C. muncii, art. 17, 18, 40, 48
Executarea contractului este guvernată de principiul stabilităţii în muncă, ceea ce presupune că modificarea lui nu poate interveni decât în condiţiile prevăzute de lege. Angajatorul nu poate modifica definitiv funcţia şi salariul contestatorului pe motivul îmbunătăţirii activitătii financiar-contabile a unitătii.
* »
Principiul simetriei actelor juridice impune acordul mutual al părţilor în ceea ce priveşte modul de a contractului de muncă şi obligaţiile părţilor.
C.A. Alba-lulia, Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 357 din 6 martie 2006
Prin sentinţa civilă pronunţată de Trib. Hunedoara în dosar nr. 54/2005, s-a admis contestaţia formulată de contestatorul G.F. împotriva deciziei nr. 54 din 1 august 2005, emisă de intimata C.A.R.P. Deva şi, în consecinţă, s-a anulat această decizie şi a fost obligată intimata la plata diferenţelor salariale cuvenite pe perioaaa 15 august 2005-3 noiembrie 2005.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile art. 41 şi 17 C. muncii, nulitatea actului atacat prin care intimata a modificat elementele esenţiale ale contractului de muncă în ce priveşte funcţia deţinută, felul muncii precum şi salariul contestatorului.
Recursul declarat de intimata C.A.R.P. Deva a fost respins ca nefondat.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 969 C. civ., regula în materie instituită expres şi în raportul juridic de muncă prin art. 41 alin. (1)
C. muncii, este modificarea contractului individual de muncă prin acordul părţilor.
Prin excepţie, este posibilă modificarea unilaterală numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege. în toate cazurile în care este posibilă modificarea unilaterală a contractului de muncă, aceasta este însă temporară.
Clauzele referitoare la felul muncii, locul muncii, durata contractului, salariul, condiţiile de muncă, timpul de muncă şi timpul de odihnă, fiind clauze fundamentale ale contractului individual de muncă, nu pot fi modificate de regulă, decât prin acordul părţilor [art. 41 alin. (3) C. muncii].
In speţă, prin decizia nr. 54 din 1 august 2005, emisă de intimată, a dispus, începând cu data de 15 august 2005, încadrarea intimatului pe funcţia de administrator pe durată nedeterminată, prin schimbarea funcţiei sale de director-administrativ şi cu stabilirea unui salariu de încadrare brut de 550 lei RON.
Din conţinutul acestei decizii rezultă modificarea unilaterală de către angajator cu caracter definitiv a clauzelor referitoare la funcţie, felul muncii şi salariul salariatului în cauză, pe considerentul reieşit din întâmpinarea depusă la dosar de îmbunătăţire a activităţii financiar-contabile a unităţii.
Schimbarea funcţiei având ca rezultat şi micşorarea salariului nu putea fi făcută decât cu asentimentul salariatului, în cazul de faţă angajatorul procedând la modificarea unilaterală a contractului cu încălcarea dispoziţiilor Codului muncii sus enunţate, întrucât atât funcţia, cât şi salariul constituie elemente esenţiale ale contractului, ce trebuie avute în vedere de părţi la încheierea acestuia şi care nu pot fi schimbate decât pe timp limitat şi tot cu acordul părţilor.
Schimbarea funcţiei şi a salariului în mod unilateral nu este admisibilă nici chiar atunci când unitatea trece printr-un proces de reorganizare, fiind necesare înştiinţarea şi acordul salariatului (art. 17, 18 C. muncii).
Or, prerogativa angajatorului la autoorganizare, reieşită din art. 40 C. muncii, invocată de recurent nu dă dreptul acestuia de a modifica clauzele contractului individual de muncă, aşa cum s-a procedat în cauză, în baza acordului salariatului, angajatorul având la îndemână alte mijloace legale de clarificare a raportului juridic de muncă dintre părţi într-o asemenea situaţie.
Aşa fiind, atâta vreme cât în cauză nu există acordul salariatului în ce priveşte funcţia şi salariul oferit de angajator şi nu ne aflăm în nici unul din cazurile acceptate de legiuitor pentru modificarea unilaterală de către angajator a contractului individual de muncă (art. 48 C. muncii), în mod legal şi temeinic prima instanţă a constatat nulitatea deciziei care nesocoteşte astfel normele legale în materie.
Faţă de cele ce preced, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 81 Legea nr. 168/1999, Curtea a respins ca nefondat recursul cu care a fost învestită.
