S-a admis cererea reconvenţională formulată de reclamanta-pârâtă C.D.S. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant V.V.
S-a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei în cote egale următoarele bunuri: – imobilul situat în Brăila str. M şi imobilul situat în Brăila str. Spiru Haret – bunuri mobile – dormitor pat comodă scaun şi una saltea relaxa valoare de 3.200 lei, carpete dormitor lână bej mare valoare de 476,9 lei, cuier pom 0 lei, lustră dormitor mare 40 lei, lustră dormitor mic 120 lei, lustră sufragerie 1.20 lei jaluzele 552 lei, aspirator heyhey 350 lei, fier călcat Zass 0 lei, TV Samsung 864 lei, bibliotecă PAL 1280 lei, birou 126 lei, birou calculator 90 lei, calculator Sempron masă TV 2003315 lei, scaun ergonomic 128 lei, mobilă bucătărie 480 lei, aragaz 4 ochiuri 855 lei, hotă Whirpool 495 lei, combină frigorifică 1387 lei, colţ bucătărie 807 lei, 4 aplice 60 lei, serviciu masă 168, cuier 2004804 lei, ceas pendulă 54 lei, maşină spălat Whirpool 1440 lei, cântar persoane 30 lei, bibliotecă colţ 144 lei, canapea extensibilă 108 lei, măsuţă nuc 50 lei, covor oval persan 450 lei, perdea 60 lei, 2 tablouri 150 lei, pahare cristal 162 lei, două vaze semicristal 60 lei, suport casete 20 lei, scrumieră cristal 10 lei, combină audio Samsung 400 lei, venitlator 490, masă bucătărie 150 lei, scaune schelet metalic 40 lei, două seturi tacâm inox 113 lei, cameră video JVS 2600 lei.
S-a dispus sistarea stării de codevălmăşie prin atribuirea bunurilor prin formarea a 2 loturi în cote egale:
Lotul I format din apartamentul situat în Brăila, str. M, în valoare de 98.607 lei şi bunurile mobile în valoare de 20310,8 lei atribuit pârâtei.
Lotul II format din teren situat în Brăila str. S H în valoare de 38.285 lei atribuit reclamantului.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 40321 lei reprezentând sultă şi au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că părţile s-au căsătorit la data de 24.08.1990 şi s-au despărţit în fapt la data de 1.06.2005, iar prin sentinţa civilă nr.6406/7 decembrie 2005 a Judecătoriei Brăila s-a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soţi.
În timpul căsătoriei părţile au cumpărat imobilul situat în Brăila format din teren de construcţie în suprafaţă de 319,4 mp pe care se află o compusă din două camere şi dependinţe astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3877/1 aprilie 1992 de notarul de stat.
De asemenea tot în timpul căsătoriei părţile au dobândit imobilul situat în Brăila, conform contractului de schimb autentificat sub nr.1058/8.05.1997.
În cuprinsul acestui contract s-a prevăzut faptul că în schimbul apartamentului susmenţionat, părţile au cedat imobilul din Brăila, str. H, dobândit prin cumpărare de la numita Z.A. La dosar a fost depus şi contractul de vânzare cumpărare precizat mai sus încheiat la data de 6 decembrie 1993.
Reclamantul a susţinut că imobilul dobândit în Brăila, str. S H ar fi fost achiziţionat de banii proveniţi de la părinţii săi, depunând în acest sens înscrisurile de la pagina 50-51 din dosar, respectiv contract de vânzare-cumpărare autentificat, încheiat la data de 24 iulie 2000 prin care a încercat să dovedească faptul că părinţii săi i-au dat aceşti bani proveniţi din vânzarea unui imobil.
În cauză, s-au dispus expertize de specialitate pentru evaluarea bunurilor mobile şi imobile.
La data de 5 decembrie 2006 s-a depus raportul de la expertiza tehnică cadastrală pentru evaluarea imobilului din Brăila, strada S H, stabilindu-se că acesta are o valoare de 36.168 lei evaluare efectuată de expert tehnic.
La data de 9 decembrie 2006 s-a depus raportul de expertiză tehnică evaluare bunuri mobile întocmit de expert tehnic M.N. din cuprinsul căruia a rezultat că valoarea totală a bunurilor indicate în acţiune şi găsite la adresa ce a constituit domiciliul conjugal al părţilor este de 20.310,8 lei.
Expert tehnic D.V. a depus la data de 26.01.2007 raportul de expertiză tehnică imobiliară, stabilind că valoarea imobilului din Brăila, strada M este de 98.607 lei.
La termenul din data de 13.02.2007 ambele părţi, prin apărători au declarat că nu au obiecţiuni la rapoartele de expertiză, însuşindu-şi conţinutul acestora şi valorile stabilite de experţi.
Tot la acest termen parata a declarat că doreşte atribuirea tuturor bunurilor mobile şi imobile susţinând că are posibilităţi financiare pentru a achita sulta corespunzătoare după ce instanţa va stabili care sunt cotele de contribuţie ale celor doi soţi la dobândirea bunurilor comune, lucru cu care reclamantul a fost de acord.
Ulterior, reclamantul a declarat că nu mai doreşte ca pârâtei să îi fie atribuite toate bunurile solicitând împărţirea în natură.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie fiind dată cu aplicarea greşită a legii dar a şi interpretat greşit probele administrate.
În primul rând, arată apelantul, instanţa de fond prin măsura de a-l decade din proba testimonială i-a încălcat dreptul la apărare lipsindu-l de posibilitatea de a-şi dovedi susţinerile din acţiune.
În ceea ce priveşte probele administrate, apelantul arată că pe tot parcursul desfăşurării judecăţii în faţa primei instanţe a dovedit cu înscrisuri faptul că pe toată durata căsniciei a fost ajutat financiar de părinţii săi care erau crescători de şi că a avut un salariu mai mare decât intimata.
De asemenea, lotizarea făcută de instanţă nu a fost corectă, fiind de natură să-l prejudicieze, atribuindu-i apartamentul intimatei care nici măcar nu locuieşte în ţară, fiind plecată în Spania.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea apelului arătând că nu s-a încălcat dreptul la apărare al intimatului. De altfel, apelantul a şi renunţat la acest motiv de apel.
Referitor la motivul de apel ce vizează interpretarea probelor, intimata arată că toate bunurile au fost dobândite cu bani comuni, din salarii, fiind ajutaţi, dimpotrivă de părinţii săi, nicidecum ai apelantului care nici nu aveau de unde, având pensii modeste. Animalele au fost cumpărate cu bani comuni, hrănite din bani comuni, şi ca atare veniturile obţinute şi care nu erau consistente – multe mureau, erau comune. De asemenea terenul a fost dobândit cu banii de la nuntă şi nu din banii părinţilor apelantului.
Cu privire la modalitatea de partajare a imobilului, intimata arată că în mod corect i-a fost atribuit imobilul din moment ce are în întreţinere copilul rezultat din căsătorie şi din care a fost nevoită să plece datorită comportamentului apelantului şi în care acesta a adus altă femeie. Mai arată intimata că a stat o perioadă în Spania la sora sa şi unde a câştigat bani cu care să achite sulta cuvenită apelantului.
În apel, la cererea părţilor, a fost administrată proba cu înscrisuri, au fost audiaţi martorii C.O. şi B.E. şi s-a efectuat un supliment la raportul de expertiză prin care a fost stabilită valoarea actuală a imobilului părţilor.
Prin decizia civilă nr. 105 din 21 mai 2008 Tribunalul Brăila – Secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul V.V., reţinând în esenţă că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt, ce nu a putut fi schimbată în urma administrării de noi probe în apel şi a aplicat corespunzător dispoziţiile legale incidente în speţă.
În acest sens, după cum s-a arătat mai sus, în dovedirea motivului de apel, apelantul a administrat proba cu înscrisuri şi au fost audiaţi martorii C.O. şi C.E., probe din care rezultă că apelantul împreună cu părinţii săi au crescut o perioadă de timp animale pe care le-au valorificat, obţinând venituri, că părinţii acestuia erau pensionari, având pensii modeste dar, cu toate acestea, îl ajutau şi pe apelant, ca de altfel şi pe fiica lor, cu diverse sume de bani. Nu au specificat martorii cu ce bani au fost cumpărate animalele, însă este greu de crezut că ele au fost achiziţionate din pensia lor, mai ales că una era pentru incapacitate de muncă şi este ştiut că acestea sunt mult mai mici decât cele pentru limită de vârstă, ca atare s-a concluzionat că animalele au fost cumpărate din banii părţilor. În ceea ce priveşte contribuţia părinţilor apelantului la dobândirea terenului viran şi a apartamentului, trebuie precizat că, în primul rând, declaraţiile martorilor sunt contradictorii (un martor afirmă că părinţii apelantului au avut un teren în L D şi unul în comuna G, iar altul a arătat că au avut un teren în comuna V şi un altul în B). Dar existenţa şi vânzarea acestor terenuri nu a fost susţinută şi de înscrisuri doveditoare aşa încât instanţa de apel a preluat critic aceste depoziţii şi în măsura în care ele se coroborează şi cu alte înscrisuri.
Tot astfel, intimata a depus înscrisuri – copia cărţii de muncă, din care rezultă că a lucrat până în anul 2006 realizând astfel venituri.
Faţă de întreg probatoriu administrat, instanţa de apel consideră că în mod corect prima instanţă a apreciat că ambii soţi au avut o contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune, că părinţii apelantului i-au ajutat atât la creşterea acelor animale dar şi cu bani însă nu cu sume substanţiale de natură să schimbe cota de contribuţie a soţilor la dobândirea bunurilor, motiv pentru care s-a apreciat că acest motiv nu este fondat.
Referitor la modalitatea de partajare a imobilului, tribunalul consideră că au fost respectate criteriile de atribuire prevăzute de art. 673 Cod procedură civilă, intimata depunând deja dovada sumei la care a fost obligată către apelant cu titlu de sultă.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs reclamantul V.V., criticând-o pentru nelegalitate prin prisma interpretării şi aplicării greşite a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestei critici, recurentul susţine greşita apreciere a instanţei de control judiciar în sensul că ar fi renunţat la motivul de apel privind încălcarea dreptului său la apărare şi decăderea greşită din proba testimonială solicitată la instanţa de fond.
Deşi recurentul critică decizia prin prisma nelegalităţii, invocă în argumentarea acesteia, la punctele 2, 3 şi 4 din motivele scrise de recurs interpretarea greşită sau trunchiată a înscrisurilor şi depoziţiilor martorilor audiaţi în cauză şi reţinerea astfel greşită a cotei de contribuţii a bunurilor.
În fine, susţine recurentul că deşi, în apel, sau efectuat noi expertize tehnice de specialitate iar părţile şi-au însuşit valorile stabilite de către experţi, fără nicio motivare, tribunalul nu a reţinut valoarea reală a bunurilor respective, încălcând astfel principiul potrivit căruia bunurile comune se împart raportându-se la valoarea acestora de la momentul efectuării partajării.
Prin decizia civilă nr. 7/06.01.2009 Curtea de Apel Galaţi a admis recursul reclamantului şi modificând decizia Tribunalului Brăila a admis apelul reclamantului şi schimbând-o în parte a constatat că valorile apartamentului şi a terenului sunt cele arătate în concluziile raportului de expertiză.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a arătat că instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra suplimentului la raportul de expertiză tehnică-existent la fila 49 dosar apel, şi care stabileşte valoarea apartamentului în speţă la suma de 138.050 lei şi pe cea a terenului din B, str. S H, în suprafaţă de 319,04 m.p., la suma de 63.808 lei.
Mai mult, părţile au declarat în şedinţa sin 06.02.2008, că îşi însuşesc aceste valori, neînţelegând să formuleze obiecţiuni.
În acest context, tribunalul fie a ignorat concluziile raportului de expertiză tehnică, fie a preluat valorile celor două bunuri din alte lucrări existente la dosar, încălcând astfel disp.art. 6736 şi art. 6739 Cod procedură civilă referitoare la formarea şi atribuirea loturilor.
