Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2016:010.000070
Cod operator 2442/2443
Dosar nr.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentinta Nr.70
Şedinţa publică de la 14 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREŞEDINTE
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier
Pe rol fiind judecarea cererii formulate de reclamanta LDC împotriva pârâtei BC R S.A.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a lipsit reclamanta fiind reprezentată prin avocat BI, pârâta fiind reprezentata de către consilier juridic A M A.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, tribunalul a constatat terminată cercetarea judecătorească şi a acordat părţilor cuvântul asupra excepţiilor invocate cât şi pe fondul cauzei.
Avocat B I, pentru reclamantă, a solicitat respingerea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de către pârâtă şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Consilier juridic AM A, pentru pârâtă, a solicitat admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de către aceasta şi respingerea acţiunii având în vedere aspectele invocate prin întâmpinare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de faţă:
Prin acţiunea înregistrată la data de 18.09.2015 pe rolul pe rolul Tribunalului Gorj, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr., reclamanta LDC a chemat in judecată pârâta BCRS.A., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 34.467,51 lei, cu titlu de daune interese, reprezentând dobândă legală, ca urmare a suspendării executării deciziei nr. pronunţată de CAC, la cererea paratei, cu cheltuieli de judecată.
A mai solicitat reclamanta, compensarea acestei sume cu parte din suma solicitată de către pârâtă ca urmare a sentinţei nr. pronunţată de către J, Bucureşti.
În motivare, reclamanta a arătat că în anul 2002 s-a angajat la B.C.R. S.A.-SN, în funcţia de ofiţer credite la Biroul de Produse si Servicii pentru persoane fizice, încheindu-se contractul individual de munca nr.1/15.07.2002, iar, la data de 08.12.2003, prin decizia nr.62, a fost sancţionată de către directorul AN BCR SA cu desfacerea contractului individual de munca, imputându-i-se mai multe fapte de care nu se face vinovată. Împotriva deciziei de concediere a formulat contestaţie la instanţa si a fost reangajată la data de 8.07.2007. Pârâta a fost obligata, totodată, si la plata despăgubirilor constând în plata drepturilor salariale, dividende, contravaloarea acţiunilor de a căror achiziţie a fost privata, precum si la plata daunelor morale.
A arătat reclamanta că prejudiciul solicitat prin prezenta acţiune derivă din faptul că pârâta, imediat după pronunţarea deciziei nr. , nu s-a conformat dispozitivului acesteia în sensul executării, ci, mai mult, a promovat o cerere de suspendare a executării, până la soluţionarea contestaţiei în anulare promovate împotriva deciziei irevocabile, cerere ce a fost admisă de CAC.
Contestaţia a fost soluţionată în mod irevocabil prin Decizia nr. CAC.
A susţinut că, în cazul în care hotărârea irevocabilă ar fi fost pusă în executare la momentul pronunţării acesteia, respectiv 26.01.2011, ar fi beneficiat de următoarele sume: – diferenţe drepturi salariale: 54.318 lei -14305 lei (încasaţi conform sentinţei 3455/15.10.2009 = 40013 lei.; despăgubiri in euro: 160.213 + 30.000 =190.213 X 4,2619 lei/euro =810.668,78 lei; contravaloare dividende 17847 lei, că totalul sumelor de achitat la data pronunţării deciziei era de 868.528,78 lei şi că hotărârea a fost pusa in executare din iniţiativa paratei la data de 12.09.2011, ocazie cu care i s-au achitat următoarele sume conform extraselor de cont: – diferenţe de drepturi salariale plătite in data 14.09.2011 in suma de 34222 lei, respectiv in data de 16.09.2011 in suma de 10569 lei, rezultând un total de 44791 lei; despăgubiri in euro plătite in data de 12.09.2011 in suma de 160213+30000+190213×4,2657 lei/euro, respectiv 811.391,59 lei; contravaloare dividende plătite in data de 12.09.2011 in suma de 19.307,67 lei.
La data punerii in executare a hotărârii i s-a achitat in total o suma de 875.490,26 lei.
A mai menţionat reclamanta că cursul anului 2012 a mai promovat o acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 34.389,53 lei, reactualizată la data plăţii, cu titlu de daune interese compensatorii, reprezentând prejudiciul suferit de reclamantă ca urmare a suspendării executării deciziei nr. pronunţată de CAC, la cererea paratei, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Gorj- Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a pronunţat sentinta civilă nr. prin care acţiune a fost respinsă în integralitate. Că deşi respectiva sentinţă a fost atacată cu recurs, acesta a fost respins ca fiind tardiv introdus.
Ca urmare a faptului ca reclamanta a fost notificată de către societatea pârâta sa restituie suma de 58453,28 lei, ca urmare a punerii în executare a sentintei civile nr. pronunţată în dosarul nr., reclamanta a înţeles să promoveze din nou prezenta acţiune.
In drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.1088 din vechiul cod Civil, coroborat cu disp. Art.3 din OG9/2000, art.2 din Ordonanţa 13/2011, art.1616 din noul Cod civil şi art.411 Cod de procedură civilă.
Prin intampinare, pârâta BCR S.A., a solicitat in principal admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, iar în subsidiar respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. S-a motivat în esenţă faptul că perioada pentru care reclamanta solicită acordarae dobânzii este 26.01.2011-08.09.2011, cererea de chemare în judecată fiind înregistrată la data de 18.09.2015. A apreciat pârâta că în cauză sunt incidente prevederile art.6 alin 4 NCC şi art.201 din Legea nr.71/2011 şi pe cale de consecinţă art.1 din Decretul nr.167/1958.
A mai arătat pârâtă că susţinerile reclamantei cu privire la întreruperea cursului prescripţiei nu sunt justificate, aceasta nedovedind cauzele de întrerupere a cursului prescripţiei prevăzute de art.16 din Decretul nr.167/1958. Pe fond, s-a susţinut netemeinicia cererii de chemare în judecată. S-a invocat faptul că suma pe care reclamanta o solicită cu titlu de dobânzi legale nu este una corect calculată, în ipoteza în care aceasta i s-ar cuveni. În ce priveşte compensarea solicitată, pârâta a arătat că în situaţia în care ar exista o reciprocitate a creanţelor, compensarea legală se poate invoca în faza de executio a procesului civil, prezentul demers fiind unul inadmisibil.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art.205-209 Cod proc.civilă.
Analizând actele şi lucrările dosarul, instanţa reţine următoarele:
Prin sentinţa nr. octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Gorj-Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.6.3./95/2004, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. ianuarie 2011 pronunţata de CAC, s-a admis în parte cererea reclamantei L D C formulată în contradictoriu cu pârâta B.C.R S.A. şi s-au dispus următoarele:
-obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 54.318 lei, reprezentând despăgubiri egale cu diferenţa drepturi salariale indexate, majorate si reactualizate pentru perioada 8 decembrie 2003-18 iulie 2007, suma care să fie actualizată cu indicele de inflaţie începând cu data de 01.07.2009;
-obligarea pârâtei la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu contravaloarea unui număr de 17388 acţiuni BCR-echivalentul a 2898 acţiuni ERSTE la valoarea de piaţă existentă la data reintegrării contestatoarei(18 iulie 2007) şi a unei despăgubiri egale cu contravaloarea dividendelor acţiunilor respective, sume care să se achite în lei la cursul oficial BNR, la data plăţii efective;
-obligarea pârâtei la plata sumei de 30.000 euro, cu titlu de daune morale;
-obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii mai sus menţionate pârâta a formulat contestaţie în anulare, ce a făcut obiectul dosarului nr.404/54/2011.
Pârâta BCR a formulat cerere de suspendare a executării deciziei nr. pronunţată de CAC, cerere ce a fost admisă de CC prin încheierea din data de 25.02.2011, pronunţată în dosarul nr., prin care s-a dispus suspendarea executării acestei decizii, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării, formulată in cadrul contestaţiei în anulare, în dosarul nr..
Contestaţia în anulare a fost respinsă prin decizia nr. pronunţata de CAC.
Obiectul prezentei cauze îl constituie obligarea pârâtei BCR S.A. la plata sumei de 34.467,51 lei, cu titlu de daune interese, reprezentând dobândă legală, ca urmare a suspendării executării deciziei nr. pronunţată de CAC, la cererea paratei, cu cheltuieli de judecată.
În conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 Cod de procedură civilă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură sau de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Referitor la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de către pârâtă instanţa o va admite cu următoarea motivare:
Reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferente perioadei 26.01.2011(data la care a fost pronunţat titlul executoriu în baza căruia se solicită acordarea dobânzii legale)-08.09.2011(data la care drepturile au fost achitate în integralitate de către pârâtă).
Raportat la data introducerii prezentei acţiuni, respectiv data de 18.09.2015, instanţa apreciază acţiunea ca fiind prescrisă raportat la prevederile art.166 din Codul muncii(în forma în vigoare până la data de 30 aprilie 2011), respectiv art. 171 din Codul muncii republicat, dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata drepturilor salariale se prescrie in termen de 3 ani de la data de la care drepturile erau datorate. Aceeaşi regulă privind prescripţia dreptului la acţiune in cazul solicitării unor drepturi salariale este prevăzută de art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii in forma in vigoare până la data de 30 aprilie 2011, respectiv art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii republicat.
Susţinerea reclamantei potrivit căreia prin sentinţa civilă nr. i-a fost respinsă în integralitate acordarea de daune interese compensatorii, reprezentând prejudiciul suferit de reclamantă ca urmare a suspendării executării deciziei nr. pronunţată de CAC, dar că, din cuprinsul respectivei sentinţe se înţelege posibilitatea solicitării acordării dobânzii legale nu poate fi reţinută întrucât aşa cum s-a arătat mai sus,această cerere trebuia formulată în termenul legal de trei ani.
Nici susţinerea potrivit căreia interesul reclamantei de a promova această acţiune s-a născut în momentul în care i s-a comunicat că are de restituit societăţii pârâte suma de 58453,28 lei ca urmare a punerii în executare a sentinţei civile nr., pronunţată de J în dosarul nr., nu poate fi reţinută din următoarele considerente:
Conform art.1535 din Codul civil din 2009, se poate solicita de către creditor daune moratorii de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, dispoziţia aplicându-se atât profesioniştilor, cât şi celorlalte subiecte de drept civil.
Astfel, reclamantei i se cuvenea acordarea dobânzii legale pentru nerespectarea de către debitor a obligaţiei de plata a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti cu condiţia de a le solicita în termen legal.
În ceea ce priveşte perioada pentru care se cuvine dobânda legală, se reţine că obligaţia de plată a drepturilor salariale restante s-a născut din hotărâri judecătoreşti şi era scadentă de la data pronunţării acestora, întrucât sentinţele au fost pronunţate în soluţionarea unor conflicte de muncă, iar, conform art.274 din Codul muncii, hotărârile pronunţate în fond în aceasta materie sunt executorii de drept.
Prin urmare, interesul reclamantei de a promova acţiunea coincide cu data pronunţării titlului executoriu, respectiv data de 26.01.2011.Ori, de la această dată şi până la introducerea acţiunii, termenul general de prescripţie de 3 ani este cu mult depăşit.
S-a mai invocat şi faptul că cursul acestei prescripţii a fost întrerupt ca urmare a recunoaşterii pârâtei prin plata drepturilor băneşti pentru care se solicită dobânda legală.
Instanţa reţine că în fapt nu este vorba de o recunoaştere a pârâtei, aceasta fiind obligată la plata acestor sume cu titlu de drepturi salariale ca urmare a pronunţării unei sentinţe judecătoreşti. Nici faptul că pârâta printr-o notă de probatoriu(50983i/18.09.2013), într-un alt dosar ce priveşte pe reclamantă, a solicitat expertului să calculeze dobânda legală, nu operează ca o recunoaştere în sensul art.16 din Decretul nr.167/1954 în sensul întreruperii prescripţiei, aşa cum s-a invocat de către reclamantă.
În ce priveşte solicitarea reclamantei privind compensarea sumei de 34.467,51 lei, cu titlu de daune interese, reprezentând dobândă legală cu parte din suma solicitată de către pârâtă ca urmare a sentinţei nr. pronunţată de către JS, B instanţa o va respinge având în vedere faptul că primul capăt de cerere privind acordarea dobânzii legale va fi respins.
Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse, se va respinge cererea în despăgubiri, fiind neîntemeiată.
În temeiul art.274 alin.1 Cod de procedură civilă, instanţa apreciază ca neîntemeiată şi cererea reclamantei pentru acordarea cheltuielilor de judecată, aceasta fiind în culpă procesuală pentru declanşarea unei proceduri judiciare finalizate cu respingerea cererii sale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de către pârâta B C RS.A.
Respinge acţiunea formulată de reclamanta LDC, domiciliată în, în contradictoriu cu pârâta BCRS.A., cu sediul în.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare care se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14.01.2016, la Tribunalul Gorj.
