Potrivit art. 494 din Codul de procedură penală, competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti este fie instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul.
întrucât la data condamnării competenţa de a judeca o infracţiune prevăzută de Legea nr. 56/1992 aparţinea tribunalului ca instanţă de fond, cererea de reabilitare se va adresa acestei instanţe potrivit competenţei alternative prevăzute de art. 494 din Codul de procedură penală.
Modificarea ulterioară a competenţei materiale nu are relevanţă, atâta timp cât textul de lege se referă la instanţa care a judecat cererea sau la instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul, iar nu la instanţa care judecă o asemenea cerere la momentul introducerii acesteia.
(Sentinţa nr. 6 din 27februarie 2003 – Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 1240 din 20.12.2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală, în baza art. 42 din Codul de procedură penală, a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe petiţionarul L.N. în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
A constatat conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Curtea de Apel Bucureşti în vederea soluţionării conflictului.
S-a reţinut că, prin cererea formulată la data de 2.10.2002, condamnatul P.N. a solicitat reabilitarea judecătorească pentru pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 35 din 12.03.1998 a Tribunalului Caraş-Severin.
Prin Sentinţa penală nr. 1324 din 30.10.2002 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Tribunalul a constatat că, prin instanţa corespunzătoare celei care a judecat în primă instanţă, conform art. 494 din Codul de procedură penală, trebuie să se înţeleagă aceea care, la data introducerii cererii de reabilitare, este competentă a judeca în primă instanţă infracţiunea pentru care petentul a fost condamnat.
Deşi, la data condamnării, competent a judeca infracţiunea prevăzută de Legea nr. 56/1992 era tribunalul, la data introducerii cererii competenţa aparţinea judecătoriei.
Curtea a stabilit competenţa soluţionării cererii de reabilitare în favoarea Tribunalului Bucureşti din următoarele considerente:
Art. 494 din Codul de procedură penală stabileşte competenţa alternativă între instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea, în speţă Tribunalul Caraş-Severin, şi instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială domiciliază condamnatul, respectiv Tribunalul Bucureşti, instanţă corespunzătoare Tribunalului Caraş-Severin.
Modificarea ulterioară a competenţei materiale nu are relevanţă atâta timp cât textul de lege se referă la instanţa care a judecat cauza sau la cea corespunzătoare acesteia, şi nu la instanţa care judecă la momentul introducerii cererii.
Dacă s-ar da o altă interpretare textului, s-ar putea ajunge în situaţia inacceptabilă în care, dacă petentul ar domicilia pe raza instanţei care a judecat cauza în care s-a pronunţat condamnarea, va înainta cererea la tribunal (Tribunalul Caraş-Severin), iar dacă îşi schimbă domiciliul ar fi competentă judecătoria.
Aşa fiind, Curtea a stabilit competenţa soluţionării cererii de reabilitare în favoarea Tribunalului Bucureşti.
