Prin acţiunea adresată acestei instanţe şi înregistrată la data de 4.11.2008 reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei Bucureşti şi Tribunalul Suceava, a solicitat să-i fie recunoscută ca vechime în specialitate perioada 20.10.1979 – 31.12.2008 ; să-i fie acordat sporul de fidelitate corespunzător, respectiv 20% şi să se dispună efectuarea menţiunilor ce se cuvin în carnetul de muncă.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în perioada 20.10.1979 – 31.01.1997 a fost încadrată în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, în funcţia de dactilograf, iar în perioada 01.02.1997 – 31.12.1998 a fost angajata aceleiaşi unităţi în funcţia de secretar dactilograf.
În perioada 01.08.1999 – 30.10.2000 a fost angajată la Tribunalul Suceava în funcţia de grefier dactilograf, iar de la data de 01.10.2000 a fost promovată în funcţia de grefier tot la Tribunalul Suceava.
Începând cu data de 01.04.2004 s-a transferat la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, unde lucrează şi în prezent în funcţia de grefier.
Având în vedere că din anul 1979 a fost angajată ca dactilograf şi apoi ca secretar dactilograf, într-o unitate de stat, consideră că este nedreptăţită, în sensul că nu beneficiază ca şi colegii ei de sporul de fidelitate.
Potrivit art.16 alin. (1) din O.G. nr.8/2007, personalul salarizat conform acestei ordonanţe, beneficiază de un spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcţia auxiliară de specialitate, calculat la salariul de bază, după cum urmează:
– de la 5 la 10 ani – 5%
– de la 10 la 15 ani – 10%
– de la 15 la 20 ani – 15%
– peste 20 de ani – 20%
Articolul 93 din legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi ale parchetelor de pe lângă acestea defineşte vechimea în specialitate astfel:
(1) Constituie vechime în specialitate perioada în care personalul auxiliar al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea a îndeplinit oricare dintre funcţiile prevăzute la art.3, precum şi perioadele în care a îndeplinit, în cadrul instanţelor judecătoreşti, parchetelor de pe lângă acestea, procuraturii, fostelor arbitraje de stat sau departamentale şi fostelor notariate de stat, funcţia de: impiegat, secretar, secretar ajutor, secretar dactilograf, dactilograf, judecătoresc, conducător de carte funciară, arhivar, registrator, arhivar-registrator, casier, referent, stenodactilograf, şef de cabinet, funcţionar, statistician, grefier dactilograf, grefier analist programator, informatician.
(2) Constituie vechime în specialitate şi perioada în care personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea a îndeplinit funcţia de executor judecătoresc, până la data intrării în vigoare a Legii nr.188/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Perioada în care personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea a exercitat funcţii de aceeaşi natură în cadrul sau în cadrul fostelor structuri jurisdicţionale ale Curţii de Conturi constituie vechime în specialitate.
(4) Pentru grefierii informaticieni constituie vechime în specialitate şi perioadele lucrate în acelaşi domeniu, în alte unităţi.
Consideră o faptul că pentru grefierii informaticieni constituie vechime în specialitate şi perioadele lucrate în alte unităţi (fără a se menţiona care anume, putând fi şi societăţi comerciale, fabrici, etc.), iar pentru dactilografi nu există aceeaşi menţiune, deşi ori eşti informatician ori eşti dactilograf, oriunde ai fi angajat, faci acelaşi lucru.
Conform D.E.X. „dactilograf” înseamnă a bate la maşină (actualmente la calculator), ori aceeaşi activitate de dactilografiere o face şi o dactilografă de la o societate comercială, instituţie publică (poliţie), cât şi o dactilografă de la o instanţă, de la un parchet sau unitate militară.
Astfel, dispoziţiile art.4 şi art.16 din României consacră principiul egalităţii între cetăţeni,prin excluderea privilegiilor şi discriminării.
Mai mult decât atât, unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii este şi cel al nediscriminării, stipulat de dispoziţiile art. 5 din Codul Muncii, în raport de care, în cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii.
În motivarea acţiunii, reclamanta a depus, în copie xerox, carnetul de muncă.
Examinând acţiunea de faţă, instanţa o constată neîntemeiată.
Astfel, raportat la situaţia de fapt descrisă de reclamantă prin acţiune, nu se constată că în cauză s-ar fi produs faţă de reclamantă o discriminare directă sau indirectă, în sensul prevederilor art. 5 alin.3 şi alin.4 din Codul muncii.
Potrivit art.5 alin.3 din Codul muncii, constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau preferinţe, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute de legislaţia muncii.
Potrivit alin.4 al aceluiaşi text normativ, constituie discriminare indirectă actele şi faptele întemeiată în mod aferent pe alte criterii decât cele prevăzute de alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe.
Similitudinea pe care reclamanta o sugerează între munca efectivă a unui dactilograf cu cea a unui informatician este una nerealistă, motiv pentru care nu poate fi primită.
Faţă de cele de mai sus, instanţa a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei.
