C. proc. civ., art. 342. art. 365 alin. (1), art. 3671 alin. (2) R.P.A. ale C.A.C.I. de pe lângă C.C.I.R., art. 77 alin. (2)
Examinându-se conflictul negativ de competenţă în ba/a dispoziţiilor art. 22 alin. (3)
C. proc. civ., s-a constatat că instanţa competentă să învestească cu formulă o sentinţă arbitrală este instanţa care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece în fond în primă instanţă acel litigiu, în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul.
O astfel de soluţie se desprinde din coroborarea dispoziţiilor art. 3671 alin. (2) cu cele ale art. 354 şi cele ale art. 365 alin. (1) C. proc. civ.
Competenţa de soluţionare a unei cauze pe calea arbitrajului reprezintă o competenţă alternativă faţă de competenţa de drept comun ce revine instanţelor judecătoreşti, aşa cum se prevede în art. 343′ alin. (1) C. proc. civ., părţile stabilind prin convenţia arbitrală şi locul arbitrajului, expres – potrivit art. 354 C. proc. civ. – sau implicit – prin încredinţarea arbitrajului unei instituţii permanente (art. 3531 C. proc. civ.).
Prin dispoziţiile art. 365 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la competenţa de a judeca în primă instanţă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale. se precizează că aceasta revine instanţei judecătoreşti imediat superioare celei prevăzute de art. 342. în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul.
Rezultă astfel că prin dispoziţiile art. 342 C. proc. civ. se stabileşte instanţa competentă material să intervină pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, iar prin dispoziţiile art. 365 alin. (1) C. proc. civ. se stabileşte că această instanţă competentă material este, din unghiul de vedere al competenţei teritoriale, instanţa în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul, loc ales de părţi prin convenţia arbitrală, sau unde se găseşte sediul instituţiei permanente de arbitraj căreia i s-a încredinţat arbitrajul.
Aşadar, instanţa competentă să învestească o hotărâre arbitrală cu formulă executorie care. potrivit dispoziţiilor art. 3671 alin. (2) C. proc. civ., este instanţa judecătorească prevăzută de art. 342 C. proc. civ., este instanţa de judecată în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul şi carc. în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond în primă instanţă.
Prin art. 77 alin. (2) din Regulile de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României s-a dat, în fapt. expresie dispoziţiilor de mai sus ale Codului de procedură civilă, precizându-se instanţa competentă şi teritorial să învestească hotărârea arbitrală cu formulă executorie, neadăugându-se prin aceasta la legea procedurală, lege organică, aşa cum eronat a reţinut Judecătoria sectorului 3 Bucureşti.
Cum în cauză, în raport de valoarea obiectului litigiului, mai mică de 100.000 lei, instanţa de judecată care ar fi fost competentă să judece litigiul în fond în primă instanţă este judecătoria şi cum hotărârea arbitrală a cărei învestire cu formulă executorie se cere a
fost pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe Lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, cu sediul în Bucureşti, instituţie permanentă de arbitraj căreia părţile i-au încredinţat arbitrajul prin convenţia de arbitraj intervenită între ele, competenţa de învestire cu formulă executorie revine Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Faţă de cele de mai sus. conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Oradea şi Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a fost soluţionat în sensul că s-a stabilit competenţa de învestire cu formulă executorie a sentinţei arbitrale pronunţate de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
I.C.C.J., s. com., dec. nr. 3018 din 19 noiembrie 2009
