TRIBUNALUL ARGEŞ
SECŢIA CIVILĂ
Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1450/CM
Obiectul: drepturi salariale -Fond
Constată că, prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data de
01.11.2007, reclamanta I C a chemat în judecată pe pârâta S.C. P S.A, solicitând
obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite în temeiul art.168 alin.1 din
contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, pentru anii 2004-2005, precum şi
la plata drepturilor băneşti cuvenite în temeiul art.50 din acelaşi contract, cu
cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că a fost salariata pârâtei până la
data de 17.10.2005, când i-a fost desfăcut contractul de muncă potrivit art.65, 66
din Codul muncii.
Pentru anii 2004 – 2005 reclamantei nu i-au fost plătite drepturile salariale
cuvenite în temeiul art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de muncă .
Învederează reclamanta că potrivit art.50 din acelaşi contract colectiv de
muncă, era îndreptăţită la plata a 4 salarii medii nete întrucât a fost concediată în
temeiul disp.art.65 -66 Codul muncii.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.168 alin.1 şi art.50 din
Contractul colectiv de muncă .
În susţinerea acţiunii formulate reclamanta a depus la dosarul cauzei o copie
a cărţii sale de muncă.
La data de 18.03.2008, a fost depusă la dosarul cauzei de către numita P F
cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând în contradictoriu cu aceeaşi
pârâtă, achitarea drepturilor băneşti cuvenite în temeiul disp.art.168 alin.1 din
Contractul colectiv de muncă, respectiv prima pentru Paştele din 2005, precum şi
achitarea a 4 salarii cuvenite în temeiul art.50 din Contractul colectiv de muncă,
întrucât nu i s-au achitat decât drepturile băneşti prevăzute în planul social.
În motivarea acestei cereri se arată că intervenienta a fost salariata pârâtei
până în dec.2005 când a fost disponibilizată şi i s-au acordat doar drepturile băneşti
prevăzute în planul social, nefiindu-i acordate drepturile cuvenite în temeiul
disp.art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.49 Cod pr.civilă, art. 168 alin.1
şi art.50 din Contractul colectiv de muncă.
În susţinerea cererii de intervenţie a fost depusă la dosarul cauzei , în copie,
decizia nr.895/06.12.2005.
La termenul din data de 21.05.2008, pârâta a depus la dosarul cauzei
întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu obligarea
reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele considerente:
-după intrarea în vigoare a CCM, prevederile acestuia s-au aplicat
la nivelul întregii societăţi şi, în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea
130/1996, au produs efecte pentru toţi salariaţii din unitate, indiferent de data
angajării sau de afilierea lor la o organizaţie sindicală din unitate iar începând cu
anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaţilor
Petrom prin CCM, reprezentanţii societăţii şi cei ai FSLI au convenit ca pentru
toţi salariaţii societăţii drepturile salariale suplimentare de Crăciun şi de Paşte
(art. 168 alin. 1 din CCM) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat; în
acest sens fiind negociat şi inserat în CCM art. 168 alin. 2;
-pentru anul 2004, textul art. 168 alin. 2 din CCM a fost reflectat
într-o manieră identică celei din 2003 iar în fiecare an părţile CCM au procedat la
“republicarea” CCM, după negocierile purtate anual, textul art. 168 din CCM
fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din
2005;
-prin Decizia nr.3793/18.06.2007, Comisia Paritară a confirmat
intenţia părţilor cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în
salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât şi pentru anii următori., Comisia
menţionând în mod expres faptul că intenţia reală a părţilor la negocierea
CCM a fost aceea de a include bonusurile de Crăciun şi de Paşti în salariul de bază,
începând cu anul 2003, însă, pentru a evita orice interpretări contrare în privinţa
intenţiei reale a părţilor precum şi pentru a complini orice pretins viciu
formal, Comisia Paritară a adoptat la data de 31.08.2007 Decizia nr. 5140/2007
intitulata “Nota asupra precizării situaţie primelor de Paste si Crăciun, prevăzute in
art. 168 din CCM al P SA “, prin care s-a confirmat faptul că intenţia reala a
pârtilor semnatare a CCM a fost ca începând cu anul 2003, suplimentările salariale
prevăzute la alin. 1 ale art. 168 să fie incluse in salariul lunar de baza al angajaţilor,
precum si ca, începând cu 2003, părţile au înţeles ca art. 168 alin. 1 a rămas fără
obiect, luând in considerare faptul ca primele nu mai erau individualizate in mod
distinct, ci erau parte a salariului de baza ca întreg;
-cu ocazia negocierilor colective din anul 2005, în scopul de a
exprima într-o manieră mai clară intenţia reală a părţilor, prevederile CCM au
fost modificate, întrucât s-a intenţionat ca noua reglementare să prevadă cu
certitudine faptul că operaţiunea includerii drepturilor salariate mai sus-menţionate
în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci
continuă să producă efecte şi în anii următori, fiind prevăzut în mod expres că
“în anul 2003 suplimentările salariate de la alin. (1) al prezentului articol au fost
introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. “;
-s-a invocat excepţia PRESCRIPŢIEI dreptului la acţiune
potrivit art.. 283 alin. 1 lit. e din C. muncii, considerându-se că, “Cererile în
vederea soluţionării unui conflict de pot fi formulate în termen de 6 luni
de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării contractului
colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.”;
-promovarea prezentei acţiuni la momentul de faţă este nejustificată,
prematură în raport cu prevederile contractuale ce impuneau o procedură
prealabilă care avea drept consecinţă însăşi naşterea dreptului pretins, drept
afectat de îndeplinirea a cinci condiţii, respectiv: valoarea concretă, modalitatea de
acordare, condiţiile, criteriile si mai ales beneficiarii;
-simpla lectură a textului indicat, raportată la inexistenta oricărei
negocieri şi, pe cale de consecinţă, a inexistentei unui acord de voinţă în sensul
stabilirii condiţiilor legale din textul indicat, relevă, la acest moment, că valoarea
creanţei nu este stabilită, orice sumă pretinsă neavând un temei legal (lipsă caracter
lichid al creanţei), modalitatea de acordare (plată eşalonată, integral, etc.) nu a
fost stabilită, neexistând cunoscută o scadenţă a creanţei (lipsă exigibilitate),
condiţiile de acordare nu au fost stabilite, criteriile de acordare nu sunt cunoscute
(lipsă caracter cert al creanţei) iar beneficiarii nu au fost stabiliţi, astfel că, în ceea
ce priveşte această ultimă condiţie nu se poate afirma dacă reclamanţii de faţă au
sau nu calitatea de beneficiari; pe cale de consecinţă, sumele pretinse ca drept
salarial nu îndeplinesc condiţiile unei creanţe certe, lichide si exigibile, pe de-o
parte, si, pe de altă parte, reclamanţii nu pot face proba calităţii de titulari ai unui
drept;
-alte instanţe învestite cu soluţionarea unor acţiuni similare
formulate de către alţi salariaţi au apreciat că, “aceste drepturi au fost în întregime
incluse în salariile de bază ale angajaţilor începând cu anul 2003″, motiv pentru
care au respins acţiunea ca neîntemeiată;
-modalitatea de calcul invocată în susţinerea acţiunii este greşită atât
timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate si nu
raportat la fiecare subiect procesual activ in parte.
-inexistenta debitului conduce la inexistenta oricăror daune;
În susţinerea întâmpinării formulate pârâta a depus la dosarul cauzei un set
de înscrisuri (f.51-116).
Prin încheierea din data de 21.05.2008 instanţa a admis în principiu cererea
de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta P F.
La data de 17.09.2008, pârâta a depus la dosarul cauzei o nouă întâmpinare
prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamantă şi a cererii de
intervenţie formulată de intervenientă.
În motivarea acestei întâmpinări se arată că prin planul social încheiat la data
de 21.04.2005 ca urmare a procesului de reorganizare a P, s-au stabilit şi
indemnizaţiile de concediere pentru disponibilizările ce urmau a fi făcute în anul
2005 precum şi criteriile de determinare a cuantumului acestora pentru anii
următori, termenul de valabilitate al planului social fiind 31.12.2010.
Planul social – anexă la contractul colectiv de muncă al SC P SA a fost
completat la data de 09.01.2006 cu un Addendum care explica modul de calcul al
salariului mediu brut.
Atât din Planul social cât şi din Addendumul la acesta rezultă fără echivoc
regula acordării salariilor compensatorii şi suma acordată fiecărui salariat în sensul
că sumele fixe acordate drept indemnizaţie de concediere s-au stabilit în funcţie de
vechimea în muncă a fiecărui salariat, luându-se în calcul salariul mediu brut pe P pe
anul anterior disponibilizării.
Se precizează că activitatea desfăşurată de reclamantă în cadrul pârâtei a fost
supusă reorganizării, aceasta beneficiind de pachetele financiare prevăzute în Planul
social.
Conform deciziei de desfacere a contractului individual de muncă,
reclamanta şi intervenienta au primit o indemnizaţie de concediere, ţinând cont de
vechimea în P a acestora.
Se învederează că cererea reclamantei privind acordarea unei diferente este
neîntemeiată, având în vedere că suma netă acordată acesteia şi intervenientei cu
titlu de indemnizaţie de concediere, a fost corect calculată în conformitate cu
dispoziţiile Planului social ale cărui prevederi în privinţa măsurilor financiare
aplicabile salariaţilor au fost de altfel mai avantajoase faţă de prevederile
contractului colectiv de muncă care au caracter general.
La data de 06.10.2008, a fost depusă la dosarul cauzei de către numitul
Ionescu Ion o cerere de intervenţie în interes propriu prin care s-a solicitat în
contradictoriu cu pârâta SC P SA achitarea drepturilor băneşti cuvenite în temeiul
disp.art.50 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2005 şi potrivit Planului social,
cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei cereri se arată de către intervenient că a fost salariatul
pârâtei până la data de 17.11.2005, când a fost concediat şi nu i s-a plătit
indemnizaţia cuvenită în temeiul disp.art.50 din Contractul colectiv de muncă pe
anul 2005.
La data de 08.10.2008 pârâta a depus la dosarul cauzei o altă întâmpinare,
prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în raport cu
disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii, iar în ceea ce priveşte fondul cauzei a solicitat
respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea din data de 08.10.2008 instanţa a admis în principiu cererea
de intervenţie în interes propriu formulată de către intervenientul Ionescu Ion,
dispunând conceptarea acestuia în cauză.
La data de 05.11.2008 reclamanta şi intervenienţii au depus la dosarul cauzei
precizări cu privire la obiectul cererilor formulate, învederând că nu înţeleg să
conteste decizia de concediere, acţiunile lor vizând doar obligarea pârâtei la plata
drepturilor băneşti cuvenite ca urmare a concedierii, respectiv plata drepturilor
băneşti cuvenite cu ocazia Paştelui şi Crăciunului.
La acelaşi termen de judecată din 05.11.2008, pârâta a depus la dosarul cauzei
o nouă întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate ca nelegală şi
netememeinică, invocând totodată şi tardivitatea introducerii cererii de chemare în
judecată, faţă de dispoziţiile art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii.
Prin încheierea din data de 10.12.2008 instanţa a respins excepţiile
prescripţiei dreptului material la acţiune şi tardivităţii formulării cererii, invocate de
pârâtă prin întâmpinări.
Sub aspectul probatoriului, în cauză a fost încuviinţată şi administrată pentru
părţi proba cu înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Reclamanta şi intervenienţii au fost salariaţii societăţii pârâte, după cum reiese
din menţiunile înscrise în carnetele de muncă ale acestora.
Prin cererea principală formulată de reclamanta I C şi prin cererea de
intervenţie formulată de intervenienta P F, acestea au solicitat, în primul rând,
obligarea pârâtei la plata drepturilor prevăzute de art.168 alin1 din contractul
colectiv de muncă încheiat la nivelul unităţii, pentru perioada 2004-2005, drepturi de
care acestea nu au beneficiat.
Cu privire la această solicitare, instanţa reţine că potrivit art.157 alin.1
C.muncii “Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/şi colective între
angajator şi salariaţi sau reprezentanţi ai acestora.”
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabileşte in
cuprinsul art.168 alin.1 că: “Cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun salariaţii
SNP P SA, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în
cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP P SA…”.
La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că, pentru anul 2003
suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate şi aplicabile la nivelul P
SA, pe anii 2005 – 2007 au menţinut dispoziţiile art. 168 alin.1, însă alineatul 2 al
respectivului articol a fost modificat în forma: “în anul 2003 suplimentările
salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse
în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alineatului 2 al art. 168 din contractul
colectiv de muncă, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaţilor, în cursul anilor
2004-2005, suplimentările salariale prevăzute de alin. 1 al art. 168 din contractul
colectiv de muncă.
Din interpretarea alin.2 al art. 168 instanţa reţine că doar în anul 2003
aceste drepturi salariale au fost incluse în salariul de bază, urmând ca pentru anii
următori salariaţii să beneficieze de suplimentările de Paşte şi de Crăciun.
S-a susţinut de către pârâtă prin întâmpinare că pentru clarificarea intenţiei
reale a părţilor a fost creată Comisia Paritară, formată din reprezentanţii părţilor
semnatare şi că prin Decizia nr.3793/18.06.2007 aceasta ar fi confirmat faptul că
intenţia părţilor a fost aceea “de a include bonusurile cuvenite fiecărui salariat în
salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât şi pentru anii următori”, iar prin Decizia
nr.5140/2007 intitulata “Nota asupra precizării situaţiei primelor de Paste si
Crăciun, prevăzute in art. 168 din CCM al P SA” s-a confirmat faptul că intenţia
reala a părţilor semnatare a CCM a fost ca începând cu anul 2003, suplimentările
salariale prevăzute la alin.1 ale art. 168 să fie incluse in salariul lunar de baza al
angajaţilor.
Aceste adrese emise de Comisia Paritară P SA nu pot fi luate în considerare,
deoarece vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinse în art.168 alin. 1 şi 2
din CCM, după încetarea efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
S-a mai susţinut de către pârâtă prin întâmpinare că acţiunea este nejustificată
întrucât era prevăzută o procedură prealabilă ce avea drept consecinţă însăşi naşterea
dreptului pretins.
Tribunalul nu poate reţine acest argument, al inexistenţei dreptului
reclamantului în lipsa parcurgerii etapelor indicate în Contractului Colectiv de muncă,
dat fiind că dreptul s-a născut în momentul în care părţile au convenit asupra acestuia
şi a fost inserat în cuprinsul Contractului colectiv de muncă începând cu anul 2003,
fiind preluat în toate contractele colective de muncă ale anilor următori, ce au fost
înregistrate conform art. 31 alin. 2 din Legea 130/1996.
Etapele prevăzute vizează doar stabilirea concretă a cuantumului, fiind indicat
chiar în cuprinsul contractului colectiv de muncă modul de determinare, respectiv un
salariu de bază mediu pe SNP P SA, care este altul de la un an la altul, şi nicidecum
însăşi naşterea dreptului.
De asemenea, nu pot exista dubii în privinţa beneficiarilor acestor suplimentări
salariale, aceştia neputând fii alţii decât toţi salariaţii, cărora le este opozabil contractul
colectiv de muncă din momentul înregistrări acestuia.
În concluzie, lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor şi
modalităţii de acordare nu poate nega dreptul salariaţilor, asumat de părţi prin
contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări salariale.
Mai mult, pârâta nu a produs nicio dovadă din care să reiasă că pentru anii
2004-2005 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ca
în cazul anului 2003.
Potrivit dispoziţiilor art.236 alin.4 C.muncii “Contractele colective de muncă,
încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale constituie legea părţilor”, iar potrivit art.
243 alin.1″Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi”.
De asemenea, potrivit art.9 din Legea nr.130/1996 “Prevederile contractului
colectiv de muncă produc efecte pentru toţi salariaţii din unitate, indiferent de data
angajării sau de afilierea lor la o organizaţie sindicală din unitate.”
În raport de dispoziţiile legale mai sus menţionate şi de prevederile art.168
din Contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005, încheiat la nivelul SC Petrom
SA, instanţa reţine că reclamanta I C şi intervenienta P F au dreptul la
suplimentarea drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC
Petrom SA cu ocazia sărbătorilor de Paşte şi de Crăciun, în raport de perioada
efectiv lucrată în cadrul unităţii pârâte, acţiunea principală şi cererea de intervenţie
fiind întemeiate, în ceea ce priveşte această solicitare, urmând a fi admise în parte.
În consecinţă va fi obligată pârâta SC P SA Bucureşti să plătească reclamantei
drepturile salariale suplimentare neacordate, reprezentând primele de Paşte şi
Crăciun pe anul 2005, şi intervenientei – prima de Paşte pe anul 2005, drepturi ce
se vor calcula în raport de salariul mediu de bază pe SC P SA, din care se vor
deduce contribuţiile la CAS, CASS, şomaj şi impozitul, şi se vor actualiza cu
indicele de inflaţie la data plăţii efective, potrivit art.161 alin.4 C.muncii.
Pe lângă obligarea pârâtei la plata drepturilor prevăzute de art. 168 alin.1
din CCM, reclamanta şi intervenienta au mai solicitat şi obligarea pârâtei la plata
drepturilor băneşti cuvenite în temeiul art.50 din CCM. Aceeaşi solicitarea a
formulat-o şi intervenientul Ioniţă Ion prin cererea de intervenţie în interes
propriu depusă la dosarul cauzei.
Au precizat reclamanta şi intervenienţii că le-au fost desfăcute contractele
individuale de muncă în temeiul art.65-66 din Codul muncii, astfel că potrivit art.50
din CCM erau îndreptăţiţi la plata a patru salarii medii nete, având o vechime mai
mare de 15 ani în cadrul societăţii pârâte, nefiindu-le achitate decât drepturile
băneşti prevăzute în planul social.
Cu privire la această solicitare, instanţa reţine că într-adevăr reclamantei şi
intervenienţilor le-au fost desfăcute contractele individuale de muncă în temeiul
art.65-66 din Codul muncii.
Prin deciziile de încetare a contractului individual s-a stabilit şi valoarea
indemnizaţiei de concediere ce urma fi acordată fiecărui salariat, potrivit art.50 din
C.C.M., completat cu prevederile Planului Social, ţinând cont de vechimea în P a
salariatului.
In ceea ce priveste cuantumul indemnizaţiei de concediere, instanta retine ca
la nivelul pârâtei a existat, dincolo de prevederile contractului colectiv de munca la
nivel de unitate, un Plan Social de concediere colectiva a cărui varianta finala a fost
definitivata la data de 21.04.2005, cu valabilitate de la data semnării lui si pana la
data de 31.12.2010..
Conform acestui plan social, pentru fiecare salariat se acorda un număr de
salarii, in funcţie de vechimea in cadrul Petrom.
Raportat la acest fapt, Tribunalul retine ca intenţia partilor nu a fost aceea de
a cumula indemnizaţiile din planul social cu cele din contractul colectiv de munca la
nivel de Petrom. Aceasta deoarece, legea partilor, CCM, prevede in art.50 alin 3 ca
valorile acordate efectiv cu ocazia concedierilor colective vor fi stabilite prin
negociere cu FSLI P. Or, acest lucru s-a realizat si a avut ca urmare iniţierea
Planului Social care cuprinde prevederi superioare celor existente in contractul
colectiv de munca.
Versiunea finala a Planului Social nu poate fi considerata o completare a
CCM la nivel de unitate, de vreme ce in temeiul punctului I acesta se constituie,
prin voinţa partilor, ca o anexa la contractul colectiv de munca, valabilitatea sa fiind
de la momentul semnării si pana la data de 31.12.2010. In aceste condiţii,
prevederile cuprinse in art.50 din CCM sunt, de fapt, incluse in rezultatul
negocierilor dintre P si FSLI P.
În raport de aceste considerente, instanţa urmează să respingă cererea
reclamantei I C şi intervenientei P F privind obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei
de concediere, în temeiul art.50 din CCM.
Pentru aceleaşi considerente, urmează a fi respinsă şi cererea de intervenţie
în interes propriu formulată de intervenientul I I.
În temeiul art.274 cod pr.civilă, va fi obligată pârâta la 250 lei cheltuieli de
judecată către reclamantă, şi la 250 lei cheltuieli de judecată către intervenienta P F.
HOTĂRĂŞTE
Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta I C, în contradictoriu
cu pârâta SC P SA, – A P.
Admite în parte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de
intervenienta P F.
Obligă pe pârâta SC P SA Bucureşti să plătească reclamantei drepturile
salariale suplimentare neacordate, reprezentând primele de Paşte şi Crăciun pe anul
2005 şi intervenientei – prima de Paşte pe anul 2005, drepturi ce se vor calcula în
raport de salariul mediu de bază pe SC P SA, din care se vor deduce contribuţiile la
CAS, CASS, şomaj şi impozitul şi se vor actualiza cu indicele de inflaţie la data plăţii
efective.
Respinge cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul
I I.
Respinge cererile privind obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei de
concediere către reclamantă şi intervenienta P F.
Obligă pe pârâtă la 250 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă şi la 250
lei cheltuieli de judecată către intervenienta P F.
Definitivă şi de drept.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică de la 12
Decembrie 2008.
8
