Art. 11 alin. 4 şi 8 din Legea nr. 10/2001.
Secţia I civilă – Decizia civilă nr. 661/23 septembrie 2011
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 2088/97/2009, contestatoarea SM a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 603/2009, emisă de intimatul Primarul municipiului D şi restituirea imobilului notificat în condiţiile Legii nr. 10/2001, prin compensare, în natură, cu o alta suprafaţă de teren, pe raza municipiului, urmând ca pentru construcţiile demolate şi terenul ce nu poate fi restituit în natură, să-i fie acordate despăgubiri, prin Fondul Proprietatea.
În motivarea contestaţiei, s-a arătat că imobilul notificat a fost expropriat conform Decretului de nr. 113/1982, construcţiile fiind demolate, iar terenul ocupat de elemente de sistematizare.
De asemenea, a invocat Decizia XX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a solicitat ca instanţa de judecata să-i atribuie teren, prin compensare, în natură.
Prin sentinţa civilă nr. 50/2011 Tribunalul Hunedoara a admis contestaţia formulată de contestatoarea SM, împotriva Dispoziţiei nr. 603/2009, emisă de intimatul Primarul municipiului D şi în consecinţă a modificat art. 3 al dispoziţiei atacate, în sensul că a stabilit acordarea măsurilor reparatorii, în echivalent, pentru imobilul notificat cu nr. 158/2001 prin BEJ BA, în suprafaţă de 1087 mp teren şi construcţii, situat în Deva, str. EG, nr. 33, înscris în CF 3062 Deva, nr. topo 3567/2, atât prin compensare în natură cât şi prin despăgubiri în condiţiile legii speciale.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că în considerarea regulii de principiu instituită prin Legea nr. 10/2001 şi având în vedere Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României, se impune acordarea către contestatoare, în compensare, pentru imobilul notificat, a terenului în suprafaţă de 609,7 mp, identificat prin expertiza judiciară executată în cauză de către expertul topograf I.I., urmând ca pentru diferenţa de teren ce nu poate fi restituită în natură, precum şi pentru construcţiile demolate, contestatoarea să urmeze procedura administrativă prevăzută de Titlu VII a Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului D, care a solicitat modificarea acesteia şi respingerea contestaţiei formulate de reclamanta SM.
În expunerea de motive s-a arătat că prin notificarea nr. 158/2001 şi prin adresele nr. 27967/2001 şi nr. 16839/2002 contestatoarea a solicitat acordarea de despăgubiri băneşti şi titluri de valoare nominală pentru imobilul expropriat prin Decretul 113/1982, care nu mai poate fi restituit în natură. Pârâtul a soluţionat întocmai notificarea formulată de contestatoare şi a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, astfel că dispoziţia 603/2009 este legală şi temeinică, neputând fi modificată în temeiul art. 26 alin. 3 din Legea nr.10/2001, care prevede că se poate face contestaţie atunci când prin dispoziţia atacată a fost respinsă notificarea sau cererea de restituire în natură. Contestatoarea a solicitat teren în compensare pentru prima dată în faţa instanţei de judecată, instanţa neputând modifica dispoziţia decât prin eludarea procedurii administrative.
CURTEA, analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, a constatat că recursul este fondat şi a fost admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. 2 şi 5 din Legea nr.10/2001 în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Primarii sau, după caz, conducătorii entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor au obligaţia să afişeze lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârşitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile şi/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare.
Rezultă aşadar că entitatea investită cu soluţionarea notificării este cea care face propunere de compensare cu un alt imobil/bun/serviciu care este înscris în tabelul aflat la dispoziţia publicului prin afişare.
În speţă, intimatul primarul Mun. D a arătat că nu deţine bunuri disponibile ce pot fi acordate în compensare persoanelor îndreptăţite.
Prevederile Legii nr.10/2001 permit anularea dispoziţiilor sau deciziilor emise de unitatea deţinătoare sau de entitatea investită cu soluţionarea notificării, în măsura în care aceste dispoziţii au fost emise cu încălcarea prevederilor imperative ale acestei legi speciale.
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara contestatoarea a solicitat instanţei să anuleze dispoziţia şi să oblige pârâtul la emiterea unei noi dispoziţii prin care să acorde teren în compensare. Contestatoarea a solicitat anularea Dispoziţiei 603/2009 fără să invoce vreun motiv de nulitate a acesteia şi fără să conteste refuzul restituirii în natură a imobilului expropriat.
Aşa cum s-a reţinut chiar în cuprinsul dispoziţiei atacate, contestatoarea a formulat notificarea nr. 158/3.08.2001 prin care a solicitat despăgubiri, iar ulterior prin adresele 27967/2001 nr. 16839/2002 a solicitat titluri de valoare nominală.
Având în vedere notificarea formulată, unitatea administrativ teritorială avea obligaţia de a verifica dacă imobilul se poate restitui în natură sau nu, întrucât posibilitatea restituirii în natură nu este lăsată de legiuitor nici la latitudinea persoanei îndreptăţite şi nici a unităţii deţinătoare, deci chiar dacă nu era formulată expres o astfel de cerere, imobilul trebuia restituit în natură dacă acest lucru era posibil.
Primarul a constatat incidenţa art. 11 alin. 4 din Legea nr.10/2001, imobilul neputând fi restituit în natură întrucât lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupau funcţional întregul teren, şi în consecinţă a aplicat disp. art. 11 alin. 8 din Legea nr.10/2001, acordând măsura reparatorie prin echivalent solicitată de parte. Atâta timp cât persoana îndreptăţită a precizat expres în notificarea formulată şi în adresele ulterioare că doreşte măsura reparatorie constând în despăgubiri, nu se poate imputa Primarului că nu a acordat o altă măsură reparatorie. Măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri şi servicii presupune acordul persoanei îndreptăţite, or atâta timp cât persoana îndreptăţită a solicitat despăgubiri, atunci dispoziţia era într-adevăr nelegală, dacă se acordau bunuri sau servicii în compensare. Nu se poate lua în considerare dorinţa persoanei îndreptăţite exprimată în anul 2009, după 8 ani de la data formulării notificării, în sensul că acum nu mai doreşte despăgubiri, ci teren în compensare. Solicitarea de a se atribui teren în compensare trebuia formulată în cadrul notificării pentru a se da posibilitatea Primarului să soluţioneze şi această cerere în condiţiile legii, iar contestatoarea să atace un eventual refuz.
Faţă de cele arătate mai sus s-a constatat că instanţa de fond a pronunţat o soluţie greşită prin modificarea dispoziţiei 603/2009 în sensul restituirii prin compensare a terenului identificat de expertul I.I., atâta timp cât nu a putut reţine nici un motiv de nelegalitate a dispoziţiei Primarului, aceasta fiind emisă cu respectarea dispoziţiilor imperative ale Legii nr.10/2001.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 304 indice 1 cod pr. civilă, Curtea a admis recursul pârâtului Primarul Mun. D împotriva sentinţei civile nr. 50/9.03.2011 pronunţată de Tribunalul Hunedoara – Secţia civilă pe care a modificat-o în tot în sensul că a respins contestaţia formulată de contestatoarea SM împotriva dispoziţiei 603/2009 emisă de Primarul Municipiului D, aceasta fiind emisă cu respectarea prevederilor Legii nr.10/2001.
