Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată la nr.3291/207/2007, reclamanta H.M. a chemat in judecată primăria C. solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să o oblige să-i elibereze o autorizaţie de construcţie în temeiul Lg.50/1991 R.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că deţine în proprietate o casă situată pe un teren în Mun.C. cu 3 camere, cămară, bucătărie, 2 holuri, baie, conform hotărârii judecătoreşti nr.5925/19.12.2002.
Precizează reclamanta că acoperişul casei s-a degradat intre timp datorită folosirii abuzive de către fostul soţ şi de aceea necesită o reparaţie substanţială.
În acest sens a solicitat primăriei eliberarea unei autorizaţii necesare executării reparaţiei însă aceasta in mod nejustificat refuză eliberarea acestui act.
În drept, reclamanta invocă dispoziţiile art. 1073 c.civ. şi dispoziţiile Lg.50/1991 R.
Primăria Mun. C. a invocat excepţia necompetentei materiale a Judecătoriei Caracal de a soluţiona cauza, având în vedere că actul solicitat să fie eliberat de reclamantă este un act administrativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 158 alin.1. CPC, când în faţa instanţei de judecată se pune in discuţie competenţa acesteia, este obligată să stabilească instanţa competentă, iar potrivit art. 159 alin.1. pct.2. CPC necompetenţa este de ordine publică când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad.
Pe de altă parte, potrivit art. 10 din Lg.554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ fiscale.
Până la constituirea tribunalelor administrativ fiscale aceste litigii se soluţionează de secţiile de contencios administrativ ale tribunalelor, conform dispoziţiilor art. 30 din Lg.554/2004.
Având în vedere aceste considerente, instanţa a admis excepţia invocată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt – secţia contencios administrativ ca instanţă competentă material.
Postat 5.11.2007
