Obligaţiile beneficiarului.
Unitatea beneficiară este obligată să legitimeze pe prezentatorul împuternicit, confruntând semnătura acestuia de pe C. E. C. cu specimenul de semnătură de pe fila din carnet, anume destinată.
De asemenea, are obligaţia de a verifica dacă în carnet există cotorul cecului precedent, dacă soldul este bine calculat şi dacă acoperă suma cecului ce se predă în plată.
(Secţia comercială, sentinţa nr. 1.325/31.03.1997).
Prin cererea înregistrată la data de 18.01.1994, venită prin declinare de competenţă de la Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, conform sentinţei civile nr. 1.887 din 9.03.1994, reclamanta “B.” – S.A. a chemat în judecată pârâta S.C. “S. T.” – S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 7.276.127 lei, contravaloare CEC încasat de reclamantă în contul pârâtei şi dobânzile aferente în perioada 31 martie 1993 – 29 noiembrie 1996, cheltuieli de judecată, precum şi dobânzile la soldul debitor la încheierea contractului din 31 martie 1995.
în fapt, reclamanta arată că, potrivit contractului de cont curent bancar încheiat cu pârâta, la cererea acesteia, se procedează la înregistrarea în ordine cronologică a tuturor operaţiunilor intervenite în tranzacţiile titularului contului. în baza acestui contract, pârâta a depus spre încasare fila CEC nr. 197.562, emisă de A. Botoşani, cont Banca Agricolă S. Prin CEC-ul depus, unitatea acestuia urma să-şi onoreze obligaţiile comerciale privind plata preţului faţă de pârâtă,cecul fiind onorat la data de 24.07.1992.
Motivând lipsa semnăturilor autorizate, Banca Agricolă S. a achitat suma de 4.900.000 lei, reţinând fila CEC, pârâta înregistrând un sold debitor la 31.03.1993, când s-a încheiat contul, de 7.276.127, 65 lei, reprezentând 4.900.000 lei, contravaloarea în cauză şi 2.375.800,47 lei, dobânzile calculate pentru soldul debitor de la crearea prejudiciului (19.08.1992) până la 31.03.1993.
După data de 31.03.1993, dobânzile au fost evidenţiate separat, astfel că pe perioada 31 martie 1993 – 29 noiembrie 1996 sunt de 29.409.872 lei.
Considerând că pentru dauna produsă culpa aparţine pârâtei, care nu şi-a îndeplinit obligaţiile de verificare a semnăturilor de pe CEC, obligaţii prevăzute şi de Instrucţiunile pentru completarea şi folosirea cecurilor din carnetele de cecuri cu limită de sumă, reclamanta a notificat incapacitatea de plată a acesteia pentru contravaloarea cecului, şi cum aceasta a refuzat acoperirea daunelor produse, s-a formulat prezenta acţiune.
în drept, sunt invocate dispoziţiile Legii nr. 76/1992, Legii nr. 59/1934, Legilor nr. 33 şi 34/1991 şi art. 370 alin. 2 Cod comercial.
în susţinerea cererii reclamanta se foloseşte de proba cu acte, depunând înscrisuri, respectiv contractul de cont curent, extrasele de cont, din care rezultă debitul pârâtei, corespondenţa purtată cu clientul pârât, notificarea incapacităţii de plată şi dovada achitării taxei de timbru.
Pârâta, prin notele depuse, cât şi oral, solicită respingerea acţiunii, motivat de faptul că obligaţia verificării specimenelor de semnături revenea băncii şi nu beneficiarei, care nu are culpă.
în speţă, s-au încuviinţat şi administrat probe cu înscrisuri şi interogatorii reciproce.
Analizând ansamblul probator al cauzei, tribunalul constată că pretenţiile reclamantei sunt întemeiate.
Astfel, la data de 21.03.1991, la solicitarea pârâtei, s-a încheiat contractul de cont curent bancar. Acest contract este comercial, fiind un contract de adeziune al clientului la condiţiile de afaceri ale băncii, a cărui încheiere valabilă presupune îndeplinirea condiţiilor de fond cerute la încheierea contractelor în general (consimţământul neviciat al părţilor, capacitatea acestora, obiectul, cauza certă şi licită). Specificul acestui contract de cont curent este acela că serveşte la înregistrarea, în ordine cronologică, a tuturor operaţiunilor intervenite în tranzacţiile titularului contului, înregistrare care se efectuează, după caz, la rubrica debit sau credit, în funcţie de situaţia titularului de a dispune de bani în cont sau de a datora bani în cont aceluiaşi cont.
Pentru sumele care figurează la debit sau credit se percep dobânzi în favoarea creditorilor, fie că acesta este bancă sau client, potrivit art. 370 alin. 2 Cod comercial.
în urma operaţiunilor comerciale efectuate de pârâtă, unul din beneficarii acesteia a ales ca modalitate de plată CEC-ul, situaţie în care se aplicau dispoziţiile Legii nr. 59/1934, Normele nr. 2/1980 privind efectuarea plăţilor cu file CEC, precum şi Instrucţiunile pentru completarea şi folosirea CEC-urilor din carnetul de CEC-uri cu limită de sumă, reglementări în vigoare la nivelul anului 1992. Potrivit reglementărilor mai sus-arătate,la primirea în plată a cecurilor din carnete, unitatea beneficiară, în speţă pârâta, este obligată să legitimeze pe prezentatorul împuternicit, confruntând semnătura acestuia de pe CEC cu specimenul de semnătură de pe fila din carnet anume destinată. De asemenea, beneficiarul are obligaţia să verifice dacă în carnet există cotorul cecului precedent, dacă soldul este bine calculat şi dacă acoperă suma cecului ce se predă în plată.
Faţă de cele arătate, rezultă că pârâţa se face vinovată de prejudiciul suportat de reclamantă, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor de verificare a semnăturilor de pe CEC, care reprezintă un element esenţial al CEC-ului, conform art. 1 din Legea nr. 59/1934, obligaţii prevăzute de Instrucţiunile pentru completarea şi folosirea cecurilor din carnetele de cecuri cu limită de sumă. Or, banca, în urma solicitării de încasare, şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de punctul 76 lit. a din Normele nr. 2/1980, respectiv a efectuat verificările formale ale CEC-ului şi a creditat automat contul pârâtei, conform procedurilor la nivelul anului 1992.
Faţă de cele arătate, acţiunea urmează a fi admisă şi pârâta obligată la plata sumei de 4.900.000 lei contravaloarea CEC neonorat la plată, 2.375.800, 47 lei dobândă până Ia data de 31.03.1993, şi 29.409.872 lei dobândă convenţională.
Notă: Cu privire la Legea nr. 76/1992, a se vedea nota de la speţa nr. 12.
Legea nr. 59/1934 (Legea asupra cecului), a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 100 din 1 mai 1934.
Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancară (publicată în Monitorul Oficial nr. 70 din 3 aprilie 1991), a fost abrogată prin Legea nr. 58/1998 (publicată în Monitorul Oficial nr. 121 din 23 martie 1998).
Legea nr. 34/1991 privind Statutul Băncii Naţionale a României (publicată în Monitorul Oficial nr. 70 din 3 aprilie 1991), a fost abrogată prin Legea nr. 101/1998 (publicată în Monitorul Oficial nr. 203 din 1 aprilie 1998).
