinând garanţilor ipotecari.Dosar nr. 2044/107/2008 DECIZIA Nr. 328/R/2008 din 18 Decembrie 2008
Prin contestaţia la executare înregistrată la Judecătoria Alba Iulia sub nr. 4657/176/27.08.2007, contestatorii L.F.A. şi L..I., în contradictoriu cu intimaţii BANCA C. C. SA – Sucursala A., BANCA C.C. SA S. şi T.O.N – bancar, au solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce va pronunţa:- să constate nulitatea absolută a procesului verbal de adjudecare din 13 august 2007 întocmit în dosarul execuţional nr. 12a/2007 şi a tuturor actelor subsecvente acestuia, privind vânzarea imobilului situat în localitatea S., jud. A., înscris în CF 2858, nr. topo 2189/1/4/6,- să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii procesului verbal de adjudecare atacat.
În motivare contestatorii au susţinut că au calitatea de garanţi ipotecari, imobilul adjudecat aflat în proprietatea lor, fiind vândut în vederea recuperării creanţei creditoarei Banca C.C. SA faţă de către debitoarea SC L. SRL.
S-a mai învederat de către contestatori că, întrucât faţă de debitoarea SC L SRL a fost deschisă procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, imobilul înscris în CF 2858, nr. topo 2189/1/4/6, nu putea face obiectul executării silite.
S-a mai precizat în cerere că imobilul menţionat mai sus a fost vândut fără construcţia edificată pe el, motive de echitate impunând ca imobilul şi clădirea aferentă să fie vândute împreună.
Au mai susţinut contestatorii că, prin manopere dolosive, au fost determinaţi de către trei angajaţi ai intimatei Banca C.C. SA să preia debitele pe care SC L.SRL le avea faţă de intimată, ocazie cu care au contractat împrumuturi în contul societăţii SC S.C. SRL, cu o dobândă uriaşă, angajaţii intimatei emiţând file CEC fără acoperire şi facturi fictive, care erau folosite apoi drept garanţie în contractele de credit, monitorizate şi avizate favorabil de aceleaşi persoane.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 399 şi următoarele din codul de procedură civilă.
Contestaţia a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 194 lei şi timbru judiciar în cuantum de 0,30 lei.
Intimata Banca C.C. – Sucursala A. prin întâmpinare ( fila 24) a solicitat respingerea ca nefondate a contestaţiei la executare, precum şi a cererii de repunere în situaţia anterioară încheierii procesului verbal de adjudecare din data de 13.08.2007.
În motivarea întâmpinării, intimata a susţinut că dosarul execuţional nr. 12a/2007 priveşte obligaţiile asumate de contestatori, care au consimţit, prin semnarea contractelor de credit şi a contractelor de ipotecă, să garanteze cu bunurile proprietatea lor, contractarea creditului de către SC L. SRL, societate aflată în faliment.
A mai învederat intimata că deschiderea procedurii insolvenţei faţă de SC L. SRL are ca efect suspendarea executării silite doar împotriva bunurilor proprietatea societăţii în faliment, nu şi împotriva celor aparţinând garanţilor. Totodată, nu există nici un temei legal care să impună vânzarea terenului, proprietatea unei persoane, împreună cu imobilul construcţie proprietatea unei alte persoane, pentru simplul motiv că este amplasat pe acesta.
A precizat intimata că nu au fost respectate de către contestatori dispoziţiile art. 399 alin. 1 şi 2 din şi nici dispoziţiile art. 112 pct. 3, 4 şi 5 din codul de procedură civilă întrucât aceştia nu au contestat întinderea titlurilor executate şi actele de executare întocmite, neindicând obiectul cererii, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază contestaţia la executare, precum şi dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
De asemenea, intimata a mai învederat că executarea silită s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale, în baza unor contracte de credit şi de garanţie imobiliară, care potrivit Legii nr. 58/1998, constituie titluri executorii, fără a fi necesară învestirea lor cu formulă executorie, având împotriva contestatorilor o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.
În drept, intimata a invocat dispoziţiile art. 112, art. 115, art. 374 alin. 1, art. 374 indice 1, art. 387 şi urm., art. 399 alin. 1şi 2, art. 403 Din codul de procedură civilă, art. 969 Cod civil, art. 8.4 şi 9.3 din contractul de linie de credit, punctul VIII din contractele de garanţie imobiliară.
La data de 10.10.2007, contestatorii au depus la dosar un răspuns la întâmpinare ( fila 67) prin care au arătat că actul adiţional nr. VII/23.02.2006 şi actul adiţional nr.VIII/19.06.2006, ambele la contractul linie credit nr. 97/24.06.2003, au fost încheiate după data deschiderii procedurii de faliment şi numirii lichidatorului judiciar, contrar dispoziţiilor legale în vigoare.
Au mai învederat contestatorii că la data de 30.06.2006, astfel cum rezultă din extrasul de cont emis de intimată pentru perioada 01- 30.06.2006 soldul SC L.Srl era zero, rezultând că SC L. SRL nu mai are nici o datorie faţă de intimată.
Totodată, au arătat contestatorii că atât actul adiţional nr. III/22.06.2004 la contractul linie credit nr. 97/24.06.2003, cât şi contractul de garanţie imobiliară nr. 97/11/23.02.2006 au fost întocmite în fals.
La data de 20.11.2007, ca urmare a răspunsului la întâmpinare depus de contestatori la dosar, intimata a depus precizări ( fila 115), arătând că atât actul adiţional nr. VII/23.02.2006, cât şi actul adiţional nr. VIII/19.06.2006 la contractul de linie de credit nr. 97/24.06.2003 au fost încheiate înainte de data deschiderii procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, prevăzută de Legea nr. 64/1995 – republicată a SC L SRL. A mai învederat intimata că a luat la cunoştinţă de faptul că SC L. SRL se află în procedura reorganizării judiciare doar în data de 26.07.2006, la Biroul Executorului Judecătoresc S F, când a fost organizată licitaţia pentru vânzarea imobilului, deşi potrivit art. 7.7 din contractul de linie de credit nr. 97/24.06.2003, SC L SRL; în calitate de împrumutat, avea obligaţia de a aduce la cunoştinţa intimatei orice modificări survenite în actul constitutiv al împrumutatului, precum şi modificările apărute în situaţia garanţilor.
A mai precizat intimata că operaţiunile de încasări şi plăţi se fac prin contul curent, orice încasare reprezentând rambursare din linia de credit şi orice plată reprezentând trageri din linia de credit, astfel încât la sfârşitul fiecărei zile contul curent are sold zero, soldul creditului angajat reflectându-se în contul de linie de credit.
Intimata a mai învederat că, deşi contestatorii susţin că actele adiţionale la contractul de credit nr. 97/24.06.2003 sunt fundamentate pe o cauză ilicită şi falsă, aceste contracte au fost semnate de contestatori fără nici o obiecţie, folosindu-se modelele de contracte aprobate de , creditele fiind aprobate cu respectarea prevederilor legale şi ale normelor interne ale băncii.
La data de 12.12.2007 contestatorii au depus o notificare ( fila 121), prin care au arătat că actul adiţional nr. VIII din 19.06.2007 la contractul linie de credit nr. 97/24.06.2003 a fost încheiat după data deschiderii procedurii de falita SC L SRL, intimata cunoscând acest lucru.
Prin sentinţa civilă nr. 4529/21.12.2007 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia a fost respinsă ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatori.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:
Referitor la susţinerea contestatorilor în sensul că licitaţia s-a efectuat după deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, instanţa nu şi-a însuşit această apărare reţinând că potrivit disp. art. 36 din Legea nr. 85/2006: deschiderea procedurii de faliment are ca efect suspendarea executării silite doar cu privire la bunurile proprietatea societăţii în faliment, nu şi cu privire la cele aparţinând garanţilor ipotecari. Totodată, instanţa a mai constatat că atât contractul de linie de credit nr. 97/24.06.2003, cât şi cele 8 acte adiţionale la acest contract de credit, au fost încheiate anterior deschiderii procedurii de faliment.
Potrivit art. 120 din OUG nr. 99/2006, contractele de credit, inclusiv cele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii, nemaifiind necesară învestirea lor cu formulă executorie.
În ceea ce priveşte apărarea contestatorilor în sensul că actele adiţionale la contractul de linie de credit nr. 97/24.06.2003 sunt fundamantate pe o cauză ilicită şi falsă, nu a fost primită de instanţă, întrucât prin încheierea lor s-a urmărit de către debitoare obţinerea unor sume de bani în vederea achitării unor datorii, încheierea acestor convenţii necontravenind dispoziţiilor privind ordinea publică şi nici bunelor moravuri.
Referitor la susţinerea contestatorilor, că la data de 19.06.2006, banca i-a acordat credit debitoarei SC L în cuantum de 450 000 lei şi în aceeaşi zi societatea debitoare a rambursat creditul, întrucât la sfârşitul zilei soldul era gol, instanţa reţine că în cazul liniei de credit, aceasta funcţionează în sistem revolving, potrivit art. 2.3 din contractul de linie de credit nr. 97/24.06.2003, adică operaţiunile de încasări şi plăţi se vor face prin cont curent, orice încasare reprezentând o rambursare din linia de credit şi orice plată reprezentând trageri din linia de credit, astfel încât la sfârşitul zilei contul curent are soldul zero, creditele în sold ale clientului la o dată determinată reflectându-se în contul de împrumut.
Totodată, instanţa a apreciat că nu există nici un temei legal care să impună vânzarea terenului, proprietatea unei persoane concomitent cu imobilul construcţie proprietatea altei persoane, pentru simplul motiv că este amplasat pe acesta.
Împotriva sentinţei mai sus menţionate au declarat recurs în termen contestatorii, solicitând modificarea sentinţei în sensul admiterii contestaţiei la executare şi a se constata nulitatea absolută a procesului verbal de adjudecare din data de 13.08.2007 întocmit în dosarul execuţional nr. 12a/2007 şi a tuturor actelor subsecvente privind vânzarea imobilului situat în S., înscris în CF 2858, nr. top 2189/1/4/6 cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară.
Recursul a fost legal timbrat cu 97 lei taxă judiciară de timbru şi taxă de timbru judiciar de 0,3 lei ( fila 14),
Recursul a fost iniţial înregistrat la Tribunalul Alba – Secţia civilă fiind înregistrat sub acelaşi nr. unic la data de 05.03.2008.
Prin Încheierea pronunţată la data de 18.04.2008 Tribunalul Alba – Secţia civilă a admis excepţia de necompetenţă materială a Secţiei civile şi a transpus cauza la Secţia Comercială şi de Administrativ ( fila 37).
Ca urmare a transpunerii, recursul declarat de contestatori a fost înregistrat la Tribunalul Alba-Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ sub nr. 2044/107/23.04.2008.
În motivarea recursului contestatorii au susţinut următoarele:
Este greşită interpretarea dată de instanţă cu privire la disp. art. 36 din Legea nr. 85/2006 întrucât textul de lege este clar, în sensul că de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare şi extrajudiciare, fără a face vreo distincţie între debitorul principal şi codebitorii care garantează alături de acesta creanţa faţă de creditor, iar o altă interpretare ar leza implicit drepturile celorlalţi creditori prin faptul că distribuţia rezultatului lichidării ar fi inechitabilă.
Susţinerea intimatei că nu ar fi cunoscut faptul că SC L SRL se află în faliment decât la data de 26.07.2007, este în contradicţie cu completarea de acţiune înregistrată în evidenţele acesteia la data de 05.09.2005.
Funcţionarea în sistem de revolving a contractului de credit nr. 97/24.06.2003, este în opinia recurenţilor lipsit de relevanţă faţă de împrejurarea că banii au fost vărsaţi direct în contul debitoarei SC L. SRL pentru a a ascunde prejudiciul realizat în contul acestei societăţi.
Recurenţii apreciază că imobilul şi clădirea se impuneau a fi vândute împreună întrucât prin vânzarea terenului pe care se află staţia de benzină către SC C.C. SRL – una dintre societăţile creditoarei – clădirea va putea fi vândută la un preţ modic.
Se susţine că numitele I.M. ofiţer de credite cu complicitatea gestionarei N.C. şi a directoarei V.E. au procedat prin acte criminale privind contractarea unor credite în conturile SC L. SRL, care şi le-a însuşit iar faţă de aceste persoane s-a pus în mişcare acţiunea penală.
Actul adiţional nr. VIII din 19.06.2007 la contractul de credit nr. 97/24.06.2003 a fost încheiat după data deschiderii procedurii de faliment a SC L. SRL, situaţia societăţii fiind cunoscută, astfel că scopul întregului aranjament” viza protecţia conducerii Băncii C., care au procedat în derularea activităţii SC L. SRL, la emiterea de CEC – uri fără acoperire şi facturi fictive, care erau folosite apoi drept garanţie în contractele de credit care erau monitorizate şi avizate favorabil de aceleaşi persoane.
Un aspect care în opinia recurenţilor, ar trebui luat în considerare, este acela că atât dosarul execuţional cât şi alte dosare care privesc creanţele celor două societăţi, sunt suspendate prin hotărârii ale instanţelor judecătoreşti.
Contestatorii recurenţi apreciază că faţă de complexitatea cauzei şi faţă de demersurile de natură penală care se desfăşoară la DNA Alba, se impune repunerea părţilor în situaţia anterioară vânzării, prin anularea actelor de adjudecare.
În drept au fost invocate disp. art. 3154 alin. 1 şi art. 3041 din codul de procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de recurenţi şi din oficiu conform disp. art. 3041 din codul de procedură civilă Tribunalul Alba constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Recurenţii L I şi L F A sunt în cotă de 1/1 părţi asupra imobilului teren înscris în CF S. 2858, nr. top 2189/1/4/6, ( fila 31 ) şi asupra imobilului casă, brutărie şi grădină înscris în CF 2848 S. nr. top 384/2 ( fila 32 dosar fond ).
În baza contractului de linie de credit nr. 97/24.06.2003 Banca C.C. – sucursala A. a acordat SC L. SRL un credit în sumă de 2.000.000.000 de lei din care 1.600.000.000. lei pentru preluarea liniei de credit de la Banca RD GSC – Sucursala A. iar 400.000.000 pentru activităţi curente ( fila 33 dosar fond ).
Creditul acordat a fost garantat cu imobilul clădire staţie de benzină, proprietatea împrumutatei SC L. SRL. înscris în CF 2858, nr. top 2189/1/4/6, asupra căruia a fost instituită o ipotecă de rang I şi V.
Prin actul adiţional nr. VIII/19.06.2006 la contractul de nr. 97/2003, recurenţii au consimţit să garanteze creditul acordat SC L. SRL de către Banca C.C., cu imobilul proprietatea acestora înscris în CF 2848, nr. top 384/2, situat în localitatea S., fiind instituită asupra acestuia o ipotecă de rang I şi II şi cu imobilul teren situat în S., aferent staţiei de benzină, înscris în CF 2858, nr. top 2189/1/4/6 asupra căruia a fost instituită o ipotecă de rang I şi V ( fila 36)
Prin cererea nr. 1583/22.05.2007, intimata Banca C.C. SA – Sucursala A. a solicitat Corpului Executorilor Bancari S., încuviinţarea executării silite asupra bunurilor contestatorilor, în calitate de garanţi ipotecari, în vederea recuperării creanţei în valoare de 245.154,17 lei, credit restant, dobânda restantă şi penalităţi.
Prin somaţia nr. 17/180/30.05.2007, contestatorii au fost somaţi, în temeiul art. 497 din codul de procedură civilă ca în termen de 15 zile de la primirea acesteia să achite întreaga creanţă în valoare de 890.041,98 lei, în caz de neconformare urmând a se proceda la executarea silită a imobilului asupra căruia a fost constituit dreptul de ipotecă ( fila 38).
La data de 13 august 2007 s-a organizat, după efectuarea publicaţiilor legale de vânzare, licitaţia publică imobiliară cu privire la imobilul proprietatea contestatorilor, teren în suprafaţă de 1.182 mp, înscris în CF 2858 S., nr. topo 2189/1/4/6, pentru plata datoriei de 267.954,51 RON pe care SC L. SRL o are faţă de Banca C.C. SA Sucursala A., imobilul fiind adjudecat de SC C. C SRL.( fila 6 dosar fond ).
În mod corect a apreciat prima instanţă că procesul verbal de licitaţie mai sus menţionat a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale, neexistând nici un motiv pentru anularea acestuia.
Prima instanţă a interpretat corect disp. art. 36 din Legea nr. 85/2006, considerând că deschiderea procedurii falimentului are ca efect doar suspendarea executării silite cu privire la bunurile societăţii aflate în faliment nu şi cu privire la bunurile aparţinând garanţilor ipotecari.
Susţinerea recurenţilor în sensul că textul de lege nu face distincţie între debitorul principal şi debitorii garanţi, este eronată, întrucât Legea nr. 85/2006 este o lege specială şi aceasta reglementează o procedură specială de executare silită împotriva debitorului aflat în , nu şi împotriva propriilor debitori ai societăţii falite, aceştia din urmă fiind supuşi regulilor generale privind executarea silită.
Faptul că s-a debitorul principal a fost suspus procedurii insolvenţei începând cu data de 05.09.2005, este lipsit de orice relevanţă, neavând nici o influenţă asupra obligaţiilor pe care debitorii garanţi le au faţă de instituţia bancară de la acesta contractase anterior un împrumut şi chiar dacă instituţia bancară ar fi cunoscut această împrejurare, situaţia ar rămas neschimbată.
Susţinerile contestatorilor cu privire la caracterul ilicit şi fals al cauzei actelor adiţionale la contractul de credit, nu au fost în vreun fel dovedite, acestea fiind pure speculaţii lipsite de orice temei.
Afirmaţia recurenţilor în sensul că sumele obţinute din vânzarea imobilului au fost virate direct în contul debitoarei, sunt lipsite de temei întrucât ca urmare a nerestituirii la termen a împrumutului acordat, banca a fost cea prejudiciată, neexistând nici un motiv pentru ca aceasta să doneze sumele respective tocmai celui care a prejudiciat-o.
Acuzaţiile aduse de către recurenţi angajaţilor băncii sunt foarte grave, însă asupra acestora nu se pot pronunţa decât organele de cercetare penală competente şi în orice caz ele nu sunt de natură să justifice anularea unui act de executare silită legal întocmit.
Aşa cum corect a apreciat şi prima instanţă, nu există nici un temei legal care să impună vânzarea terenului concomitent cu vânzarea construcţiilor edificate pe al atâta timp cât proprietarul terenului este altul decât proprietarul construcţiei iar faptul că adjudecatarul terenului va putea manifesta un interes mai mare pentru achiziţionarea construcţiilor, este lipsit de orice relevanţă cât timp au fost respectate prevederile legale care reglementează executarea silită a imobilelor.
Faptul că împotriva angajaţilor băncii s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru anumite fapte săvârşite în exerciţiul funcţiei nu este de natură să exonereze garanţii ipotecari de obligaţia de plată rambursare a creditului pe care l-au garantat cu imobilele proprietatea lor.
Împrejurările în care recurentul L. I. a consimţit la semnarea unui alt contract de credit pentru SC S. C. SRL nu au absolut nici o relevanţă în cauză.
Situaţia tragică” invocată de recurenţi, în sensul că au fost vândute la licitaţie publică imobilele acestora, ale unor membri de familie sau prieteni, nu este decât consecinţa propriilor lor fapte însă aceştia ar fi trebuit să se gândească la consecinţele contractelor de garanţie înainte de a le semna.
Împrejurarea că dosarul execuţional nr. 12a/2007 şi alte dosare execuţionale care privesc creanţele garantate de recurenţi au fost suspendate, nu prezintă nici o relevanţă.
În ceea ce priveşte cererea recurenţilor, ca vânzarea imobilului proprietatea acestora să se deruleze sub stricta supraveghere a judecătorului sindic, aceasta este inadmisibilă, întrucât în conformitate cu disp. Legii nr. 85/2006, judecătorul sindic supraveghează doar lichidarea bunurilor aflate în patrimoniul debitorului aflat în insolvenţă şi nicidecum ale persoanelor fizice care au calitatea de garanţi ipotecari ai acestui debitor.
Având în vedere aceste considerente în baza art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă prezentul recurs va fi respins ca nefondat, constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică.
