Constituţie, art. 15 alin. (2)
C. civ., art. 1 Legea nr. 3/1997, art. 3
Dreptul de se naşte în momentul încetării raporturilor de muncă, ca urmare a punerii în plată a pensiei, legea aplicabilă fiind cea în vigoare la acel moment. Prin aplicarea legii care a intrat în vigoare după încetarea raporturilor de muncă s-ar încălca principiul constituţional ai neretroactivităţii legii civile
Legea nr. 3/1977, prevede la art. 3 că ,’,baza de calcul la stabilirea pensiei este media din cinci ani lucraţi consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de bază”.
Decizia civilă nr. 155/Asig din 19 mai 2006 – N.G.
Prin sentinţa civilă nr. 127/2006 a Tribunalului B., a fost admisă contestaţia formulată de reclamantul K.V. împotriva deciziilor nr. 75360/7.11.2005, nr. 75360/8.11.2005 şi nr. 75360/9.11.2005 emise de intimata Casa Judeţeană de Pensii C., pe care le-a anulat şi a obligat intimata să plătească contestatorului suma de 500 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
In decembrie 1999 a fost admisă cererea de pensionare a contestatorului adresată intimatei şi în temeiul Legii nr. 3/1997 a fost emisă decizia de pensionare pentru depusă şi limită de vârstă cu nr. 75360/29.12.1999.
Având în vedere că, raportul de muncă al contestatorului nu a încetat, dimpotrivă, acesta şi-a continuat activitatea în aceeaşi funcţie, în temeiul aceluiaşi contract individual de muncă, la aceeaşi unitate şi fară întreruperea activităţii, după cum rezultă atât din copia carnetului de muncă cât şi din adeverinţa nr. 1105/19.01.2006 emisă de angajator, decizia de pensionare sus-menţionată nr. 75360/29.12.1999 nu a mai fost pusă în aplicare, cum de altfel rezultă şi din referatul intimatei nr. 31584 din 4.11.2005.
Cu ocazia efectuării operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor, prevăzute de H.G. nr. 1550/23 septembrie 2004, s-au constatat anumite inadvertenţe privind aplicarea bazei de calcul utilizat la stabilirea pensiei contestatorului, motiv pentru care i-au fost emise cele trei decizii de revizuire a pensiei, atacate de contestator, cu nr. 75360/9.11.2005,7.11.2005, nr. 75360/8.11.2005 şi nr. 75360/9.11.2005.
Văzând că, raportul de muncă al contestatorului a încetat pentru prima dată la 1.03.2001 şi pensionarea acestuia a intervenit sub imperiul Legii nr. 3/1977, care la art. 3 prevede că „baza de calcul la stabilirea pensiei este media din cinci ani lucraţi consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de bază”, se constată că, pentru determinarea bazei de calcul în mod corect s-a utilizat ca perioadă de referinţă aceea de 28 februarie 1996 – 28 februarie 2001 pentru emiterea deciziei nr. 75360/27.02.2001 şi nu cea cuprinsă între 29.12.1994 – 29.12.1999, care s-a luat în calcul la emiterea primei decizii.
în cauză nu sunt aplicabile nici prevederile art. 62 din Legea nr. 3/1977, potrivit cu care, pensionarii pentru limită de vârstă care şi-au continuat activitatea pot cere recalcularea pensiei de asigurări sociale pentru adăugarea timpului lucrat după pensionare, la recalculare avându-se în vedere baza de calcul folosită la stabilirea iniţială a pensiei, deoarece acest text de lege vizează categoria pensionarilor care şi-au continuat activitatea după pensionare şi nu pe cei care se află în situaţia contestatorului, care a continuat activitatea nu ca pensionar, ci ca salariat, cu raport de muncă neîntreruptă, al Băncii Comerciale, nebenefiind de nicio pensie.
Tot astfel, văzând prevederile art. 1 C. civ., potrivit cu care „legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă” şi dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, conform cu care „legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, instanţa constată că, pentru revizuirea pensiei contestatorului nu sunt aplicabile nici prevederile art. 89 din Legea nr. 19/2000, având în vedere că, această lege a intrat în vigoare la data de 1 aprilie 2001, iar decizia nr. 75360/29.02.2001 a fost emisă anterior acestei date.
împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de către recurenta Casa Teritorială de Pensii C. criticându-o pentru nelegalitate şi nete-meinicie.
în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prima instanţă a reţinut în mod greşit faptul că, data la care a ieşit la contes-tatorul este 1 martie 2001, fără a ţine cont în considerente de dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 3/1977. Se mai arată în cuprinsul motivelor de recurs că data reală a ieşirii la pensie este 29.12.1999 urmare emiterii deciziei de pensionare nr. 75360 şi nu a beneficiat de plata pensiei pentru că şi-a continuat activitatea şi nu putea să cumuleze veniturile din muncă cu cele din pensie conform dispoziţiilor Legii nr. 3/1977.
Invocarea dispoziţiilor art. 89 din Legea nr. 19/2000 ca temei al revizuirii, nu încalcă principiul neretroactivităţii legii, întrucât în conformitatea cu dispoziţiile art. 189 alin. (1) din acelaşi act normativ la data de 1.04.2001 a fost abrogată Legea nr. 3/1977 iar potrivit dispoziţiilor acestui act normativ la data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile de asigurări sociale de stat, pensiile suplimentare, pensiile de asigurări sociale pentru agricultori, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, precum şi ajutoarele sociale stabilite potrivit legislaţiei de pensii devin pensii în înţelesul prezentei legi.
Recursul nu este fondat şi prin decizia civilă nr. 155/2006 a Curţii de Apel B. a fost respins, reţinându-se că prima instanţă a stabilit corect starea de fapt şi a procedat la aplicarea corectă a legii, având în vedere succesiunea în timp a legilor în materia pensiilor de asigurări sociale. Stabilirea drepturilor de pensie ale contestatorului s-a realizat iniţial prin decizia nr. 75360 din 29.12.1999, iar drepturile astfel stabilite nu au fost puse în plată, întrucât contestatorul şi-a continuat activitatea în cadrul aceleiaşi instituţii, în temeiul aceluiaşi contract de muncă.
în data de 27.02.2001 s-a emis o nouă decizie la cererea contestatorului avându-se în vedere ca bază de calcul veniturile obţinute de acesta în altă perioadă, conform Legii nr. 3/1977, după care în
23.09.2004 s-a procedat la o nouă revizuire a deciziei de pensionare ca urmare a faptului că trebuia să se aibă în vedere şi perioada efectuării studiilor.
Cele trei decizii de revizuire a pensiei contestatorului emise în datele de 7, 8 şi 9 noiembrie 2005 prin care s-a recalculat pensia sunt total nelegale, întrucât intimata a procedat la aplicarea retroactivă a legii, raporturilor juridice născute anterior apariţiei acesteia. Este fară nici un dubiu că drepturile de pensie ale reclamantului s-au născut în data de 28.02.2001 când au încetat raporturile de muncă ale acestuia ca urmare a punerii în plată a pensiei, şi legea aplicabilă era Legea nr. 3/1977. Prin apariţia Legii nr. 19/2000 care a intrat în vigoare în data de 1.04.2001 nu trebuie să fie încălcat principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, care dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.
Astfel, nu pot fi primite nici criticile formulate în recurs cu privire la data intrării în pensie a reclamantului şi nici cele legate de incidenţa în cauză a Legii nr. 19/2000, situaţiilor născute sub imperiul vechii reglementări, aşa încât pentru toate considerentele expuse mai sus instanţa urmează a respinge recursul declarat în cauză ca fiind nefondat.
