Sentinţa penală atacată nu face parte dintre hotărârile prevăzute de lege care pot face obiectul controlului judiciar prin exercitarea unui recurs, pe de o parte pentru că dispoziţiile procesual penale (art. 392 alin. 4 C.proc.pen.) nu prevăd o asemenea cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate în soluţionarea unei contestaţii în anulare decât în ipoteza prevăzută de art. 386 lit. d C.proc.pen. (când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză), iar pe de altă parte pentru că sentinţa penală vizată de contestaţia în anulare formulată de contestatorul-petent nu este ea însăşi susceptibilă de a fi atacată cu recurs (potrivit art. 2781 alin. 10 C.proc.pen., hotărârea prin care se soluţionează o plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror este definitivă). Menţionarea, în dispozitivul sentinţei penale recurate, a dreptului la recurs nu poate produce vreun efect deoarece căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt prevăzute de lege, iar nu acordate de către instanţe.
Decizia penală nr. 276/R/20.02.2013 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentinţa penală nr. 1787/05.10.2012 a Judecătoriei Galaţi a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul-petent C.G. cu privire la sentinţa penală nr. 836/24.04.2012 a aceleiaşi instanţe. În temeiul art. 192 alin. 2 C.proc.pen., a fost obligat contestatorul-petent la plata sumei de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în esenţă, că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi, la data de 27.06.2012, sub nr. 11748/233/2012, contestatorul-petent a formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţei penale nr. 836/24.04.2012 a Judecătoriei Galaţi, arătând că soluţia pronunţată în dosarul penal nr. 3075/233/2012 a Judecătoriei Galaţi (finalizat prin pronunţarea sentinţei penale menţionate) este neîntemeiată, întrucât „instanţa de fond a greşit soluţia prin hotărâre ca fiind tardivă”.
A constatat instanţa că, prin rezoluţia nr. 4088/P/2011 din 18.11.2011, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi a confirmat propunerea organelor de cercetare penală şi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul N.D.V., cercetat sub aspectul săvârşirii mai multor infracţiuni, reţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. 1 lit. a C.proc.pen., respectiv niciuna dintre faptele sesizate nu există.
Împotriva acestei din urmă soluţii contestatorul-petent C.G. a formulat plângere la prim procurorul Parchetului, solicitând infirmarea soluţiei. Prin rezoluţia nr. 155/II/2/2012 din 31.01.2012, reţinând aceeaşi situaţie de fapt, prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi a respins plângerea formulată ca fiind nefondată.
Împotriva acestei soluţii contestatorul-petent a înţeles să formuleze plângere la instanţa de judecată, în conformitate cu prevederile art. 2781 Cod procedură penală, plângere ce a fost înregistrată sub nr. 3075/233/2012.
Prin sentinţa penală nr. 836/24.04.2012 a Judecătoriei Galaţi, pronunţată în dosarul nr. 3075/233/2012, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a C. proc. pen., s-a dispus respingerea plângerii petentului C.G., ca fiind nefondată. Totodată, a fost menţinută, ca fiind legală şi temeinică, rezoluţia nr. 4088/P/2011 din 18.11.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi.
Verificând sentinţa penală nr. 836/24.04.2012 a Judecătoriei Galaţi, împotriva căreia contestatorul-petent a formulat contestaţie în anulare, instanţa a constatat că plângerea petentului a fost respinsă ca fiind nefondată, iar nicidecum ca fiind tardivă. Faţă de această constatare, instanţa a respins cererea contestatorului-petent ca fiind inadmisibilă, ţinând cont că motivele invocate de acesta nu se înscriu printre motivele expres prevăzute de art. 386 C.proc.pen. De asemenea, instanţa a dispus şi cu privire la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva sentinţei penale nr. 1787/05.10.2012 a Judecătoriei Galaţi a formulat recurs contestatorul-petent C.G., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei penale recurate.
Prin decizia penală nr. 276/R/20.02.2013 a Curţii de Apel Galaţi a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul-petent. În motivarea deciziei s-a arătat că, din economia dispoziţiilor Părţii speciale, Titlul II, capitolul II, secţiunile I şi II din Codul de procedură penală, rezultă condiţionarea admisibilităţii căii de atac de exercitarea acestora potrivit legii procesuale care, între altele, a determinat hotărârile susceptibile de a fi supuse controlului judiciar.
În cauză, Secţia penală a Curţii de Apel Galaţi a fost sesizată cu un recurs declarat de contestatorul-petent C.G. împotriva sentinţei penale nr. 1787/05.10.2012, pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. 11748/233/2012, prin care a fost respinsă ca fiind inadmisibilă contestaţia în anulare privind sentinţa penală nr. 836/24.04.2012 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. 3075/233/2012.
S-a arătat că sentinţa penală atacată nu face parte dintre hotărârile prevăzute de lege care pot face obiectul controlului judiciar prin exercitarea unui recurs, pe de o parte pentru că dispoziţiile procesual penale (art. 392 alin. 4 C.proc.pen.) nu prevăd o asemenea cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate în soluţionarea unei contestaţii în anulare decât în ipoteza prevăzută de art. 386 lit. d C.proc.pen. (când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză), iar pe de altă parte pentru că sentinţa penală vizată de contestaţia în anulare formulată de contestatorul-petent C.G. nu este ea însăşi susceptibilă de a fi atacată cu recurs (potrivit art. 2781 alin. 10 C.proc.pen., hotărârea prin care se soluţionează o plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror este definitivă). Menţionarea, în dispozitivul sentinţei penale recurate, a dreptului la recurs nu poate produce vreun efect deoarece căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt prevăzute de lege, iar nu acordate de către instanţe.
Ca atare, în cauză s-a constatat neîndeplinirea uneia din cerinţele ce se cer întrunite, cumulativ, pentru exercitarea recursului, cu referire la existenţa unei hotărâri nedefinitive susceptibile de reformare pe această cale. Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat contestatorul-petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
