ROMÂNIA
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREŞTI
TRIBUNALUL BUCUREŞTI
SECŢIA A IX-A – ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Î N C H E I E R E
Î N C H E I E R E
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.01.2011
Tribunalul constituit din:
Tribunalul constituit din:
PREŞEDINTE: SÎRBU GABRIELA
PREŞEDINTE: SÎRBU GABRIELA
GREFIER: BROBOANĂ IOANA-MARIA
GREFIER: BROBOANĂ IOANA-MARIA
Pe rol se află soluţionarea acţiunii de contencios administrativ având ca obiect anulare act administrativ, formulată de reclamanta SC S I SRL, în contradictoriu cu pârâta DGITLS1.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, în ordinea listei de şedinţă, au răspuns reclamanta, prin avocat, având împuternicire avocaţială depusă la dosarul cauzei şi pârâta, prin , care depune delegaţie de reprezentare la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
Apărătorul reclamantei depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri în susţinerea cererii de chemare în judecată ce formează obiectul cauzei de faţă, respectiv adresa Direcţiei Generale de Poliţie Comunitară prin care se desemnează reprezentantul administraţiei publice la recepţia finală a lucrărilor, copia procesului-verbal de recepţie, precum şi punctul de vedere al ministerului de resort faţă de această situaţie, acte pe care le comunică în şedinţă publică şi reprezentantului părţii adverse, solicitând încuviinţarea probei cu aceste acte.
Instanţa constatând că s-a solicitat de către apărătorul reclamantei încuviinţarea suplimentării probei cu înscrisuri în susţinerea acţiunii deduse judecăţii, apreciind că este utilă, pertinentă, concludentă şi poate duce la dezlegarea pricinii, în conformitate cu prevederile art. 167 C.proc.civ., o încuviinţează.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat, ori probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul, apărătorul reclamantei solicită admiterea acţiunii ce formează obiectul cauzei de faţă, astfel cum a fost formulată, respectiv pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea deciziei de impunere anuală nr. 440346/07.09.2009, ca fiind nelegală, urmând ca instanţa de judecată să dispună obligarea pârâtei la emiterea unei alte decizii de impunere anuală cu cota de 1,5% din valoarea de inventar a clădirii. Arată că, faţă de înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi conform realităţii existente în teren, la imobilul în cauză s-au efectuat cel puţin două lucrări majore de construcţie şi modernizare, lucru atestat prin expertiza tehnică şi prin autorizaţia de construire depusă la dosarul cauzei şi procesul-verbal de finalizare a construcţiilor efectuate. Arată că reclamanta a comunicat această situaţie DGITLS1, însă pârâta nu a dorit să o ia în considerare absolut deloc. Susţine că prin declaraţia de impunere anuală pe care reclamanta o dă, aceasta a trecut, conform obligaţiilor, noua valoare a imobilului însă pârâta nu a ţinut cont de această valoare, de această nouă valoare a imobilului , aplicând un procent de 10% pentru stabilirea impozitului anual. Prin urmare arată că pârâta, pe de o parte admite că s-a mărit valoarea imobilului, aplicând impozitul la noua valoare, însă în momentul în care trebuie să aplice legea în mod concret nu o mai face vizavi de noua valoare pentru că nu ţine cont de dispoziţiile legii. Invocă în acest sens Normele de Aplicare a Codului de procedură fiscală, respectiv dispoziţiile art. 55 lit. b din cuprinsul acestora şi susţine că există această aprobare a consiliului de administraţie prevăzută de dispoziţiile legale anterior menţionate, toate sumele alocate acestor lucrări fiind trecute în contabilitate. Arată că pârâta nu vrea să ţină cont de acest text de lege, susţinând că ar fi trebuit ca înaintea acestor lucrări, să mai facă reclamanta o altă reevaluare a clădirii, fapt pe care arată că îl apreciază ca fiind eronat întrucât sunt considerate ca fiind reevaluate caladirile modernizate. Pentru toate aceste considerente şi pentru cele expuse pe larg în cuprinsul acţiunii solicită admiterea cererii de chemare în judecată ce formează obiectul cauzei de faţă, astfel cum aceasta a fost formulată.
Având cuvântul, apărătorul pârâtei solicită respingerea acţiunii, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării formulate în combaterea cererii de chemare în judecată, apreciind că dispoziţiile pct. 55 lit. b trebuie interpretate prin raportare la dispoziţiile art. 54 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală în sensul că se impune anterior realizarea unui raport de evaluare.
Tribunalul reţine cauza în pronunţare.
TRIBUNALUL
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a amâna pronunţarea, motiv pentru care
DISPUNE
Amână pronunţarea la data de 26.01.2011.
Pronunţată în şedinţă publică azi 19.01.2011.
PREŞEDINTE, GREFIER,
PREŞEDINTE, GREFIER,
SÎRBU GABRIELA BROBOANĂ IOANA
SÎRBU GABRIELA BROBOANĂ IOANA
SÎRBU GABRIELA BROBOANĂ IOANA
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 26.01.2011
T R I B U N A L U L,
În aceiaşi constituire şi pentru aceleaşi motive,
D I S P U N E:
Amână pronunţarea la 02.02.2011.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 26.01.2011.
PREŞEDINTE, GREFIER,
DOSAR NR. 21679/3/CA/2010
SECŢIA A IX-A – CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
SENTINŢA CIVILĂ NR. 408
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.02.2011
Pe rol se află soluţionarea acţiunii de contencios administrativ având ca obiect anulare act administrativ, formulată de reclamanta SC SI SRL, în contradictoriu cu pârâta DITLS 1.
Dezbaterile în fond şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţă publică de la 19.01.2011 fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării soluţiei la data de 26.01.2011 şi 02.02.2011, hotărând următoarele:
Deliberand constata:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei sectii sub nr. 21679/3/CA/2010, reclamanta SC SI SRL, în contradictoriu cu pârâta DGITLS1, a solicitat instantei sa dispuna anularea dispozitiei nr. 460420/11.11.2009 privind solutionarea contestatiei formulate de reclamanta cu consecinta anularii deciziei de impunere anuala nr. 440346/07.09.2009 privind impozitul pe cladiri pentru anul 2009 si obligarea paratei sa emita o noua decizie de impunere anuala pentru 2009 care sa aiba ca baza de calcul cota de 1,5% din cota de inventar a cladirii, iar impozitul rezultant sa fie 8168 lei.
In motivarea actiunii se arata ca prin contestatia depusa la DGITL S.1 sub nr. 460420/15.09.2009 s-a formulat plangere impotriva deciziei de impunere anuala nr. 440346/07.09.2009, prin care reclamanta a fost obligata la plata sumei de 54500 lei reprezentand impozitul pe cladiri pe anul 2009 , adica 10% din valoarea de inventar a cladirii.
In raport de suma de 54500 lei reclamanta sustine ca aceasta a fost stabilita in mod gresit , prin incalcarea prevederilor art. 253 alin. 2 c.fisc. rap. la pct. 55 lit. b din Normele de aplicare a Codului Fiscal (HG nr. 44/2004), in conditile in care parata trebuia sa stabileasca impozitul in cauza prin aplicarea cotei de 1,5 % din valoarea de inventar a cladirii care pe parcursul anilor 2006, 2008 si 2009 a suferit mai multe lucrari de modernizare si a fost reevaluata, noua valoare de inventar care tine seama de lucrarile efectuate, fiind notificata paratei.
Desi, prin actiune s-a solicitat si suspendarea executarii deciziei contestate, la termenul din 08.12.2010 reclamanta a renuntat la aceasta cerere.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 8 din legea nr. 554/2004.
Prin intampinarea formulata in cauza, (f.46 -49), parata a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata aratand ca decizia de impunere anuala pentru 2009, emisa in cazul reclamantei si contestata in prezentul dosar, a fost emisa cu respectarea dispozitiilor art. 253 alin. 1 si 2 c.fiscal, in coroborare cu pct 52 alin. 1 lit. e si pct. 54 alin. 1 din HG nr. 44/2004, impozitul fiind stabilit in functie de data ultimei reevaluari a cladiri detinute in proprietate de reclamanta, care in opinia paratei nu a fost reevaluata in conformitate cu dispozitiile legale, prin evaluator autorizat si cu aprobarea adunarii generale, a valorii astfel stabilita, in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta, astfel ca impozitul a fost stabilit prin aplicarea cotei de 10 % asupra valorii de inventar a cladirii inregistrata in contabilitate, stabilita prin HCGMB nr. 405/2009, data ultimei reevaluarii a imobilului fiind 31.12.1998.
In acest sens se invoca si faptul ca potrivit dispozitiilor pct. 55 lit. b din HG nr. 44/2004 pentru aplicarea cotei de 1,5% asupra valorii de inventar a cladirii este necesar ca in prealabil sa fi existat o reevaluare a cladirii, realizata in conditiile prevazute de HG nr. 1553/2003 privind reevaluarea imobilizarilor corporale si stabilirea valorii de intrare a mijlocelor fixe , respectiv sa existe un raport de reevaluare intocmit de catre un evaluator autorizat , in conditiile legii iar in cazul in care cladirea suporta diverse reparatii, zugraveli, vopsitorii , inlocuire la finisaje etc, lucrari caracterizate printr-un grad ridicat de repetabilitate, cladirea respectiva nu se considera a fi reevaluata.
In drept au fost invocate dispozitiile actelor normative mentionate , HG nr. 1050/2004 si OG nr. 92/2003.
La dosarul cauzei au fost depuse actele ce au stat la baza emiterii deciziilor contestate si acte privind executarea lucrarilor de modernizare si reevaluarea cladirii supusa impozitarii.
Analizand intregul material probator administrat in cauza, tribunalul retine urmatoarea situatie de fapt .
Decizia de impunere anuala cat si dispozitia de solutionare a contestatie, atacate in prezenta cauza au fost emise de parata, in legatura cu stabilirea impozitului anual pe cladiri, aferent anului 2009, pentru imobilul proprietatea reclamantei, situat in Bucuresti, B-dul Iancu de Hunedoara nr. 64, bl. 12B, parter, sector 1.
Pentru aceasta cladire in data de 22.04.2008 Primaria sectorului 1 a eliberat reclamantei pentru RB SA, autorizatia de construire nr. 365/09./I (f. 22), pentru amenajarea spatiului comercial cu o suprafata utila de 95mp, amplasat in acest imobil, lucrarile executate in baza acestei autorizatii, fiind receptionate prin procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor nr. 2366/13.03.2009 (f.26), in care se mentioneaza ca valoarea finala a investitiei este de 166.722,91 lei. Aceasta valoare a fost notificata si reclamantei de catre RB SA, prin adresa nr. 6850/18.08.2009(f.24) si a fost comunicata de catre reclamanta paratei prin declaratia rectificativa pentru anul 2009 inregistrata sub nr. 440346/19.08.2009, (f.31), in care se precizeaza ca valoarea de intrare/inregistrare in a imobilului respectiv, este de 544.998 lei, incepand cu luna septembrie 2009. Tot in raport de aceasta valoare parata a stabilit impozitul pe cladire aferent anului 2009, prin aplicarea cotei de impozitare de 10%, stabilita potrivit HCGMB nr. 227/08.05.2008, astfel cum rezulta din mentiunile dispozitie nr. 460420/11.11.2009 (f. 8), intrucat s-a considerat ca imobilul nu a fost reevaluat in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta, precizandu-se in acest sens ca ultima reevaluare a cladirii reclamantei a avut loc la 31.12.1998.
De asemenea, in privinta lucrarilor executate in baza autorizatiei de construire mentionata anterior, parata a apreciat ca nu s-a facut dovada ca acestea au constituit lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, realizate cu aprobarea Consiliului de Administratie, pentru a se putea face aplicarea dispozitiilor pct. 55 lit. b din HG nr. 44/2004.
Totodata, tribunalul retine si ca potrivit procesului verbal al asociatilor nr. 10/21.10.2008 (f.33), incepand cu data de 21.10.2008, a fost aprobata si inregistrata in contabilitatea societatii reclamante, potrivit prevederilor pct.55 lit. b din HG nr. 44/2004, o noua valoare de inventar a cladirii in cauza, de 544.337,49 lei, ca o reevaluare, prin adaugarea valorii modernizarii realizata de catre RB SA, in calitate de chirias, la data respectiva necunoscandu-se exact valoare finala a investitiei.
Ulterior, prin procesul verbal al asociatilor nr. 14/18.08.2009,(f.32) , dupa notificarea valorii finale a investitiei realizate de RB SA, a fost aprobata, de asemenea, rectificarea valorii de inventar a cladirii, cu diferenta fata de valoare deja inregistrata a investitiei, astfel ca incepand cu data de 18.08.2009, cladirea a fost inregistrata in contabilitatea societatii cu o valoare de 544.998,17 lei.
Toate aceste modificari ale valorii de inventar a cladirii au fost notificate paratei, prin declaratia fiscala rectificativa aferenta anului 2009, in care se mentioneaza si data ultimei reevaluari a cladirii ca fiind cea de 21.10.2008, iar valoarea noua mentionata a fost luata in calcul la stabilirea impozitului pe cladire aferent anului 2009, acest lucru fiind evident chiar si din valoarea impozitului stabilit in sarcina reclamantei, in cuantum de 10% din valoarea cladirii.
In raport de aceasta situatie de fapt tribunalul retine ca sustinerile reclamantei din actiune si implicit din contestatia formulata impotriva deciziei de impunere, sunt intemeiate deoarece pe de o parte impozitul n-a fost stabilit in mod legal nici chiar in ipoteza in care se considera ca nu s-a mai facut in mod legal reevaluarea cladirii din 31.12.1998, intrucat in aceasta situatie, cota de impunere de 10 % , ar fi trebuit aplicata la valoarea de inventar a cladirii inregistrata la data de 31.12.1998 in contabilitatea reclamantei si nu la valoarea inregistrata si declarata in anul 2009 care contine actualizarea acestei valori cu valoarea lucrarilor de modernizare suferite de cladire in anii 2006, 2008 si 2009.
In plus, conform pct. 55 lit. b din HG nr. 44/2004 si pct 54 din acelasi act normativ, sunt considerate ca fiind reevaluate si cladirile la care s-au executat lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, cu aprobarea Consiliului de Administratie. Daca aceasta noua valoare a fost si inregistrata in contabilitate, se aplica la calculul impozitului pe cladire cota prevazuta de art. 253 alin. 2 c.fisc., iar data de la care se calculeaza impozitul pe cladiri datorat in urma reevaluarii este de la intai a lunii urmatoare in care noua valoare a cladirii s-a aprobat in sedinta Consiliului de Administratie.
Cum potrivit dispozitiilor art. 253 alin. 2 c. fisc. cota de impozit se stabileste prin hotarare a consiliului local si poate fi cuprinsa intre 0,25% si 1,50% inclusiv, tribunalul constata ca in speta, pentru anul 2009, parata trebuia sa tina seama la stabilirea impozitului de valorile de inventar ale cladirii mentionate de reclamanta in declaratia fiscala pentru stabilirea impozitului pe cladiri – rectificativa, pentru anul 2009 inregistrata sub nr. 440346/19.08.2009 (f.65), iar impozitul trebuia sa fie stabilit prin aplicarea cotei de impozitare de 1,5% din aceste valori intrucat acestea au fost aprobate de asociatii reclamantei si au fost inregistrate in contabilitatea acesteia, constituind in realitate o reevaluare a cladirii, de care, de altfel, chiar si parata a tinut seama, atata timp cat a luat in considerare noua valoare de inventar a cladirii, la stabilirea impozitului. In acest sens tribunalul retine si ca in cauza nu s-a facut dovada ca imobilul a fost subeevaluat, iar lucrarile de modernizare executate in baza autorizatiei de construire nr. 365 /09/I /22.04.2008 emisa de Primaria sectorului 1, evident au avut aprobarea asociatilor reclamantei, din moment ce aceasta este titulara respectivei autorizatii chiar daca a fost obtinuta pentru realizarea unor lucrari de catre chiriasa RB SA.
Fata de aceste considerente, tribunalul, in baza textelor de lege mentionate anterior , va admite contestatie si va dispune anularea dispoziţiei nr. 460420/11.11.2009 şi implicit a deciziei de impunere anuală nr. 440346/07.09.2009 emise de pârâta DGITLS1. Totodata, va obliga pârâta să emită o nouă decizie de impunere anuală pentru 2009 în ceea ce priveşte clădirea aflată în proprietatea reclamantei, care să aibă ca bază de calcul cota de 1,5% din valoarea de inventar a clădirii astfel cum a fost aceasta notificata prin declaratia rectificativa pentru anul 2009 inregistrata sub nr. 440346/19.08.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite contestaţia formulată de reclamanta SC SI SRL, în contradictoriu cu pârâta DGITLS 1.
Dispune anularea dispoziţiei nr. 460420/11.11.2009 şi implicit a deciziei de impunere anuală nr. 440346/07.09.2009 emise de pârâta DGITLS1.
Obligă pârâta să emită o nouă decizie de impunere anuală pentru 2009 în ceea ce priveşte clădirea aflată în proprietatea reclamantei, care să aibă ca bază de calcul cota de 1,5% din valoarea de inventar a clădirii.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 02.02.2011.
Red.G.S./4 ex.
