Materie : RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. REORGANIZARE JUDICIARĂ ŞI FALIMENT. CERERE DE REPUNERE ÎN TERMENUL DE FORMULARE A DECLARAŢIEI DE CREANŢĂ.
-art.61 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.233/C/12.04.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Împrejurarea că recurenta nu şi-a verificat corespondenţa şi nu a avut cunoştinţă de cele două avize poştale cu privire la scrisoarea recomandată având ca obiect notificarea deschiderii procedurii insolvenţei nu este de natură a o repune pe aceasta în termenul de depunere a declaraţiei de creanţă cât timp aceasta nu a făcut dovada unei împrejurări mai presus de voinţa sa, care i-ar fi împiedicat accesul la corespondenţă .
Prin sentinţa nr.1271/18.05.2011 Tribunalul B. a admis contestaţia creditorului SC A. SA – în , reprezentat legal prin administrator judiciar RVA I. S. SPRL, în contradictoriu cu administratorul judiciar C.I.I. D. C. F., desemnat să administreze procedura insolvenţei debitoarei SC M. M. SRL, împotriva tabelului preliminar de creanţe al debitoarei, şi pe cale de consecinţă :
A dispus înscrierea în mod provizoriu a creanţei creditoarei în tabelul preliminar de creanţe al debitoarei pentru suma de 6572,37 lei.
A respins cererea creditoarei SC V. T. SRL, cu sediul în C. nr.149, judeţul B., pentru repunerea în termenul de depunere a declaraţiilor de creanţă şi de admitere a creanţei.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele :
Examinând actele şi lucrările aflate la dosar, cu privire la cererea SC A. SA, judecătorul sindic a reţinut că în exercitarea atribuţiilor conferite de art.20 din Legea nr.85/2006, după verificarea declaraţiilor de creanţe, administratorul judiciar comunică creditoarei SC A. SA refuzul înscrierii creanţei în tabelul de creanţe, întrucât aceasta era scadentă după data deschiderii insolvenţei în conformitate cu art.64 din Legea nr.85/2006, şi reprezintă cheltuieli curente, urmând a se achita conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea acesteia la masa credală.
Faţă de acest răspuns, judecătorul sindic a reţinut că potrivit declaraţiei de creanţe, creditoarea îşi fundamentează şi justifică cuantumul sumelor în facturile fiscale12217/16.06.2010, 12251/ 30.06.2010, 12231/12.06.2010 şi 12235/21.06.2010 şi a comenzii depuse de debitoare pentru livrarea produselor, facturi care sunt anterioare deschiderii procedurii, care a avut loc la data de 27.10.2010.
În lipsa unui contract dintre părţi care să stabilească data scadenţei plăţii, în mod greşit administratorul judiciar consideră că, scadenţa de plată a preţului este ulterioară, deoarece în materie de vânzare comercială, vânzătorul are obligaţia de a preda bunul, iar cumpărătorul de a achita contravaloarea acestuia, şi în lipsa unei scadenţe determinate de către părţi, obligaţia de plată a preţului este la momentul predării bunului.
De asemenea s-a constatat că refuzul înscrierii creanţei creditoarei în tabelul de creanţe din partea administratorului judiciar este neîntemeiat, neavând relevanţă faptul că, scadenţa plăţii bunurilor intervine după data deschiderii procedurii, deoarece în conformitate cu art.64 alin. 4 din Legea nr.85/2006, creanţele nescadente, sau sub condiţie, la data deschiderii procedurii vor fi admise în mod provizoriu şi vor fi îndreptăţite să participe la distribuiri de sume în condiţiile legii speciale, aspecte faţă de care, instanţa, în baza art.73 din Legea nr.85/2006 a admis contestaţia creditoarei ca fiind întemeiată şi pe cale de consecinţă a dispus înscrierea creanţei creditoarei în tabelul de creanţe al debitoarei pentru suma de 6572,37 lei.
În ceea ce priveşte cererea creditoarei SC V. T. SRL de repunere în termenul de depunere a declaraţiei de creanţe instanţa a constatat că potrivit adresei depuse de către administratorul judiciar, aceasta a respins înscrierea creanţei creditoarei deoarece declaraţia de creanţă este tardiv depusă în data de 11.04.2011 faţă de data limită de depunere a declaraţiilor de creanţe, cu menţiunea că a fost notificată creditoarea despre deschiderea procedurii insolvenţei.
În ceea ce priveşte susţinerile creditoarei conform cărora nu a fost notificată în condiţiile art.61 din Legea nr.85/2006, instanţa le-a respins ca nefondate, deoarece aşa cum rezultă din actele de procedură de la dosar, la data de 18.10.2010 creditoarea a fost notificată despre deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei, notificare realizată cu scrisoare cu confirmare de primire la data de 25 respectiv 27.10.2010, iar creditoarea nu a făcut dovada existenţei unei fapte prevăzută de art.103 Cod procedură civilă, care mai presus de voinţa ei s-o fi împiedicat să depusă actul de procedură în termenul prevăzut de lege, considerente faţă de care instanţa a respins cererea creditoarei de repunere în termen.
Împotriva acestei sentinţei, a declarat recurs recurenta creditoare SC V. T. SRL, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare sau reţinerea cauzei spre rejudecare.
A arătat că nu a avut posibilitatea manifestării de voinţă în sensul de a se înscrie la masa credală deoarece nu a avut cunoştinţă despre faptul că au fost notificaţi şi despre deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei. Arată că, faptul că lipsea de la domiciliu, respectiv sediul societăţii, nu poate fi considerat ca o lipsă de interes de a introduce acţiunea. Administratorul judiciar nu a făcut dovada afirmaţiilor potrivit cărora „nu şiu-a manifestat voinţa de a se înscrie la masa credală”.
Mai a arătat că la datele arătate în confirmarea de primire administratorul societăţii nu se găsea la adresa indicată iar profilul activităţii societăţii, acela de transport, nu presupune prezenţa angajaţilor la sediul societăţii.
Solicită a se observa faptul că la dosar administratorul judiciar a depus Notificarea 319/10.05.2011 prin care notifica societatea asupra faptului că declaraţia de creanţă a fost admisă. Solicită a se observa data la care s-a făcut notificarea şi faptul că aceasta nu a fost comunicată societăţii, dar şi modul în care administratorul judiciar înţelege să relaţioneze cu creditorii debitoarei.
În drept a invocat dispoziţiile art.299-316 Cod procedură civilă.
Intimaţii legal citaţi nu au depus întâmpinare.
Examinând sentinţa recurată, prin prisma motivelor de recurs , cât şi din oficiu , având în vedere actele şi lucrările dosarului s-a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente :
În mod corect judecătorul sindic a respins cererea recurentei de repunere în termenul de formulare a declaraţiei de creanţă , având în vedere că aceasta a fost notificată potrivit prevederilor art.61 din cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei , astfel cum rezultă din înscrisurile de la filele 411-413.
De asemenea, deschiderea procedurii insolvenţei a fost publicată atât în presă, cât şi în Buletinul procedurilor de Insolvenţă nr. 7120/22.09.2010.
Împrejurarea că recurenta nu şi-a verificat corespondenţa şi nu a avut cunoştinţă de cele două avize poştale cu privire la scrisoarea recomandată având ca obiect notificarea deschiderii procedurii insolvenţei nu este de natură a o repune pe aceasta în termenul de depunere a declaraţiei de creanţă cât timp aceasta nu a făcut dovada unei împrejurări mai presus de voinţa sa care i-ar fi împiedicat accesul la corespondenţă .
Pentru considerentele arătate recursul a fost respins în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă .
S-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
