C. pen., art. 36 C. proc. pen., art. 449 alin. (2)
Instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei, atunci când se constată existenta unui concurs de infracţiuni, este instanta de a ultimei hotărâri când acesta se află în stare
de libertate, sau în cazul când cel condamnat se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Această instanţă rămâne competentă a soluţiona cauza şi în cazul în care, ulterior formulării cererii, condamnatul a fost transferat în alt loc de detentie.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3129 din 18 mai 2005
Prin două cereri, conexate, adresate Judecătoriei Timişoara, condamnatul N.V., deţinut în Penitenciarul Ploieşti, a solicitat contopirea pedepselor cu închisoarea ce i-au fost aplicate prin sentinţele penale nr. 1798/2004 a Judecătoriei Ploieşti şi nr. 451/2004 pronunţată de Judecătoria Moreni.
In drept, a invocat dispoziţiile art. 449 lit. a) C. proc. pen. şi art. 34 şi art. 36 C. pen.
Constatând că ultima dintre hotărârile de condamnare a fost pronunţată de Judecătoria Ploieşti şi că petentul se află în Penitenciarul Ploieşti, în executarea pedepsei aplicată de instanţa sus-citată, prin sentinţa penală nr. 1928 din 11 august 2004, Judecătoria Timişoara, în temeiul art. 42 C. proc. pen., raportat la art. 449 alin. (2) C. proc. pen. şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
La rândul său, această ultimă instanţă, după acordarea mai multor termene pentru lipsă de procedură cu condamnatul, care de la 10 august 2004 fusese transferat, pentru afaceri judiciare la Penitenciarul Timişoara, procedează, conform art. 42 C. proc. pen., la declinarea competenţă în favoarea Judecătoriei Timişoara, pronunţând sentinţa penală nr. 783 din 23 martie 2005.
Constatând prezenţa unui conflict negativ de competenţă, în
temeiul art. 43 alin. (1) C. proc. pen., a fost înaintat dosarul la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
Această instanţă, sesizată la 14 aprilie 2005, constată că cererea de contopire de pedepse formulată de condamnatul N.V. este de competenţa teritorială a Judecătoriei Ploieşti.
Potrivit art. 449 alin. (2) C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei, atunci când se constată existenţa unui concurs de infracţiuni, este instanţa de executare a ultimei hotărâri, sau în cazul când cel condamnat se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Or, în cauza de faţă, la data formulării cererii de contopire, condamnatul se afla în Penitenciarul Ploieşti. Faptul că, ulterior, el a fost transferat în Penitenciarul Timişoara nu are relevanţă asupra competenţei teritoriale, aşa încât în mod greşit Judecătoria Ploieşti s-a declarat necompetentă.
De altfel, aşa cum se precizează prin adresa nr. B 2/7590 din 4 mai 2005, Penitenciarul Ploieşti ne-a comunicat că N.V. are în prezent afaceri judiciare la Judecătoria Ploieşti, motiv pentru care acesta a fost transferat la Penitenciarul Ploieşti.
Pentru considerentele mai sus arătate, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. 43 alin. (I) C. proc. pen., ca instanţă ierarhic comună celor două judecătorii, a trimis dosarul spre competentă soluţionare, Judecătoria Ploieşti.
