Prin sentinţa civilă 139/2005 s-a admis acţiunea reclamantului şi a fost anulată dispoziţia 4048/23.02.2005 emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române şi s-a dispus radierea sancţiunii disciplinare.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1768/2005 reclamantul T.V. în contradictoriu cu pârâta Inspectoratul General al Poliţiei Române (I.G.P.R.), a solicitat anularea sancţiunii disciplinare şi obligarea pârâtei la plata daunelor.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că pârâta i-a aplicat sancţiunea mustrării fiindu-i retras şi salariul de merit. Se arată că sancţiunea a fost aplicată fără consultarea consiliului de disciplină încălcându-se dispoziţiile art.59 pct.l din Legea 360/2002, că nu s-a dat posibilitatea să-şi formuleze apărările. Că în urma evaluării unităţii s-a obţinut calificativul “bine” ceea ce nu justifică aplicarea sancţiunii. Că sancţiunea aplicată 1-a împiedicat să participe la concursul pentru ocuparea unei funcţii de conducere, că i-a fost retras salariul de merit.
Prin întâmpinare pârâta I.G.P.R. invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive susţinând că sancţiunea a fost dispusă de ministrul administraţiei şi internelor iar cercetarea prealabilă s-a realizat de Corpul de control al ministrului. In fond s-a susţinut că reclamantul nu a întocmit documentele de organizare şi planificare a muncii cu respectarea normelor în vigoare, că activitatea acestuia a avut un caracter formal.
Reclamantul şi-a completat acţiunea solicitând să se judece în contradictoriu cu pârâta Ministerul Administraţiei şi Internelor (M.A.I.).
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa reţine următoarele:
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a I.G.P.R., instanţa retine că aceasta nu este fondată.
Actul contestat de reclamant a fost emis de către pârâta I.G.P.R. în exercitarea competenţelor sale prevăzute de lege.
În consecinţă, chiar dacă actele premergătoare au fost încheiate de alte instituţii, pârâta I.G.P.R. are calitate procesuală pasivă şi în consecinţă excepţia va fi respinsă.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, acţiunea este întemeiată pentru următoarele considerente:
În perioada 24.01 – 24.02.2005, Corpul de control al ministrului administraţiei şi internelor a efectuat un control la Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bacău având ca obiective: capacitatea de acţiune a unităţii, stilul şi metodele de muncă ale cadrelor de conducere, nivelul pregătirii personalului, ordinea regulamentară şi practica disciplinară, sistemul de relaţionare internă şi externă, măsurile întreprinse şi rezultatele înregistrate în domeniile protejării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, prevenirii şi combaterii criminalităţii, menţinerii ordinii şi siguranţei publice. În urma controlului s-a reţinut, în ceea ce priveşte organizarea şi gestionarea principalelor resurse ale unităţii, activitatea juridică de relaţii publice şi secretariat, că planul de alarmare al unităţii nu a fost întocmit în conformitate cu ordinele de linie şi nu cuprinde modul de acţiune al personalului în diferite situaţii de urgenţă, că analizele semestriale conţin doar aprecieri generale. De asemenea planul de pază nu este completat cu măsuri de pază întărite, că nu s-a întocmit planul de apărare separat de planul de pază. S-au reţinut deficienţe şi în Planul de ordine publică al mun.Bacău şi nu s-a stabilit componenţa Grupei pentru conducerea mobilizării şi nu s-a prezentat Fişa cu organizarea Punctului de conducere a mobilizării. S-a reţinut prin actul de control că de aceste disfuncţii, în mare parte este răspunzător reclamantul iar prin cap.7.1. al actului de control s-a propus sancţionarea acestuia cu mustrare, propunere însuşită de pârâta I.G.P.R. care a emis dispoziţia 4048/23.02.2005 contestată de reclamant.
Potrivit art.59 al.l din Legea 360/2002 modificată prin O.U.G. 89/2003, sancţiunile disciplinare se stabilesc şi se aplică numai după cercetarea prealabilă, cercetare a cărei procedură se reglementează prin ordin al ministrului de interne (alin.2).
În aplicarea acestor dispoziţii legale a fost emis Ordinul 400/2004 care prin Secţiunea a 2-a a consacrat procedura cercetării prealabile care cuprinde dispoziţii care să asigure atât stabilirea corectă a faptelor imputate cât şi respectarea dreptului la apărare.
Potrivit art.33 din ordin, în urma cercetării prealabile se încheie un raport de cercetare care cuprinde: descrierea faptei sesizate şi persoanele implicate, modalităţile şi procedeele verificării, concluziile privind existenţa sau inexistenţa aspectelor sesizate, încadrarea juridică a faptelor cu indicarea probelor şi a dovezilor pe care se întemeiază cauzele şi condiţiile care au favorizat comiterea abaterilor, aprecieri privind atitudinea şi conduita persoanei.
Potrivit art.37 din ordin sancţionarea poliţistului se poate face şi la propunerea Corpului de control, actele întocmite de acesta constituie acte de cercetare prealabilă numai dacă sunt întocmite cu respectarea procedurii cercetării prealabile.
Aşa cum s-a reţinut, sancţionarea reclamantului s-a realizat în baza Raportului privind rezultatele inspecţiei înregistrat sub nr.S/34009/11.02.2005 însă, pentru ca acesta să constituie şi act de cercetare prealabilă, trebuia să fi fost întocmit cu respectarea acestei proceduri.
Or, din conţinutul actului, cât şi din probele administrate rezultă că la întocmirea raportului nu au fost respectate dispoziţiile art.29 şi 32 din Ordinul 400/2004.
Astfel, potrivit art.29 al.2 din ordin “ascultarea poliţistului cercetat, consemnarea cererilor şi susţinerilor sale sunt obligatorii” or, din raportul S/34009/2005 nu rezultă că ofiţerii din corpul de control l-ar fi ascultat pe reclamant. De asemenea, la terminarea verificărilor, reclamantul trebuia citat şi adus la cunoştinţa acestuia, sub semnătură, conţinutul raportului de cercetare.
Nici această dispoziţie legală nu a fost respectată. Împrejurarea că acest raport a fost prezentat în comanda inspectoratului nu acoperă, pentru situaţiile în care se tinde ca acel act să constituie şi un act de cercetare prealabilă, această exigenţă a art.37 al.2 din Ordinul 400/2004, procesul verbal din 27.01.2005 nu poate constitui o dovadă a prezentării raportului de cercetare prealabilă. Pe de o parte, din conţinutul acestuia nu rezultă cum a participat la această prezentare, nu a fost semnat de reclamant. Mai mult, procesul verbal este întocmit pe 27.01.2005, înainte
de terminarea controlului şi încheierea raportului prin care s-a propus sancţionarea (4.02.2005).
În ceea ce priveşte fondul cauzei sancţiunea este netemeinică.
Astfel, în actul de control nu s-a precizat care sunt abaterile concrete săvârşite de reclamant, gravitatea acestora, menţionându-se generic că reclamantul ar fi culpabil de disfuncţiile constatate. De asemenea nu s-a avut în vedere situaţia personală a acestuia, faptul că din 2001 şi până în 2004, pentru chiar perioada verificată, reclamantul a obţinut numai calificativul “foarte bine”.
Sentinţa civilă nr.139/21.11.2005 a Curţii de Apel Bacău
