Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 23.09.2009, sub nr. 20099/301/2009, reclamantul M A a chemat în judecată pe pârâta SC B.A, solicitând instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna anularea noului grafic de rambursare emis in luna noiembrie 2008 in temeiul contractului de credit nr. X încheiat cu parata.
În motivarea cererii, se arăta că prin contractul de credit pentru nevoi personale nr. X, reclamantul a primit un credit în suma de 54000 RON cu termen de rambursare 120 luni (10 ani), astfel ca potrivit graficului initial de plati, la sfarsitul celor 10 ani urma sa plateasca în afara creditului suma de 48.327 lei, din care – dobanda – 31.326 RON si comision administrare 17.001 RON, suma totala de plata raportata la creditul primit fiind de 89,5%, iar rata medie lunara de plata a dobanzii plus comision era de 403 RON. Se mai arata ca în luna noiembrie 2008 reclamantul a aflat ca i s-a marit rata lunara cu 400 RON, fara a fi înstiintat în acest sens, astfel ca suma totala de plata raportata la creditul primit reprezinta 179% fata de 89,5% cat reprezenta la graficul initial de plati, fiind mai mare de doua ori, rata medie lunara de plata a dobanzii plus comisionul este de 827 RON fata de 403 RON cat reprezenta la graficul initial de plati, adica de peste 2 ori mai mult, iar suma de 48458 RON pe care o contesta. Aceasta modificare, a fost posibila prin modificarea nivelului dobanzii de la 9,95% la 20,5% si respectiv a comisionului de administrare lunara a creditului de la 0,45% la 0,59%, modivatia majorarii fiind justificata de banca prin prevederea stipulata de art. 4.1 din contract.
In drept, reclamantul a invocat dispozitiile art. 1587-1590 din Codul civil, art. 3, 5, 9 din OG nr. 9/2000 aprobata prin Legea nr. 356/2002, publicata în Monitorul Oficial nr. 425/18.06.2002 si Decizia nr. 9/2002 a Curtii Constitutionale publicata în Monitorul Oficial nr. 146/26.02.2002.
La data de 26.11.2009 reclamantul a depus la dosar o cerere completatoare a actiunii, prin care a aratat ca solicita în temeiul art. 4 alin. 1 si art. 13 alin. 1 din Legea nr.193/2000, sa se constate caracterul abuziv al clauzei cuprinsa in art. 4.3 alin 1 din Contractul de credit de consum nr. 706 CSI6082120001, precum si anularea acesteia si repunerea partilor în situatia initiala a contractului la data semnarii sau sa fie înlocuita cu dobanda de referinta a BNR, contractul urmand a se derula în continuare cu aceasta noua clauza.
Reclamantul a mai aratat ca potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 193/2000, republicata, potrivit caruia „o clauza va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatourul, daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei”; or, modalitatea de de exprimare a bancii, face ca respectiva clauza sa fie interpretata doar în favoarea bancii, fara i se da posibilitatea reclamantului sa verifice daca majorarea este judicios dispusa si daca era necesara si proportionala scopului urmarit; conform punctului 1) din Anexa – Lista la Legea nr. 193/2000, republicata, sunt considerate clauze abuzive ale prevederilor contractuale, cele care” dau dreptul comerciantilor de a modifica unilateral clauzele contractului fara a avea un motiv întemeiat care sa fie prezentat în contract”. Or, în contractul mentionat la art. 4.3 nu se motiveaza în nici un fel dreptul unilateral al bancii de a modifica dobanzile si comisioanele bancare, ceea ce demonstreaza fara tagada caracterul abuziv al acestei clauze. Prin necircumstantierea în niciun mod a elementelor care îi permit bancii modificrea unilaterala a dobanzii si neindicarea niciunui criteriu care sa-i dea bancii acest drept, lasand la libera sa apreciere majorarea dobanzii, în calitate de consumator, reclamantul se simte prejudiciat într-o mare masura.
La termenul din 14.01.2010 parata a depus la dosar întampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata.
In motivare a aratat ca între parti s-a încheiat contractul de credit nr. X din 28.07.2008, prin care banca a acordat împrumutatului un credit în suma de 54.000,00 moneda RON, pe termen de 120 luni. Potrivit art. 4.1, „Creditul se acorda cu o dobanda de 9,95% pe an, valabila în primele 90 de zile de la data acordarii creditului, dupa care se va aplica dobanda variabila pentru creditele de nevoi personale în RON în vigoare la momentul respectiv”.
Se mai arata ca reclamantul a avut cunostinta de faptul ca rata de dobanda a creditului contractat se va majora dupa încheierea perioadei de 90 de zile stipulate în contract, fapt pe care de altfel nici nu îl conteta. Aceasta dobanda a fost una promotionala, valabila numai pentru o perioada determinata dupa care, asa cum se specifica foarte clar în contract „se va aplica dobanda variabila pentru credite de nevoi personale în RON în vigoare la respectivul moment”. In mod corect, dupa terminarea perioadei de 90 de zile în care dobanda a avut cuantumul de 9,95% societatea parata a majorat-o în conformitate cu prevederile contractuale, astfel ca urmare a semnarii contractului de credit, prevederile acestuia trebuie respectate de partile semnatare, în speta, si de reclamant.
Parata reitereaza faptul ca în contractul de credit încheiat cu reclamantul este stipulata dobanda care urmeaza a fi platita, astfel ca nu se aplica dobanda legala.
In ceea ce priveste dobanzile percepute de banci, art. 10 din OG 9/2000 prevede ca dobanzile percepute sau platite de Banca Nationala a Romaniei, de banci, de Casa de Economii si Consemnatiuni CEC SA, de organizatiile cooperatiste de credit si de Ministerul Finantelor Publice, precum si modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementari specifice.
Se mai arata ca prin adresa nr. 8365/08.09.2009, ANPC l-a informat pe reclamant cu privire la faptul ca banca a decis revenirea la valoarea de 15% a dobanzii – pentru a mentine o relatie de colaborare de lunga durata si a rasapunde pozitiv solicitarii acestuia si nicidecum pentru ca parata ar depasi nivelul maxim admis al dobanzii legale între partile contractante
In drept a invocat dis part 115, C.pr.civ, legea 193/2000
Instanta a administrat proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
La data de 28.07.2008 parata a incheiat cu reclamantul contractul de credit de consum nr X prin care parata a acordat reclamantului un credit in suma de 54.000 lei, paratul asumandu-si obligatia de rambursare in 120 de rate lunare.
Potrivit art 4.1 din contract „creditul se acorda cu o dobanda de 9,95% pe an, valabila in primele 90 de zile de la data acordarii creditului, dupa care se va aplica dobanda variabila pentru credite de nevoi personale in ron in vigoare la momentul respectiv cu urmatoarele comisioane: verificare si acordare credit de 0% din valoarea creditului si un comision de administrare lunara a creditului de 0,45% aplicat la valoarea soldului creditului”
Prin adresa nedatata aflata la fila 22 din dosar parata a instiintat reclamantul cu privire la modificarea nivelului dobanzii dupa primele 90 de zile de la incheierea contractului, aducandu-i la cunostinta ca urmeaza a se aplica o dobanda de 20,50% si un comision de administrare lunar de 0,59%.
Potrivit art 4.3 alin 1 din contracat pe parcursul derularii contractului banca isi rezerva dreptul de a modifica dobanzile si /sau comisioanele bancare.
In drept potrivit art 4 alin 1 din legea 193/2000 o clauza contractuala care nu a fost negociata in mod direct cu consumatorul va fi considerata abiziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Potrivit alin 2 al aceluiasi articol o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare precticate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv
In anexa legii nr 193/2000 cuprinzand clauzele considerate ca fiind abuzive se mentioneaza la art 1 lit a ca sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract
Potrivit art 4 alin 3 teza finala din acelasi act normativ daca un comerciant pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor in temeiul carora un furnizor de servicii financiare isi rezerva dreptul de a modifica rata dobanzii platibile de catre consumator ori datorata acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fara o notificare prealabila, daca exista o motivatie intemeiata, in conditiile in care comerciantul este obligat sa informeze cat mai curand posibil despre aceasta celelalte parti contractante si acestea din urma au libertatea de a rezilia imediat contractul.
In speta reclamantul a solicitat constatarea nulitatii clauzei ce da dreptul paratei sa modifice unilateral dobanda si comisioanele bancare, cuprinsa in contractul incheiat cu parata
Instanta constata ca in cuprinsul contractului nu sunt prevazute criteriile in raport de care banca poate proceda la majorarea ratei de dobanzii.
Pe de alta parte parata nu a facut dovada ca a negociat clauza cuprinsa in art 4.3 alin 1 din contract cu paratul desi, potrivit art 4 alin 3 din legea 193/2000 paratei ii revenea sarcina probei.
Instanta apreciaza ca in conditiile in care in contract nu sunt prevazute criteriile in raport de care banca poate proceda la majorarea dobanzii, clauza ce permite bancii sa modifice unilateral dobanzile si comisioanele bancare creaza, in detrimentul reclamantului un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Practic aceasta clauza permite paratei sa majoreze rata dobanzii oricat de mult ar dori fara niste criterii obiective.
In speta parata a dublat rata dobanzii dupa primele 3 luni de contract majorand dobanda de la 9,95% la 20,50 % fara a preciza motivele ce au justificat o asemenea majorare
In ceea ce priveste solicitarea reclamantului de „repunere a partilor in situatia initiala” instanta apreciaza ca aceasta este o aparare de fond intrucat odata anulata clauza contractuala aceasta nu isi mai produce efectele retroactiv, astfel incat contractul isi va produce efectele conform celorlalte clauze ramase in vigoare, respectiv art 4.1 care reglementeaza nivelul dobanzii.
Fata de considerentele expuse va admite cererea astfel cum a fost modificata si in temeiul dis part 4 din legea 193/2000 va constata nulitatea clauyei cuprinsa in art 4.3 alin 1 din contractul de credit de consum nr X avand urmatorul continut “pa parcursul derularii contractului, banca isi rezerva dreptul de a modifica dobanzile si/sau comisioanele bancare”
Constatand ca reclamantul a renuntat la judecata capatului de cerere avand ca obiect anularea graficului de rambursare in sedinta publica din data de 14.01.2010, temeiul art 246 C.pr.civ va lua act de renuntarea reclamantului la judecata capatului de cerere avand ca obiect anularea graficului de rambursare
