R O M Â N I A
JUDECĂTORIA MANGALIA
SENTINŢA CIVILĂ NR.894
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.03.2011
PREŞEDINTE : N.A.L.
GREFIER O.C.
Pe rol fiind soluţionarea acţiunii civile având ca obiect:”nulitate absolută titlu de proprietate”, formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâţii -.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 02.03.2011 şi au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 09.03.2011, 16.03.2011, 23.03.2011, dată la care s-a pronunţat.
I N S T A N Ţ A
Asupra cererii de faţă, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Mangalia la data de 23.01.2006, precizată ulterior şi înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.93/2006, reclamanta – a chemat în judecată pe pârâţii – solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a următoarelor acte juridice: titlul de proprietate nr.18560/577/22.06.1994 privind suprafaţa de 813 mp aparţinând lui -; titlul de proprietate nr.23182/1514/13.07.1998 privind suprafaţă de 1542 mp aparţinând lui -; contractul de vânzare – cumpărare nr.4198/18.02.1992 încheiat între Primăria – şi – privind terenul în suprafaţă de 416,95 mp; titlul de proprietate aparţinând familiei – pentru terenul în suprafaţă de 1148 mp, dobândit prin cumpărare de la – în baza contractului de vânzare – cumpărare nr.22938/1988.
În motivarea cererii sale, reclamanta arată că a deţinut în proprietate un teren în suprafaţă de 5550 mp, pe care au fost construite o biserică şi o şcoală, situat în intravilanul localităţii -, judeţul -.
Reclamanta susţine că, acest teren a fost atribuit în mod abuziv persoanelor fizice pârâte în cauză, cu încălcarea dispoziţiilor legilor fondului funciar, deşi ambele comisii locale de fond funciar – şi – aveau cunoştinţă că terenul face obiectul unor cereri de retrocedare pe care le-a formulat încă din anul 1996.
În motivarea cererii sale, reclamanta a anexat înscrisuri, în copie: adresa nr.26978/1961, proces verbal nr.51711/1961, adresa nr.715/28.04.1961, planul vetrei satului -, adresa nr.43/17.01.2003, planşe fotografice, corespondenţa purtată între reclamantă şi autorităţile locale asupra cererilor de retrocedare a terenurilor deţinute în localitatea -, titlurile de proprietate a căror nulitate se solicită.
În drept: titlul IV, art.27, titlul V, art.III din Legea 247/2005.
Pârâtul Consiliul Local – a formulat întâmpinare prin care a solicitat scoaterea sa din cauză întrucât în anul 1999 odată cu înfiinţarea comunei -, au fost predate Primăriei – toate documentele privind Legea 18/1991: dosare cu cererile de intrare în C.A.P., dosarele de reconstituiri, titluri de proprietate neridicate şi toate înscrisurile ce au privit comuna -.
Consiliul Local – a formulat întâmpinare prin care invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive întrucât titlurile de proprietate au fost emise la propunerea Consiliului Local – când nu era înfiinţată comuna -.
Pârâţii – au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii reclamantei ca nefondată, arătând că reclamanta se află în eroare, invocă prevederile Legii 247/2005 când în realitate beneficiază de o lege specială pentru retrocedarea terenurilor ce au aparţinut religioase.
La dosarul cauzei s–a depus de către pârâta Comisia Locală de fond funciar – documentaţia completă ce a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate a căror nulitate se solicită, precum şi corespondenţa dintre reclamantă şi autorităţile administrative locale ale comunei – privind retrocedarea imobilelor ce au aparţinut reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr.1473/2.10.2006 pronunţată de Judecătoria Mangalia în dosarul nr.93/2006 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Consiliul Local – şi Consiliul Local -, s-a luat act de modificarea cadrului procesual şi s-a respins ca nefondată cererea reclamantei, fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată.
S-a reţinut în esenţă că niciunul dintre cazurile de nulitate prevăzute de Legea 247/2005 nu este incident în cauză, în ceea ce priveşte titlurile de proprietate supuse controlului judecătoresc şi că reclamanta nu a opus pârâţilor un titlu valabil pentru dreptul de proprietate invocat asupra terenului în suprafaţă de 5550 mp.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat recurs reclamanta -, care a criticat soluţia primei instanţe apreciind-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Prin decizia civilă nr.87/22.01.2007 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr.2929/118/2006 s-a admis recursul, a fost casată sentinţa civilă nr.1473/2.10.2006 pronunţată de Judecătoria Mangalia şi s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.
S-a constatat că prima instanţă nu a dat dovadă de rol activ şi nu a desăvârşit cercetarea fondului.
S-a apreciat că cercetarea fondului prezentei pricini nu poate fi desăvârşită în lipsa expertizei judiciare de specialitate topografică având în vedere că nulitatea titlurilor pârâţilor este invocată pentru faptul eliberării acestora cu privire la terenul care a fost deţinut de către reclamantă şi pentru care aceasta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
În consecinţă, s-a stabilit în sarcina instanţei de fond obligaţia de a rediscuta întreg probatoriul propus de părţi în condiţiile art.112 Cod pr.civilă, art.115 Cod pr.civilă şi art.132 Cod pr.civilă şi de a se pronunţa asupra tuturor probelor.
În vederea rejudecării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. R 571/254/2007.
La termenul de judecată din data de 11.04.2007 reclamanta – a formulat cerere completatoare a cererii introductive de instanţă solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută parţială şi a actelor juridice: Ordinul Prefectului judeţului – nr.272/07/09/2000 pentru suprafaţa de 166,95 mp atribuită numitului -; Ordinul Prefectului judeţului – nr.56/25/03/1996 privind pe pârâtul -.
Raportat la obiectul completat al cererii s-a solicitat şi completarea cadrului procesual pasiv prin introducerea în cauză a pârâtului, Prefectul Judeţului -.
În motivarea cererii completatoare s-a arătat că, prin decizii, autorilor pârâţilor li s-a atribuit doar teren în vederea edificării construcţiilor în suprafaţă de 250 mp, ori reconstituirile în baza titlurilor de proprietate contestate privesc suprafeţe mai mari.
De asemenea, se susţine că titlurile de proprietate au fost emise pentru teren situat în intravilan, ori, singura modalitate era de emitere a ordinului prefectului privind terenul aferent casei de locuit, devenind incidente astfel în cauză, dispoziţiile art.5 din Legea 247/2005 care modifică art. 24 din Legea 18/1991, care interzic constituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă mai mare de teren decât cea atribuită în vederea edificării construcţiei.
În drept:art.24 şi art.36 din Legea 18/1991, art.III din Legea nr.169/1997, Legea 247/2005.
Prin precizări scrise, depuse la dosar la termenul de judecată din data de 25.04.2007, reclamanta a invederat instanţei că pârâţii Consiliul Local – şi Consiliul Local- nu au calitate procesuală pasivă în cauză şi formulează verbal cerere de renunţare la judecată în contradictoriu cu aceşti pârâţi.
Având în vedere dispoziţiile art.246 Cod pr.civilă potrivit cărora „reclamantul poate să renunţe oricând la judecată” prin raportare la principiul disponibilităţii părţilor ce guvernează procesul civil, instanţa va lua act de manifestarea de voinţă a reclamantei privind renunţarea la judecată în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local – şi Consiliul Local -.
În şedinţa publică din data de 20.06.2007, instanţa, din oficiu a invocat excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea prezentei cereri, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare.
În sus?inerea excep?iei lipsei de interes , instan?a a invocat următoarele considerente ;
Prin acţiunea formulată , – a sus?inut că , pârâtele Comisiile Locale de fond funciar – şi – dar şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor – , Prefectul judeţului -, au reconstituit abuziv dreptul de proprietate în favoarea unor persoane fizice pentru o suprafaţă de teren care se suprapune , în parte , cu suprafaţa de 5550 m.p. teren situat în intravilanul comunei -, jude?ul – , cu privire la care pretinde că îi aparţine.
Acest imobil îi apar?ine în calitate de proprietar , dar în dovedirea acestei calităţi reclamanta a depus următoarele înscrisuri ; proces verbal nr. 51711/31.10.1961, adresa nr.715/28.04.1961 emisă de Sfatul Popular al comunei – , o atestare în limba latină: Benedictus PPXV, planul vetrei satului Costineşti.
Reclamanta a susţinut că , pârâţii (persoane fizice) nu erau îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren şi , în consecinţă a supus controlului judecătoresc legalitatea titlurilor de proprietate solicitând a se constata că aceste acte sunt lovite de nulitate absolută .
Potrivit art. III alin. (2) din Legea 169/1997 „Nulitatea poate fi invocată de primar , prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim.”
Cum , în cauză , reclamanta pretinde unele drepturi proprii asupra terenului aflat în proprietatea pârâţilor – persoane fizice , se poate legitima procesual activ . Însă , interesul de a acţiona în justiţie este o condiţie esenţială de exerciţiu a acţiunii civile , faţă de calitatea procesuală şi dreptul subiectiv.
Interesul trebuie să îndeplinească anumite condiţii: a) să fie legitim adică să se urmărească afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege; b) să fie personal, adică folosul practic urmărit prin declanşarea procedurii judiciare să aparţină celui care recurge la acţiune; c) să fie născut şi actual, să existe în momentul în care este formulată cererea. Un interes eventual nu poate fi luat în considerare; d) să fie pozitiv şi concret.
Fa?ă de aceste aspecte , reclamanta trebuie să se prevaleze chiar de dreptul său de proprietate asupra terenului în promovarea acţiunii , întrucât folosul practic urmărit trebuie să fie în strânsă legătură cu dreptul subiectiv afirmat .
Ori, prin raportare la obiectul acţiunii – constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate , nu poate stabili calitatea de proprietar a reclamantei şi nici nu se poate aprecia asupra calităţii reclamantei de titulară a dreptului real de proprietate asupra terenului intravilan în litigiu pe baza înscrisurilor existente la dosar.
Din actele şi lucrările depuse , instanţa a reţinut că , pârâţii – persoane fizice au devenit asupra terenului cu privire la care reclamanta se pretinde proprietar , înainte ca dreptul de proprietate al reclamantei asupra acestui bun să primească o confirmare definitivă în cadrul procedurii speciale administrativ – jurisdicţionale , reglementată prin legislaţia specială în materia fondului funciar.
Înscrisurile depuse la dosar dovedesc doar faptul că, reclamanta a adresat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate comisiilor speciale, constituite în baza legilor fondului funciar, însă nu a fost parcursă întreaga procedură ; cererile însoţite de înscrisuri nu au fost analizate în şedinţele comisiilor de specialitate, nu au fost formulate propuneri care la rândul lor să fie supuse validării de către Comisia Judeţeană de fond funciar; nu au fost emise în cadrul procedurii speciale acte administrative care să confirme definitiv calitatea de proprietar a reclamantei -.
Dispoziţia nr. 42 emisă de Primarul comunei -, prin care au fost respinse notificările reclamantei privind restituirea în natură a terenului intravilan de 5550 mp, singurul act administrativ tangent în cauză , nu a fost supus controlului judecătoresc, producând efecte juridice depline.
Fa?ă de aceste considerente , instanţa a apreciat că , interesul reclamantei în promovarea acestei acţiuni este numai unul eventual, nefiind îndeplinită condiţia ca acesta să fie actual.
Numai în eventualitatea în care, în cadrul procedurilor speciale de reconstituire a dreptului de proprietate sau de retrocedare a proprietăţilor către cultele religioase , reclamantei i se va recunoaşte în viitor dreptul de proprietate asupra terenului , aceasta va putea obţine folosul practic, material urmărit prin declanşarea prezentei proceduri.
Simplele demersuri efectuate de reclamantă în vederea reconstituirii acestei proprietăţi (cereri adresate comisiilor) au rămas fără nici un rezultat, astfel cum , recunoaşte şi reclamanta în concluziile sale , iar faptul că , se pretinde proprietar , fără a avea confirmarea dreptului de proprietate nu justifică un interes actual.
Totodată , instanţa a înlăturat apărările reclamantei în sensul că, procedura specială declanşată în baza O.U.G. nr. 94/2000 ar „sta în loc” prin aşteptarea lămurii situaţiei juridice de către autorităţile locale şi instanţă , întrucât , pe de o parte , desfăşurarea şi finalizarea procedurii speciale nu atârnă nici măcar în parte de modul de soluţionare a prezentei cauze , situaţia juridică a imobilului revendicat a fost comunicată Comisiei speciale de revendicare prin adresa nr.3630/1.07.2004 de către Prefectura Judeţului Constanţa – fila 121 , iar pe de altă parte , din adresa nr.184/26.07.2004 a Comisiei de Retrocedare , rezultă că , reclamanta a solicitat retrocedarea imobilului din – ,o biserică şi o şcoală , fără a se face referire expresă şi la terenul aferent – fila 122.
Chiar şi , în situaţia în care , cererea reclamantei include şi terenul în litigiu aflat în proprietatea pârâţilor, singura autoritate competentă să decidă cu privire la restituirea bunurilor ce au aparţinut cultelor religioase este Comisia Specială de Retrocedare, aceasta fiind singura îndreptăţită a examina dreptul pretins de reclamantă şi în raport de constatarea calităţii sale de persoană îndreptăţită la restituire să decidă modalitatea de retrocedare în natură sau prin echivalent.
Soluţionarea fondului prezentei cauze anterior finalizării procedurilor speciale de retrocedare a terenului ar echivala cu o statuare implicită , o recunoaştere a calităţii reclamantei de proprietar asupra imobilului , ceea ce excede obiectului cauzei , instanţa nefiind ţinută a analiza înscrisurile pe care reclamanta le depune la dosar în susţinerea dreptului de proprietate.
Deoarece , reclamanta nu a făcut dovada confirmării dreptului său de proprietate în cadrul procedurilor speciale , nu poate în cadrul unei acţiuni de constatare a nulităţii absolute a titlurilor de proprietate să supună controlului judecătoresc acte juridice intrate în circuitul civil.
Având în vedere că interesul de a acţiona se află într-o evidentă conexiune cu dreptul subiectiv, în speţă dreptul de proprietate asupra terenului, instanţa a considerat că , acesta există şi devine actual în momentul încălcării acestui drept.
Ori , reclamanta invocă o nulitate care nu o vatămă , întrucât nu se poate susţine că , aduce atingere dreptului său de proprietate, cât timp acest drept nu a primit o consacrare, o confirmare în cadrul procedurilor speciale sau autorităţilor judecătoreşti.
Fa?ă de considerentele arătate , prin sentin?a civilă nr. 1335/C/ 26.06.2007, Judecătoria Mangalia a admis excep?ia invocată – excep?ia lipsei de interes , întrucât , activitatea judiciară din prezenta cauză nu poate procura reclamantei un folos practic, material datorită nerecunoaşterii până în prezent a dreptului său de proprietate, apreciind că , interesul în promovarea prezentei acţiuni este numai eventual, urmând a deveni actual prin finalizarea procedurilor speciale de reconstituire sau retrocedare a terenului , şi drept urmare a admiterii acestei excep?ii , a fost respinsă cererea formulată de reclamanta – , ca fiind lipsită de interes.
Sentin?a civilă pronun?ată a fost recurată , iar prin decizia civilă nr. 87/22.01.2007 , Tribunalul Constan?a , a admis recursul , s-a casat hotărârea judecătorească pronun?ată ?i s-a trimis cauza spre rejudecare .
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 257/254/13.02.2008 .
La termenul de judecată din data de 13.03.2008 , instan?a a supus dezbaterii păr?ilor administrarea probelor , reclamanta solicitând proba cu înscrisurile depuse , proba testimonială , interogatoriul pârâţilor ?i proba privind efectuarea unei expertize tehnice topografice având drept obiective ; identificarea terenului care a apar?inut reclamantei ; identificarea suprafe?elor de teren de?inute de pârâ?ii persoane fizice , să se specifice în ce măsură aceste suprafe?e se suprapun cu terenul de?inut de reclamantă ; să se precizeze dacă pe terenul care a apar?inut reclamantei există construc?ii ?i să se identifice , proba testimonială , interogatoriul pârâ?ilor. Supuse dezbaterii aceste probe , instan?a a încuviin?at proba cu înscrisurile depuse la dosar , precum ?i întreaga documenta?ie care a stat la baza emiterii titurilor de proprietate , celor două Ordine emise de Prefectul Jude?ului – , prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri , efectuarea unei expertize topografice cu obiectivele stabilite de reclamantă , respingându-se celelalte probe , raportat ?i la obiectul cererii formulate – nulitatea titlurilor de proprietate .
La raportul de expertiză efectuat , părţile au formulat obiec?iuni la care expertul a trimis răspunsurile – fila 255-258 , clarificându-se toate aspectele solicitate de reclamantă prin obiectivele expertizei încuviinţate . Ulterior, reclamanta a formulat alte obiec?iuni , care prin con?inutul lor ar reprezenta obiective noi , astfel că , instan?a constatând că , expertul a răspuns la toate obiectivele stabilite clarificând situa?ia tuturor terenurilor pe care pârâ?ii le de?in în zonă , măsură în care aceste suprafe?e de teren se suprapun cu terenul de?inut de reclamantă , suprafa?a de teren liberă , aceasta fiind în proprietatea privată a comunei , drept pentru care a respins obiec?iunile formulate ?i chiar efectuarea unei noi expertize.
Prin sentinţa civilă nr. 321/C/11.02.2010 s-a respins ca nefondată acţiunea reţinându-se că la momentul eliberării titlurilor de proprietate contestate în procedura Legii nr. 18/1991, terenurile ce fac obiectul acestora erau libere, iar reclamanta nu formulase nicio cerere de restituire la acel moment.
Sentinţa a fost recurată iar prin decizia civilă nr. 413/27.05.2010 Tribunalul Constanţa a admis recursul reclamantei şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, reţinând că instanţa de fond nu a analizat în mod temeinic probele esenţiale deduse judecăţii prin prisma apărărilor invocate de părţi.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 3633/254/2010 din data de 23.03.2010.
În rejudecare instanţa a repus în discuţia părţilor obiecţiunile formulate la raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul tehnic ing. – depunându-se la dosar suplimentul la raportul de expertiză
Din materialul probator administrat în toate fazele procesuale instanţa reţine următoarele:
Prin cererea adresată instanţei şi completată ulterior reclamanta a solicitati sa constate nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr.18560/577/22.06.1991 emis in favoarea paratului -, nulitatea absoluta a titlului de porprietate nr.18563/748/07.02.1995 emis in favoarea numitului -, a titlului de proprietate nr.23182/1514/1998 emis in favoarea paratului -, a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.4198/1992 incheiat intre -, nulitatea absoluta partiala a Ordinului Prefectului Judetului – nr.272/07.09.2000 pentru suprafata de 166,95 mp atribuita numitului -, precum si nulitatea absoluta partiala a Ordinului Prefectului Judetului – nr.56/25.03.1996 privind pe -, invocandu-se ca temei juridic disp.art.24 si 36 din L18/1991 republicata cu modificari, art.III din L 169/1997 modificata conform L247/2005, art.948, 1294 si urm. C.p.c..
In motivarea cererii sale, reclamanta a sustinut, in esenta, ca este proprietara unui teren in suprafata de 5550 mp situat in -, str.-, pe care s-a aflat inainte o biserica si o scoala, si ca de aceste bunuri a fost deposedata abuziv de catre statul roman. Reclamanta a mai aratat in cererile sale initiale adresate instantei, ca a primit titlu de proprietate pentru 5 ha teren arabil din care 9000 mp in extravilan si 1000 mp in intravilan (titlul de proprietate nr.18570/1489/05.02.1998), dar acesti 1000 mp (in zona -) nu fac parte din cei 5550 mp revendicati, chiar daca sunt in intravilan. De asemenea, se mai arata ca in anul 2003 a formulat o cerere de retrocedare a imobilului, inregistrata sub nr. 184/20.01.2003, si ca de-a lungul anilor ar fi efectuat o serie de demersuri la autoritati in vederea restituirii sale.
Titlurile de proprietate a caror nulitate se solicita (pentru unele o nulitate totala, pentru altele o nulitate partiala), arata reclamanta, au fost eliberate cu incalcarea dispozitiilor legale citate.
Prin decizia de casare nr. 1281/18.12.2008 Tribunalul Constanţa a statuat cu putere de lucru judecat şi obligatoriu pentru instanţa de fond că reclamanta are un interes în promovarea cererii, astfel că instanţa va avea în vedere numai motivele de nulitate invocate de aceasta nu şi împrejurarea dacă reclamanta deţine sau nu vreun titlu ori a demarat procedura de obţinere a titlului de proprietate.
Prin expertiza tehnica topografica întocmită în cauza a fost identificat terenul revendicat de – , identificare care s-a realizat pe baza înscrisurilor depuse la dosar , la care s-au adăugat unele înscrisuri puse la dispozi?ie de reprezentan?ii autorită?ilor locale , monografia comunei – declara?iile unor martori , vecinii terenului revendicat.
Din expertiza tehnica topografica intocmita in cauza nu rezulta ca identificarea terenului reclamat de – s-ar fi realizat in mod cert, fara nici-un dubiu. Astfel, expertul arata, inclusiv in primul raspuns la obiectiuni, ca identificarea acestui teren s-a realizat pe baza „actelor depuse in copie xerox la dosar, la care s-au adaugat unele inscrisuri puse la dispozitie de reprezentantii -, precum si monografia comunei -” iar „identificarea s-a facut plecand din str.- existenta in planul vechi, incercandu-se o reconstituire, plecandu-se de la fam. – care intradevar nu exista in planul parcelar, dar din declaratiile vecinilor acesta ar fi fost unul din urmasii celui care detinea primul lot de la sud catre nord”.
Prin chiar raspunsul la obiectiunile formulate de parti la acest raport, pe parcursul judecatii cauzei in actualul ciclu procesual, mai precis prin suplimentul la raport, expertul arata ca actele pe baza carora a realizat expertiza sunt copii xerox si nu inscrisuri legalizate sau in original (raspunsul la obiectiunile partii parate, pag.3 alineatul 2). Tot in acest supliment, la pagina 3 punctul 2, expertul mai arata ca: „am preluat de la reclamanta – si alte inscrisuri in copie xerox… am solicitat Arhivelor Nationale – daca exista documente care sa ateste existenta terenului detinut de reclamanta si sa i se puna la dispozitie, neprimind niciun raspuns…”.
Asadar, din expertiza rezulta ca identificarea terenului evocat de reclamanta ca reprezentand fosta sa proprietate s-a realizat pe baza unor xerocopii puse la dispozitia expertului de catre reclamanta si ca, in ciuda demersurilor efectuate inclusiv de expert, la autoritati, chiar Arhivele Nationale, acesta nu a putut intra in posesia unor acte, schite, cu privire la amplasamentul exact al terenului reclamantei.
Prin cererea adresata Comisiei Speciale de Retrocedare, înregistrată sub nr. 234752/05.07.2004 la această comisie reclamanta a solicitat retrocedarea imobilului din – compus din o biserică ?i o ?coală, în principal preferându-se „ restituirea în natura iar în subsidiar a solicitat despăgubiri, iar pentru biserica demolată a solicitat despăgubiri .
Prin adresa nr. 5005/30.07.2004 emisă de Guvernul României – Comisia Speciala de retrocedare a unor bunuri imobile ce au apar?inut cultelor religioase din România s-a comunicat – faptul că – a depus cererea înregistrată sub nr. 234752/05.07.2004 la această comisie, cerere care are drept obiect retrocedarea imobilului ( biserica , scoală , teren ) situat în loc. – , str. -, jude?ul – solicitându-se Primăriei sistarea oricăror demersuri în vederea soluţionării cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate pentru acest teren .
Prin notificarea înregistrată la Primăria – sub nr. 2263/03.05.2001, – a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 , despăgubiri pentru biserica demolată , retrocedarea actualei clădiri care a fost scoală , retrocedarea terenului pe care a existat biserica, retrocedarea terenului ocupat în mod abuziv de diferite persoane .
Cererile reclamantei de retrocedare în natură ?i echivalent a imobilului construc?ie ?i teren situate în intravilanul comunei -, întemeiate pe Legea nr. 10/2001, au fost solu?ionate de Primarul comunei- , în sensul respingerii lor, prin Dispozi?ia nr. 42/06.03.2006.
Reclamanta nu depus nici-un titlu de proprietate (act juridic valabil incheiat, atat ca negotium iuris cat si ca instrumentum probationis) care sa atesta existenta dreptului de proprietate evocat de aceasta asupra terenului in suprafata de 5500 mp situat in intravilanul localitatii -, respectiv modul de dobandire al acestuia.
Pentru a-si dovedi dreptul de proprietate invocat, reclamanta a depus schite din care rezulta ca – ar fi detinut un teren in suprafata de 5293 mp, o monografie a orasului, un extras dintr-o publicatie in limba germana, inscrisuri din care rezulta ca reclamanta ar fi cedat statului terenul cu cladirile aferente aflate pe el (adresa 26978/26.09.1961, procesul verbal nr.51711/31.10.1961, etc.), autorizatie pentru desfiintare-constructii si amenajari nr.46.543/03.10.1961 privind daramarea zidurilor fostei -, corespondenta purtata de reclamanta cu -, cu Comisia speciala de retrocedare a unor imobile care au apartinut – adrese intre institutii, etc., precum si declaratia unui martor autentificata sub nr.927/20.04.2007 de BNP –
Niciunul din inscrisurile astfel depuse nu reprezinta un titlu de proprietate, ca act juridic in sensul atat de „negotium iuris” cat si „instrumentum probationis”, din care sa rezulte modalitatea in care reclamanta a dobandit acest bun si cu ce titlu, inclusiv amplasamentul sau cert.
Imprejurarea ca terenul revendicat apare mentionat intr-o schita sau un plan, nu inseamna ca titlul cu care l-a detinut a fost de proprietate si nu folosinta, etc. De asemenea, chiar si faptul ca statul a procedat la un anumit moment la preluarea acestui teren de la – nu inseamna ca aceasta era neaparat proprietara sa.
Din evidentele si documentele detinute de – rezulta ca in anul 1948 – detinea in – numai 10 ha teren arabil, fara a avea si teren intravilan sau islaz, fapt ce rezulta din certificatul nr.7656/26.03.1998.
Nulitatea unui act juridic trebuie apreciata in raport cu dispozitiile legale in vigoare la momentul intocmirii actului respectiv, si nu raportat la dispozitii legale intrate in vigoare ulterior intocmirii actului respectiv.
Toate titlurile de proprietate emise in favoarea paratilor au fost intocmite cu respectarea legii in vigoare la momentul emiterii lor.
Modificarile aduse L169/1997 prin L247/2005, cu referire la art.III, sunt evident ulterioare intocmirii actelor a caror nulitate se solicita. Cum legea civila nu poate retroactiva, sustinem, fie si principial, ca ea nu se poate aplica in privinta unor acte emise anterior aparitiei L247/2005.
Referitor la pârâtul – reclamanta a solicitat anularea titlului de proprietate nr.18560/577/22.06.1994 privind suprafaţa de 813 mp motivând că a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, acesta nefiind persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate.
Instanţa reţine că – au cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6808/04.05.1990, de la – , imobilul construc?ie edificat de ace?tia pe terenul aferent acesteia. Imobilul a fost construit ini?ial de familia
conform autoriza?iei nr. 72/12.01.1989 ?i deciziei nr. 444 din 20.09.1989, ambele emise de Consiliul Popular al jude?ului , construc?ie ce a fost ulterior renovată ?i extinsă de famalia -.
Prin decizia nr. 159/04.06.1989 emisă de Consiliul popular al Comunei – a dobandit de la stat un teren în suprafaţă de 250 mp. pe care sa-si edifice o constructie cu destinatia de locuinta.
În fapt aceasta a deţinut suprafaţa de 813 mp. aspect ce rezultă din registrul agricol şi din istoricul de rol fiscal.
Prin decizia Consiliului Judeţean – nr. 56/27.03.1993 s-a trecut în proprietatea pârâtului – suprafaţa de 813 mp. aferentă casei de locuit, ulterior prin titlul de proprietate nr. 18560/577/22.06.1994 emis de Comisia Jude?eana pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor – s-a constituit dreptul de proprietate în favoarea acestui pârât pentru suprafa?a de 816 m.p. , teren ce a fost identificat ?i prin documenta?ia cadastrală întocmită . Acest drept a fost ulterior înscris ?i în eviden?a Căr?ii Funciare conform încheierii nr.4257/22.10.2004.
În privin?a terenului pârâtul – nu a făcut altceva decât să-l preia exact în aceea?i configura?ie în care a fost de?inut ?i de către antecesorii săi, fam. , care, la rândul ei l-a stapânit din momentul în care i-a fost atribuita suprafa?a de teren pentru edificarea unei locuin?e.
Potrivit art. 35 din Legea nr. 18/1991 în vigoare la momentul emiterii deciziei nr. 56/1993 „Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităţilor şi care sînt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, oraşelor sau municipiilor, urmînd regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 25.
Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităţilor, atribuite, potrivit legii, în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei în vederea construirii de locuinţe proprietate personală, sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuinţelor în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporţional cu cota deţinută din construcţie.
Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităţilor, atribuite, potrivit legii, în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei în vederea construirii de locuinţe proprietate personală, sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuinţelor în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporţional cu cota deţinută din construcţie.
Terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobînditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor.
Terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobînditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor.
Dispoziţiile art. 22 rămîn aplicabile.
Dispoziţiile art. 22 rămîn aplicabile.
Terenurile fără construcţii neafectate de detalii de sistematizare, din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea primăriilor, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după caz, la cerere.
Terenurile fără construcţii neafectate de detalii de sistematizare, din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea primăriilor, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după caz, la cerere.
Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. 2-5 se va face, prin decizia prefecturii, la propunerea primăriilor făcută pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor”.
Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. 2-5 se va face, prin decizia prefecturii, la propunerea primăriilor făcută pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor”.
Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, în fapt – deţinea suprafaţa de 813 mp. teren aferent casei de locuit astfel încât decizia Consiliului Judeţean – nr. 56/27.03.1993 a fost emisă cu respectarea legii în vigoare la momentul respectiv.
Împrejurarea că ulterior s-a emis şi titlu de proprietate pentru aceeaşi suprafaţă de teren nu atrage nulitatea titlului de proprietate, acesta fiind emis cu respectarea normelor în vigoare la momentul emiterii.
Astfel, potrivit art. 22 din Legea nr. 18/1991 „ Sînt şi rămîn în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii.
Astfel, potrivit art. 22 din Legea nr. 18/1991 „ Sînt şi rămîn în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii.
Dispoziţiile alineatului precedent se aplică şi persoanelor din zonele cooperativizate care nu au avut calitatea de cooperator”, iar potrivit art. 23 „Terenurile din intravilan care au fost atribuite de cooperative, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite, pentru construcţia de locuinţe şi anexe gospodăreşti, rămîn şi se înscriu în proprietatea actualilor deţinători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate, indiferent în ce mod, de la foştii proprietari.
Dispoziţiile alineatului precedent se aplică şi persoanelor din zonele cooperativizate care nu au avut calitatea de cooperator”, iar potrivit art. 23 „Terenurile din intravilan care au fost atribuite de cooperative, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite, pentru construcţia de locuinţe şi anexe gospodăreşti, rămîn şi se înscriu în proprietatea actualilor deţinători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate, indiferent în ce mod, de la foştii proprietari.
Foştii proprietari vor fi compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalentă, în intravilan, sau, în lipsă, cu teren extravilan în imediata vecinătate.
Foştii proprietari vor fi compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalentă, în intravilan, sau, în lipsă, cu teren extravilan în imediata vecinătate.
Art. 26 din Legea nr. 18/1991 prevedea că „Pentru suprafeţele cuvenite, potrivit prezentei legi, titularilor îndreptăţiţi li se vor elibera titlurile de proprietate, avîndu-se în vedere, unde este cazul, opţiunea acestora de a exploata terenul individual sau în diferite forme de asociere privată, total sau parţial, urmînd ca pe aceste baze să se efectueze punerea în posesie”.
Art. 26 din Legea nr. 18/1991 prevedea că „Pentru suprafeţele cuvenite, potrivit prezentei legi, titularilor îndreptăţiţi li se vor elibera titlurile de proprietate, avîndu-se în vedere, unde este cazul, opţiunea acestora de a exploata terenul individual sau în diferite forme de asociere privată, total sau parţial, urmînd ca pe aceste baze să se efectueze punerea în posesie”.
Drept urmare titlul de proprietate emis pentru terenul de?inut de acest pârât s-a realizat cu respectarea legilor în vigoare la acel moment , avându-se în vedere suprafa?a de teren aferentă casei de locuit , pe care acesta o de?inea în aceea?i configura?ie ca ?i autorii săi.
In ceea ce-l priveste pe paratul – reclamanta a solicitat anularea titlului de proprietate nr. 23182/1514/13.07.1998 privind suprafaţa de 1542 mp motivând că a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, acesta nefiind persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate.
Instanţa reţine că – a cumparat, conform actului de vanzare-cumparare aut.sub nr.409/14.01.1986, de la -, o locuinta si anexe gospodaresti, impreuna cu un teren de 500 mp care a trecut in proprietatea statului conform L58/1974. In fapt, terenul avea exact ingradirea de astazi, paratul – fiind astfel inregistrat in registrul agricol al vremii cu o suprafata mult mai mare, terenul neschimbandu-si configuratia pana in prezent. De altfel, emiterea titlului de proprietate pe numele acestuia s-a realizat tinandu-se cont chiar de aceasta configuratie a terenului, detinuta constant de parat de-a lungul timpului, ce reprezenta terenul aferent casei sale de locuit.
Chiar din ocumentatia depusa la dosar de catre parata autoritate locala, rezulta ca paratul a fost inregistrat in evidente cu o suprafata mai mare de teren.
La randul sau, – a cumparat terenul de la -, conform contractului de vanzare-cumparare aut.sub nr.406/17.01.1972.
Din adeverinta 35/14.01.1972, rezulta ca numitul – a figurat inscris in tabelul de colonisti definitivati in centrul orasului -, jud. -, cu 5 ha teren arabil, avand numar de ordine de 62 si un loc de casa in -.
Din adeverinta 49/13.01.1972, eliberata de municipiul – -Consiliul Popular -(de care apartinea administrativ localitatea -), rezulta ca – a avut ca proprietate in satul – suprafata de 1240 mp teren.
Asadar, din succesiunea de acte mai sus expusa, rezulta ca asupra terenului detinut in prezent de paratul – nu a existat o decizie de atribuire in folosinta cu privire la 250 mp pentru edificarea unei locuinte, asa cum pretinde reclamanta, deci atribuirea in proprietate nu s-a realizat in temeiul acestei imprejurari.
Prin titlul de proprietate nr. 23182/1514/13.07.1998 pârâtului – i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1542 mp.
Împrejurarea că prin Ordinul prefectului nr. 56/25.03.1996 s-a atribuit în proprietate lui – în localitatea – suprafaţa de 1542 mp. teren aferent casei de locuit, având ca temei juridic dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 18/1991 modificată şi republicată, în baza cererii nr. 3979/09.01.1995 nu poate conduce la nulitatea titlului de proprietate.
În ceea ce priveşte Ordinul prefectului nr. 56/25.03.1996 instanţa reţine că potrivit art. 35 din Legea nr. 18/1991 „ Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităţilor şi care sînt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, oraşelor sau municipiilor, urmînd regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 25.
Drept urmare titlul de proprietate şi Ordinul prefectului nr. 56/25.03.1996 emise pentru terenul de?inut de acest pârât s-a realizat cu respectarea legilor în vigoare la acel moment , avându-se în vedere suprafa?a de teren aferentă casei de locuit , pe care acesta o de?inea în aceea?i configura?ie ca ?i autorii săi.
Referitor la pârâţii – reclamanta a solicitat constatarea nulitatii absolute partiale a Ordinului Prefectului Judetului – nr. 272/07.09.2000 pentru suprafata de 166,95 mp atribuita numitului -, precum si constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 4198/1992, prin care -, in calitate de vanzator, instraina numitului – imobilul compus din constructie si teren in suprafata de 416 mp.
Reclamanta a susţinut că prin contract s-ar fi vandut si bunuri asupra carora vanzatoarea – nu ar fi fost proprietara iar ordinul prefectului a fost emis cu încălcarea normelor legale în vigoare.
Instanţa reţine că mama lui -, prin decizia nr. 176 din 08.12.1987 emisă de – a dobandit de la stat un teren în suprafaţă de 250 mp. pe care sa-si edifice o constructie cu destinatia de locuinta, lucru pe care l-a si realizat conform autorizatiei 28/06.01.1989 si a deciziei nr.444 din 20.09.1989, ambele emise -.
În fapt aceasta a deţinut suprafaţa de 416,95 mp. aspect ce rezultă din registrul agricol şi din istoricul de rol fiscal, dar şi din măsurătorile întocmite de OCOT în anul 1990.
Prin actul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 4198 din 18.02.1992, – ii vinde lui – imobilul pe care-l detinea, respectiv constructia, specificandu-se ca terenul de 416 mp este proprietate de stat.
Ca urmare a decesului lui -, conform certificatului de mostenitor nr.135/19.11.2004 au ramas ca mostenitori legali paratele -.
Prin Ordinul prefectului nr.272/07.09.2000 s-a atribuit în proprietate lui – în localitatea – suprafaţa de 416,95 mp. teren aferent casei de locuit, având ca temei juridic dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 18/1991 modificată şi republicată, în baza cererii nr. 2549/05.06.2000.
Intrucât contractul de vânzare cumpărare este translativ de proprietate, vânzatorul trebuie sa fie titularul dreptului ce se instraineaza. In caz contrar, el nu poate transmite dreptul care face obiectul contractului: nemo dat quod non habet sau nemo plus juris ad alium transferre potest, quam ipse habet.
În situaţia vânzării lucrului altuia, daca partile sau cel putin cumparatorul a fost in eroare, socotind ca lucrul vândut apartine vânzatorului, se admite ca vinzarea este anulabila pentru eroare (viciu de consimtamint) asupra calitatii esentiale a vânzatorului, care a fost socotit de cumparator proprietar al lucrului.
Aceasta nulitate relativa a contractului poate fi invocata pe cale de actiune (când pretul s a platit) sau pe cale de exceptie (când pretul nu s a platit), dar numai de catre cumparator si succesorii lui; vânzatorul nu poate cere anularea, chiar daca a fost de buna credinta (s a crezut proprietar), caci eroarea comisa de un contractant asupra propriei sale persoane nu poate vicia contractul; eroarea trebuie sa cada “asupra persoanei cu care s a contractat” (art. 954 al. 2 Cod civil). Anularea nu poate fi ceruta nici de catre cumparator sau succesorii lui daca vinzatorul a devenit proprietarul lucrului dupa vinzare sau vinzarea este ratificata de adevaratul proprietar (aplicându se regulile mandatului tacit sau ale gestiunii de afaceri).
Adevaratul proprietar nu poate cere anularea (fiind tert fata de contract), in schimb poate intenta actiune in revendicare, daca bunul se afla in posesiunea cumparatorului (iar daca stapineste bunul, poate opune cu succes dreptul sau de proprietate actului incheiat cu un neproprietar). In acest proces cu adevaratul proprietar, cumparatorul se poate apara prin invocarea uzucapiunii sau prin exceptia trasa din art. 1909–1910 Cod civil. Contractul incheiat cu vânzatorul neproprietar poate fi invocat de catre cumparator ca just titlu pentru uzucapiunea de 10–20 ani si pentru dobindirea fructelor.
Daca partile au incheiat contractul in cunostinta de cauza, stiind ca lucrul vândut este proprietatea unei alte persoane , contractul are o cauza ilicita – deci este nula absolut in baza art. 984 (cu eventuala exceptie a savirsirii actului in cadrul exercitarii legale a comertului), iar daca contractul s a incheiat de catre vânzator “in frauda dreptului proprietarului … cu complicitatea si, in orice caz, pe riscul cumparatorului … constituie un caz tipic de nulitate absoluta in virtutea cunoscutului adagiu clasic fraus omnia corrupit (frauda corupe totul)”.
În speţă instanţa reţine că prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 4198 din 18.02.1992, – ii vinde lui – imobilul pe care-l detinea în baza autorizatiei de construire 28/06.01.1989 si a deciziei nr.444 din 20.09.1989, ambele emise de Consiliul popular al judetului -, respectiv constructia, specificandu-se ca terenul de 416 mp este proprietate de stat, astfel susţinerea reclamantei că vânzătoarea nu era proprietara bunului vândut nu poate fi avută în vedere, iar cererea de constatare a nulităţii acestui act juridic nu este întemeiată.
În ceea ce priveşte nulitatea Ordinului Prefectului nr. 272/07.09.2000 instanţa reţine că a fost emis cu respectarea legii în vigoare la momentul respectiv, corespunzător terenului pe care – l-a de?inut şi care era aferent construc?iei edificate în baza autoriza?iei de construire.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 18/1991 modificată şi republicată „ (1)Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităţilor şi care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, oraşelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26.
(2) Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităţilor, atribuite, potrivit legii, în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, în vederea construirii de locuinţe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuinţelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporţional cu cota deţinută din construcţie.
(3) Terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor.
(4) Dispoziţiile art. 23 rămân aplicabile.
(5) Terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966 şi a altor acte normative speciale, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după caz, la cerere.
(6) Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor”.
Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, în fapt – deţinea suprafaţa de 146,95 mp. teren aferent casei de locuit astfel încât Ordinul Prefectului nr. 272/07.09.2000 a fost emis cu respectarea legii în vigoare la momentul respectiv.
În ceea ce-i priveşte pe pârâţii – reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 18563/748/07.02.1995 motivând că a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, acesta nefiind persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate.
Instanţa reţine că – au cumpărat de la – imobilul construc?ie situat în comuna -, satul – str. -, nr.-, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 22938 din 28.12.1988.
Ace?tia au preluat terenul aferent construc?iei corespunzător
configura?iei pe care acesta o avea ?i în timpul stăpânirii de către
vânzătoare , încă din 1959.
A.E. a dobândit acest imobil prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 227/35/1959 ?i transcris sub nr. 34/1959
la Grefa Tribunalului local Negru Voda . În anul 1995 , s-a eliberat titlul de
proprietate pentru teren în favoarea lui – , pentru suprafa?a de 1470 m.p. Ulterior , – a donat cota sa legală de 1 din acest imobil către copiii săi , – prin actul autentificat sub nr. 5178/25.11.1998 al B.N.P. -.
A.G. a decedat, lăsând ca mo?tenitori pe copiii săi , pârâ?ii nominaliza?i mai sus .
Prin contractul de partaj voluntar conform autoriza?iei nr.18/05.01.1999 de B.N.P. – , ace?tia ?i-au împăr?it proprietatea asupra terenului , terenul fiind astfel , stăpânit de 3 familii . Familia- a de?inut întreaga suprafa?ă de teren de 1470 m.p. în aceea?i configuratie încă din 1959.
Cu privire la nulitatea contractului de vânzare cumpărare , acest contract a fost întocmit cu respectarea dispozi?iilor legale . A?a cum , rezultă din cuprinsul contractului , nu a fost vândut nici un bun proprietatea reclamantei , iar vânzarea cumpărarea lucrului altuia reprezintă un caz de nulitatea relativă , nulitate care nu poate fi invocată de reclamantă . Pe de altă parte , reclamanta nu a făcut dovada că bunul ce a făcut obiectul vânzării cumpărării reprezintă proprietatea sa .
Potrivit art. III. Din titlul V al Legii nr. 247/2005 „Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prezentei legi:
a)actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:…
(ii) actele de reconstituire şi constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de către aceştia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 şi a prezentei legi, precum şi actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop; “
Acest sens ca textul citat face vorbire de “vechile amplasamente ale fostilor proprietari, solicitate de catre acestia, in termen legal, libere la data solicitarii, in baza L18/1991…”.
Din textul de lege mai sus citat rezulta ca trebuie dovedit vechiul amplasament al fostului proprietar. Cu alte cuvinte, reclamanta trebuie sa se dovedeasca faptul ca terenul pentru care s-au emis titlurile de proprietate pe numele paratilor se suprapune cu terenul fosta sa proprietate.
Instanţa reţine că reclamanta nu a depus niciun titlu de proprietate in privinta terenului pe care il pretinde, identificarea terenului evocat de reclamanta ca reprezentand fosta sa proprietate s-a realizat pe baza unor xerocopii puse la dispozitia expertului de catre reclamanta si ca, in ciuda demersurilor efectuate inclusiv de expert, la autoritati, chiar Arhivele Nationale, acesta nu a putut intra in posesia unor acte, schite, cu privire la amplasamentul exact al terenului reclamantei.
Chiar daca s-ar retine ca intre terenul pretins de reclamanta si terenurile apartinand paratilor ar exista identitate, respectiv ca reclamanta a facut dovada calitatii sale de proprietar asupra vechiului amplasament, in mod cert dupa 1991, cand s-au formulat cereri la autoritati de catre Arhiepiscopie cu privire la teren, acesta nu era liber (la data solicitarilor 2011 cel mai devreme), in spatiul detinut bineinteles de catre paratii in cauza. Acestia din urma detineau asadar terenul prevazut in actele lor de proprietate, impreuna cu constructiile edificate cu buna credinta pe acesta, teren pe care il detin si-n prezent.
Textul citat de reclamanta ca temei juridic al acestei nulitati, art.III pct.ii se refera la actele de reconstituire sau constituire in favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale fostilor proprietari, solicitate de acestia, in termen legal, libere la data solicitarii.
Dupa anul 1991, paratii, unii dintre acestia detinand terenurile aferente constructiei inca din anul 1958, au formulat cereri la Comisia Locala de fond funciar si au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate privind aceste terenuri…, titluri de proprietate emise cu mult timp inainte ca reclamanta sa formuleze cererea la Comisia Locala prin care sa solicite restituirea terenului pe care l-a detinut, dovada fiind data emiterii acestora.
Chiar si contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.4198/18.02.1992 s-a incheiat inainte de formularea cererii de catre reclamanta la Comisia Locala de fond funciar -, astfel ca, la data solicitarii terenului de catre Arhiepiscopie, aceste terenuri nu erau libere, asa cum prevad si dispozitiile art.III alin 1 lit ii din Legea 18/1991, aceste terenuri erau deja proprietatea paratilor, in baza unor acte de proprietate emise legal, terenuri aferente constructiilor edificate cu buna-credinta, paratii fiind deci persoane indreptatite potrivit art.23 alin. 1 si 2 din Legea 18/1991.
La reconstituirea dreptului de proprietate , comisiile de fond funciar erau îndreptăţite să ia în calcul toate consemnările efectuate în registrele agricole de la data intrării în cooperativă , evidenţele cooperativei , orice alte probe , inclusiv declaraţii de martori , cererile de intrare în fostele C.A.P. , documentele existente în arhive , neînsoţite de acte de proprietate , toate având valoare declarativă cu privire la proprietate potrivit art. 9 alin. 5 raportat la art. 11 alin. 1şi 2 completat de-abia prin art. 6 din Legea nr. 1/la data de 11.01.2000 .
Chiar şi dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 18/1991 în forma sa iniţială , îndreptăţeau pârâţii să solicite reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti .
Aplicarea unor dispoziţii legale care au modificat sau completat ulterior Legea nr. 18/1991 ( dispoziţii invocate de reclamantă în forma finală ) nu-şi au aplicabilitatea în cauză , întrucât , ar fi o aplicare a principiului neretroactivităţii legii civile noi , conform căreia , legea civilă se aplică numai situaţiilor ce se ivesc după adoptarea ei , iar nu şi situaţiilor anterioare .
Faţă de dispoziţiile legale invocate , pârâţii se încadrează în condiţiile impuse de lege , titlurile de proprietate ale pârâ?ilor au fost emise cu respectarea acestor dispoziţii legale în vigoare la data emiterii acestora .
Faţă de considerentele arătate , instanţa va respinge cererea reclamantei ca nefondată .
Ca urmare a respingerii cererii , în temeiul art. 274 cod procedură civilă , instanţa va obliga reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâţii.
Obligă reclamanta la plata sumei de 5000 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23.03.2011.
PREŞEDINTE GREFIER
N.A.L. O.C.
Tehnored.jud.A.L.N./01.04.2011
Ex. 17
