Institutia tutelei administrative. Calitatea procesuala activa a prefectului în contestarea unui act privind raportul de serviciu al unui functionar public.
– art.123 alin.5 din Constitutie, art.3 alin.1 din Legea nr.554/2004 si art.19 alin.1 lit.e din Legea nr.340/2004
– art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VIII-A ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.1511/30.06.2011)
Prin sentinta civila nr.3672/12.11.2010, Tribunalul Teleorman – Sectia Conflicte de Munca, Asigurari Sociale si Contencios Administrativ Fiscal a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului Prefectul Judetului Teleorman si a respins actiunea în contradictoriu cu pârâtii Primarul comunei Islaz si B. N. ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca potrivit prevederilor art.123 alin.5 din Constitutie, prefectul poate ataca în fata instantei de contencios administrativ un act al consiliului judetean, al celui local sau al primarului, în cazul în care considera actul ilegal.
Aceste prevederi consacra la nivel constitutional institutia tutelei administrative pentru supravegherea respectarii legii de catre autoritatile administratiei publice locale, prevederi care îsi gasesc concretizarea expresa pe planul legislatiei infraconstitutionale în art.3 alin.1 din Legea nr.554/2004, modificata si completata, precum si în art.19 alin.1 lit.e din Legea nr.340/2004, prima lege cadru în materie, a doua lege speciala.
În aplicarea prevederilor constitutionale ale art.123 alin.5, prin art.19 alin.1 lit.e din Legea nr.340/2004 legiuitorul a prevazut în mod expres ca prefectul, în calitate de reprezentant al guvernului, verifica legalitatea actelor administrative ale consiliului judetean, ale consiliului local sau ale primarului, prin urmare nu si actele care au o alta natura juridica.
Cum dispozitia nr.326/16.03.2010 ce face obiectul acestei judecati nu este un act administrativ în sensul art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, ea nu poate face obiectul controlului de legalitate exercitat de prefect.
Dispozitia în cauza pune în aplicare prevederi legale care tin de esenta raportului de serviciu al functionarului public, pârâtul emitent comportându-se ca orice alt angajator, nicidecum în regim de putere publica.
Tocmai din aceasta perspectiva, potrivit prevederilor art.80 din Legea nr.188/1999 privind statutul functionarilor publici, republicata, numai functionarul public nemultumit de sanctionarea aplicata se poate adresa instantei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, dupa caz, a ordinului sau dispozitiei de sanctionare.
Împotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamantul aratând ca, în mod gresit, instanta de fond a considerat ca dispozitia nr.326/16.03.2010 emisa de primarul comunei Islaz nu este un act administrativ în sensul art.2 alin.1 lit.c din Legea.554/2004.
Aceasta dispozitie este un act unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publica, în vederea executarii în concret a legii, care modifica pentru o perioada de 2 luni raportul juridic în ceea ce priveste plata salariului, dintre angajat si angajator.
Au fost invocate dispozitiile art.50 alin.1 din Hotarârea de Guvern nr.1344/2007 sustinându-se ca însusi legiuitorul a calificat actul prin care se aplica o sanctiune disciplinara în cazul functionarului public, ca fiind un act administrativ.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor art.3041 Cod procedura civila, Curtea apreciaza ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Reclamantul a solicitat anularea dispozitiei nr.326/26.03.2010 emisa de pârâtul Primarul comunei Islaz, prin aceasta dispozitie dispunându-se sanctionarea disciplinara a pârâtei B. N., referent în cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei Islaz, prin diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o perioada de 2 luni pentru refuzul îndeplinirii atributiilor de serviciu prevazute de dispozitia nr.65/26.01.2010 privind inspectia muncii.
În preambulul dispozitiei contestate se mentioneaza ca a fost emisa pe baza art. 45, art. 77 alin. 1, alin. 2 lit. i din Legea 188/1999, iar la art. 2 din dispozitie se precizeaza ca poate fi contestata la instanta de contencios administrativ.
Rezulta, asadar, ca dispozitia se refera la raportul de serviciu al pârâtei care are calitatea de functionar public, iar actele juridice emise de autoritatea publica cu care functionarul public are stabilit raportul de serviciu si care se refera la acest raport sunt acte administrative în sensul art.2 alin.1 lit. c din Legea nr.554/2004, întrucât sunt emise în regim de putere publica, în vederea executarii în concret a legii, acestea dând nastere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Altfel, este eronat argumentul instantei de fond ca pârâtul s-a comportat la emiterea dispozitiei ca orice angajator, nicidecum în regim de putere publica, având în vedere ca pârâtul a dispus cu privire la raportul de serviciu al pârâtei în calitate de autoritatea publica locale si nu de angajator care a încheiat un contract de cu salariatul sau.
Faptul ca dispozitia în litigiu este un act administrativ rezulta si din dispozitiile art.109 din Legea nr.188/1999 conform carora cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al functionarului public sunt de competenta instantelor de contencios administrativ, cu exceptia situatiilor pentru care este stabilita expres prin lege competenta altor instante.
Stabilind competenta instantei de contencios administrativ de a solutiona litigiile ce au ca obiect actele referitoare la raportul de serviciu al functionarului public, legiuitorul a confirmat natura juridica a acestor acte, de acte administrative, întrucât art.1 din Legea nr.554/2004 se refera la vatamarea unei persoane într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri.
Conform art.3 alin.1 din Legea nr.554/2004, prefectul poate ataca direct în fata instantei de contencios administrativ actele emise de autoritatile administrative publice locale, daca le considera nelegale.
Acest text de lege confera reclamantului legitimare procesuala activa în cauza, întrucât dispozitia ce formeaza obiectul actiunii este un act administrativ, astfel cum este acesta definit de art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004.
Fata de aceste considerente, se constata ca sentinta a fost data cu aplicarea gresita a legii, fiind incident motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila.
În consecinta, în temeiul dispozitiilor art.312 alin.1 si 5 Cod procedura civila, având în vedere ca instanta a solutionat procesul fara a intra în cercetarea fondului, Curtea va admite recursul, va casa sentinta si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
