Pentru a opera răspunderea în despăgubiri potrivit dispoziţiilor art. 32 din Legea 10/2001 este necesar ca persoana juridică obligată la emiterea dispoziţiei motivate prevăzute de art. 23 şi 24 din Legea nr. 10/2001 să fi preluat patrimoniul persoanei juridice naţionalizate.
Minele au reprezentat domeniu public al statului român iar Asociaţiunile miniere de exploatare a minelor au beneficiat de contracte de concesiune a exploatării minereului numai pe durate determinate. Certificatele de coxe avute de acţionarii asociaţiilor miniere de exploatare existente până în anul 1948 nu-i îndreptăţesc pe titularii sau moştenitorii lor la acţiuni de la societăţile comerciale de exploatare înfiinţate în condiţiile Legii nr. 31/1990 dacă acestea nu au preluat capitalul social al respectivelor asociaţiuni miniere.
Notificarea depusă unei persoane care nu deţine imobilul dă dreptul persoanei îndreptăţite să înregistreze potrivit art. 27 alin 5 din Legea 10/2001 republicată în 2005, o nouă notificare în termen de 6 luni de la data comunicării de către persoana juridică notificată.
Secţia civilă – Decizia Civilă nr. 1144/A/27 septembrie 2005
Asupra apelurilor de faţă înregistrate la această instanţă la nr. 792/10.02.2005 Curtea reţine:
Prin sentinţa civilă nr. 1136/2004 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul civil nr. 2523/2004 a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta T.E. împotriva pârâtei S.C.”R.M.G.C.”S.A. R.M. şi în consecinţă:
A fost obligată pârâta se emită o dispoziţie motivată conform art. 10 din Legea 10/2001 referitoare la solicitarea adresată de reclamantă pe cale de notificare către unitatea deţinătoare cu privire la coxele deţinute de antecesorul reclamantei şi au fost respinse celelalte capete de cerere. Au fost respinse excepţiile de lipsă calitate procesuală activă şi de inadmisibilitate a acţiunii.
A fost respinsă acţiunea faţă de Primăria comunei R.M., faţă de Primarul comunei R.M., de Prefectura Judeţului Alba şi faţă de Statul român prin Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că unitatea deţinătoare a coxelor este S.C. “R.M.G.C.“S.A. care exploatează minereu în zona Roşia
Montană şi Bucium pe baza unor contracte de concesiune pe durată determinată. Cuxa este cea care conferă titularului său dreptul de a participa la averea indivizibilă a asociaţiei fiind un efect (titlu) cu valoare nedefinită, cu caracter mobiliar şi îşi menţine acest caracter chiar dacă toate cuxele asociaţiei se găsesc în mâna unei singure persoane. Competenţa de soluţionare a notificării revine deţinătorului bunurilor revendicate conform art. 32 din Legea nr. 10/2001.
În privinţa admisibilităţii acţiunii instanţa reţine că dacă unitatea deţinătoare nu a răspuns prin decizie motivată solicitării adresate de persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii, indiferent dacă persoanei îndreptăţite i se acordă despăgubiri băneşti sau i se refuză un atare drept, unitatea deţinătoare are obligaţia să se pronunţe printr-o decizie motivată.
Cum reclamanta a depus notificare la data de 23.11.2001 şi deşi şi-a dovedit calitatea de moştenitoare a lui J.N. pârâta nu a răspuns, acţiunea urmează a fi admisă.
Faţă de ceilalţi pârâţi acţiunea s-a respins ca nefondată şi pentru lipsa calităţii procesuale pasive deoarece Prefectura Judeţului Alba s-a făcut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 32 (1) din Legea 10/2001, faţă de Primăria şi Primarul comunei R.M. precum şi faţă de Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice s-au aplicat prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Celelalte capete de cerere din acţiune au fost respinse, considerentele deducându-se din cele de mai sus.
A fost obligată pârâta căzută în culpă procesuală la plata de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei civile a promovat apel reclamanta T.E. criticând pe motiv că instanţa în mod greşit n-a obligat-o pe pârâtă să emită dispoziţie motivată sub sancţiunea daunelor cominatorii pentru cazul neemiterii dispoziţiei de către pârâtă şi i-a respins cererea de constatare a calităţii de persoană îndreptăţită conform Legii 10/2001, precum şi pârâta S.C.”R.M.G.C.”S.A., aceasta din urmă criticând sentinţa pentru următoarele considerente:
A arătat că acţiunea este inadmisibilă deoarece acţiunea în constatare a fost transformată într-o acţiune în realizare, că este inadmisibilă faţă de prevederile art. 2 din Legea 10/2001 şi nu s-a examinat în prealabil dacă dreptul invocat de reclamantă intră sub incidenţa Legii 10/2001.
În privinţa fondului dreptului se arată că reclamanta a prezentat în dovedirea acţiunii sale un “certificat de cuxă” şi două “Titluri de cuxă” emise pe numele autorului său din care nu rezultă altceva decât că numitul J.N. a avut în proprietate 25/100, 3/100 şi 8/100 părţi dintr-o cuxă, ori în mod greşit instanţa a reţinut că potrivit prevederilor art. 54 din Regulamentul de aplicare a art. 264 din Legea minelor din 1929 cuxa conferea titularului dreptul de a participa la averea indivizibilă a asociaţiei. Fiind un drept mobiliar se arată că nu intră sub incidenţa Legii 10/2001 şi mina este o proprietate a statului distinctă şi care poate să concesioneze pe durate determinate dreptul de exploatare conform art. 1 din Decretul nr. 2294/1924, ale Constituţiei din 1923. Cuxele nu sunt altceva decât părţi de participaţie într-o asociaţie minieră ce avea drept de exploatare obţinut prin concesiune pentru o perioadă determinată.
Faţă de împrejurarea că petenta nu justifică un drept de proprietate asupra minei nu-şi justifică calitatea de persoană îndreptăţită conform Legii 10/2001 întrucât nici chiar dreptul de concesiune nu poate fi urmărit potrivit Legii 10/2001 şi nu justifică un drept legitim bazat pe acest act normativ. Coroborând dispoziţiile art. 32 cu cele ale art. 3 din Legea 10/2001 nu s-a probat naţionalizarea şi preluarea patrimoniului persoanei juridice naţionalizate.
În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a pârâtei S.C.”R.M. G.C.”S.A. a adus critici pe motiv că petenta a cerut pe calea notificării despăgubiri pentru 7 cuxe pentru care trebuia să se adreseze Prefecturii conform art. 36 din Legea 10/2001, deşi nu se face nici o referire în privinţa localizării în spaţiu a bunurilor, adică dacă cuxele sunt aferente zonei Roşia Montană, Bucium sau altei zone.
Cererile sunt scutite de taxe judiciare.
În cauză au formulat întâmpinări Primăria comunei R.M. prin Primar care a cerut respingerea apelului reclamantei şi menţinerea ca respinsă a acţiunii în privinţa sa, pe de o parte că în eventualitatea că reclamanta ar fi îndreptăţită despăgubirile se pot acorda numai în acţiuni la societatea deţinătoare iar pe de altă parte nu i-a fost depusă notificare potrivit art. 21 din Legea 10/2001; Prefectura Judeţului Alba care a cerut respingerea apelului reclamantei pe motiv că în mod corect s-a respins cererea de obligare la daune cominatorii dar şi pe motiv că acţiunea a fost modificată prin transformare din acţiune în constatare în acţiune în realizarea dreptului de proprietate. De asemenea a formulat întâmpinare, la apelul reclamantei, pârâta S.C.”R.M.G.C.” invocând dispoziţiile art. 580 alin 3 Cod pr. civ. în privinţa obligaţiei de a face susceptibilă de amendă civilă iar nu de daune cominatorii şi a cerut respingerea pentru lipsă de interes ori în subsidiar ca nefondat apelul pentru motivul nerecunoaşterii calităţii reclamantei ca persoană îndreptăţită conform Legii 10/2001.
Examinând stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă prin prisma motivelor de apel, precum şi din oficiu pentru motivele de ordine publică Curtea reţine ca fondat apelul pârâtei S.C.”R.M.G.C.S.A. pe care îl va admite şi nefondat apelul reclamantei pentru următoarele considerente:
Reclamanta s-a adresat prin avocat pârâtei S.C.”G. C.”S.A. R. M. prin judecătoresc cu notificarea nr. 2425/2005 (f. 5-6 fond) prin care a solicitat restituirea prin echivalent în despăgubiri pentru valoarea unui nr. de 7 cuxe din Roşia Montană provenite prin moştenire testamentară de la J.I., soţia titularului dreptului J. N.
Notificarea este motivată în drept pe dispoziţiile art. 2 al 1 lit a şi art. 21 din Legea 10/2001 şi se arată în conţinutul său că în cazul în care nu se va da curs cererii înţeleg să protesteze atât pe plan intern cât şi internaţional prin toate mijloacele: instanţe, presa, televiziunea, etc.
Prin comunicarea nr. 22914/DR/13.08.2003 (f. 7) pârâta S.C.”R.M.G.C.” S.A. îi răspunde avocatei reclamantei B.C. că nu are calitate de a soluţiona notificările.
Prin acelaşi Cabinet de avocatură reclamanta s-a adresat Prefecturii Judeţului Alba care îi răspunde cu adresa nr. 8933/3 septembrie 2003 în sensul că la Prefectură nu a fost înregistrată notificarea numitei T.E. şi că în cazul expus apreciază că sunt aplicabile prevederile art. 32 din Legea 10/2001 deşi notificarea nu conţine toate elementele prevăzute de art. 21 al 2 din Legea nr. 10/2001.
Pentru a-şi proba calitatea de moştenitoare după J. N. a depus certificatul de moştenitor nr. 622/1961 (f. 101 fond) pentru J.I. în care figurează bunuri imobile înscrise în CF 169 Roşia Montană constând în casă şi teren de construcţii.
Nu a depus acte de moştenire proprii nici după defunctul J. N. şi nici după J.I. pentru valorile mobiliare în cauză. De asemenea nu s-a probat că J. I. ar fi moştenit de la J.N. cuxele în litigiu cu acte de completarea certificatului de moştenitor nr. 622/1961 în termenul legal prevăzut de art. 700 Cod civ. în care să fi fost trecute certificatul şi titlurile de cuxă.
Există depus certificatul de calitate de moştenitor testamentar nr. 66/2004 (f. 100 fond) în care apare reclamanta cu vocaţie succesorală pentru ? parte, în baza testamentului autentic nr. 4/04.01.1962 a Notariatului de Stat Cîmpeni, din care rezultă că bunuri mobile şi imobile “ nu s-au declarat”.
Este adevărat că prin efectul dispoziţiilor art. 4 alin 3 din Legea 10/2001 succesibilii care nu au acceptat în termen succesiunea sunt repuşi de drept în termenul de acceptare însă petenta ca moştenitoare testamentară după J. I. nu probează nici calitatea de succesibil după soţul defunctei testatoare, adică după defunctul J. N. titularul certificatelor, nici existenţa dreptului în patrimoniul acestuia la data decesului, nici preluarea certificatelor de cuxe de către soţia lui Jurca Nicolae şi nici moştenirea testamentară cu titlu universal după J.I. (f. 100 dosar fond).
Faţă de această împrejurare Curtea reţine că reclamanta nu probează calitatea de succesibil după J.N. pentru certificatul de cuxe şi pentru titlurile de cuxe în cauză.
Aşa fiind, Curtea constată că reclamanta nu şi-a dovedit calitatea procesuală activă şi nici dreptul de proprietate astfel că apelul reclamantei vizând schimbarea sentinţei atacate în sensul de a admite cererea de constatare a calităţii reclamantei de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în condiţiile Legii 10/2001 se va respinge ca nefondat.
La aceeaşi soluţie converg în raport cu pârâta S.C.” G.C.” S.A. R. M., şi dispoziţiile art. 19 din României din 1923 care declarau ca proprietate de stat zăcămintele miniere şi bogăţiile de orice natură ale subsolului întrucât darea lor în exploatare la asociaţiuni miniere, potrivit art. 264 din Legea minelor, este o prerogativă a Statului pe care şi-a exercitat-o în raport cu programul său pe care l-a avut de-a lungul timpului şi cu relaţiile contractuale pe care le-a încheiat la un moment dat.
Faptul că în anul 1940 când defunctul J. N. a cumpărat părţi din cuxe ale Asociaţiei miniere “Laţi de Jos” sau că în anul 1947 a cumpărat cuxe ale Asociaţiunii miniere “Sf. Ana la Berc” nu creează obligaţii în sarcina pârâtei S.C.” G. C.” S.A. R.M. atâta timp cât nu s-a probat că pârâta a preluat patrimoniile acelor asociaţiuni.
Însuşi obiectul de activitate al pârâtei apelante înfiinţată pe baza Legii 31/1990 privind societăţile comerciale denotă că aceasta se ocupă de exploatări şi foraje geologice, extragere şi preparare de metale preţioase. Capitalul social este subscris şi vărsat de acţionarii nominalizaţi în statut iar nicidecum preluat de la asociaţiunile menţionate (f. 126-127).
În ceea ce privesc pârâţii Primăria şi Primarul comunei R.M. precum şi Prefectura Judeţului Alba, Curtea reţine că, alături de împrejurarea că petenta nu şi-a dovedit dreptul de proprietate asupra certificatului şi titlurilor de cuxe invocate reclamanta nu a probat că a depus în termen legal notificări la Primărie în condiţiile art. 21 din Legea 10/2001 dar nici nu a probat cu acte că Asociaţiile miniere “Laţi de Jos” şi “Sf. Ana la Berc” au fost preluate de Statul român prin naţionalizare sau prin alte acte normative, că au avut în proprietate bunuri imobile sau alte bunuri ce intră sub incidenţa Legii 10/2001 conform art. 6 alin 2, şi că sunt întrunite cerinţele art. 32 din Legea 10/2001.
Pentru toate aceste motive precum şi pentru motivele pentru care se va admite apelul pârâtei S.C.”R.M.G.C.” Curtea va respinge apelul reclamantei ca nefondat.
Pentru considerentele detaliate mai sus şi în special pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C.”R.M.G.C.“S.A. Curtea reţine că în mod greşit prima instanţă a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâta S.C.”R.M.G. C. “S.A. R.M. să-i emită dispoziţie motivată în baza art. 24 din Legea 10/2001 deoarece acest text legal obligă la emiterea dispoziţiei numai pe deţinătorul imobilului în cauză şi numai în favoarea persoanei îndreptăţite. Cum în cauză nu s-a probat că pârâta apelantă este deţinătoarea vreunui imobil asupra căruia reclamanta justifică un drept legitim Curtea va admite apelul pârâtei şi va schimba în parte sentinţa atacată în sensul că va respinge în întregime acţiunea reclamantei şi va înlătura obligarea pârâtei S.C.”R.M.G.C.“S.A. la cheltuieli de judecată în fond
Celelalte dispoziţii ale sentinţei civile se vor menţine, nefiind contestate.
Întrucât pârâta nu a depus acte justificative pentru cheltuieli de judecată în fond şi apel Curtea va pronunţa soluţia fără cheltuieli de judecată.
