Cauta in aceasta categorie:

Competenţa teritorială în soluţionarea acţiunii în anulare

O.G. nr. 5/2001, art. 2 alin. (1), art. 8 alin. (1)-(2) C. proc. civ., art. 5 Competenţa teritorială în soluţionarea cererii în anulare aparţine instanţei care s-a considerat competentă să judece somaţia de plată. I.C.C.J., s. com., dec. nr. 3017 din 19 noiembrie 2009, Prin sentinţa civilă nr. 1844/19.03.2009 a Judecătoriei Satu Mare a...

Citeste mai mult...

Timbru judiciar. Cerere neevaluabilă în bani

Legea nr. 146/1997, art. 3 lit. o), art. 20 O.G. nr. 32/1995, art. 3 alin. (2) Dat fiind că legiuitorul a considerat neevaluabile în bani cererile având ca obiect somaţia de plată, sunt incidente, în privinţa timbrului judiciar, prevederile art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, conform cărora „cererile de chemare în judecată,...

Citeste mai mult...

Dreptul reclamantei-creditoare de a alege instanţa alternativ competentă în temeiul convenţiei părţilor

C. civ. 1864, art. 969 C. proc. civ., art. 10 alin. (1) pct. 4, art. 12 O.U.G. nr. 119/2007, art. 5 alin. (1) Competenţa teritorială de soluţionare a ordonanţei de plată se determină potrivit regulilor prevăzute de lege pentru soluţionarea fondului. Competenţa teritorială este alternativă în cazul alegerii instanţei prin convenţia părţilor numai în...

Citeste mai mult...

Neinvocarea clauzei compromisorii în faţa primei instante

C. proc. civ., art. 3434 alin. (2) lit. a) Excepţia necompetenţei instanţelor de drept comun, invocată în cererea în anularea somaţiei de plată, este neîntemeiată, câtă vreme, în faţa instanţei de fond, debitorul şi-a formulat apărările pe fondul cauzei, fără nicio rezervă întemeiată pe convenţia arbitrală. Trib. Vrancea, s. corn. şi de cont. adm. şi...

Citeste mai mult...

Calificarea acţiunii deduse judecăţii. Somaţie de plată

Legea nr. 24/2000, art. 15 O.U.G. nr. 119/2007 Instanţa este obligată să facă o corectă încadrare juridică a cererii, indiferent de temeiul de drept invocat de părţi şi, faţă de dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, respectiv art. 15 din acest act normativ, referitor la evitarea paralelismelor...

Citeste mai mult...

Repararea integrala a prejudiciului. Obligarea la plata despăgubirilor achitate de creditor unui alt partener contractual

C. civ., art. 1083-1085 în condiţiile în care părţile au stipulat că, pentru executarea necorespunzătoare a obligaţiilor asumate, partea răspunde material până la concurenţa sumelor echivalente cu nivelul prejudiciului real creat, inclusiv a prejudiciilor create indirect beneficiarului şi terţilor, poate fi angajată răspunderea debitorului pentru recuperarea despăgubirilor achitate de creditor unui alt partener contractual. Trib. Bucureşti, Secţia...

Citeste mai mult...

Prejudiciu previzibil şi direct. Expertiză ipotetică. Rezilierea contractului. încheierea unui nou contract

C. civ., art. 1086 Nu sunt supuse reparării prejudiciile indirecte, deoarece în materie de răspundere civilă contractuală este reparabil numai prejudiciul direct, care se găseşte în legătură cauzală cu faptul care a generat neexecutarea contractului. Este supus reparaţiei numai prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului, iar daunele reprezentând creşterea preţului de execuţie au caracter de prejudiciu imprevizibil,...

Citeste mai mult...

Momentul plăţii. Executarea ordinului de plată. Responsabilitatea băncii pentru plata cu întârziere

Momentul plăţii datoriei nu este momentul în care debitorul ordonă plata, ci momentul în care creditorul obligaţiei intră efectiv în posesia creanţei. întârzierea băncii în executarea ordinului de plată nu dă dreptul beneficiarului plăţii să ceară despăgubiri, deoarece între bancă şi beneficiar nu există raporturi juridice, acest drept avându-l numai ordonatorul plăţii. C.S.J., Secţia comercială, decizia...

Citeste mai mult...

Plata. Imputaţia plăţii. Opţiunea debitorului

C. civ., art. 1110, art. 1111, art. 1113 Potrivit art. 1110 şi art. 1111 C. civ., debitorul este chemat să decidă primul asupra cărei obligaţii impută plata efectuată, în condiţiile în care are de stins debite provenind din raporturi contractuale diferite, încheiate cu acelaşi creditor; în situaţia în care debitorul nu înţelege să arate ce debit...

Citeste mai mult...

Transport feroviar. Toleranţa de pierdere a mărfii. Dovadă

O.G. nr. 7/2005, Anexă1), art. 61 Operatorul de transport feroviar nu răspunde, potrivit prevederilor art. 61 alin. (8) din O.G. nr. 7/2005, pentru mărfurile care, datorită naturii lor, suferă în mod obişnuit o pierdere din masă în timpul transportului, oricare ar fi parcursul efectuat, decât de acea parte din lipsa care depăşeşte toleranţa de 2% din...

Citeste mai mult...

înscrisuri netraduse în limba română. Forţă probantă

C. com., art. 46 C. civ., art. 1169, art. 1170 C. proc. civ., art. 112 alin. (4) în mod corect s-a retinut în considerentele hotărârii atacate că reclamanta nu şi-a dovedit pretenţiile cu mijloacele de probă prevăzute de art. 46 C. com., proba cu înscrisuri administrată nefiind relevantă câtă vreme acestea nu sunt traduse în limba română. C.A....

Citeste mai mult...

Factura fiscală. Lipsa ştampilei. Lipsa comenzii

scrise. Semnătura administratorului. Consecinţe C. com., art. 46 împrejurarea că pe factură nu a fost aplicată ştampila societăţii nu este de natură să conducă la concluzia că nu a fost acceptată la plată, deoarece art. 46 C. com. nu impune cerinţa aplicării ştampilei, ci doar a existenţei semnăturii. Nu este necesară nici prezentarea unei comenzi scrise, în...

Citeste mai mult...

Facturi pro-forma. Lipsa forţei probante

C. com., art. 46 Facturile pe care se întemeiază acţiunea sunt facturi pro-forma, şi nu facturi legale, aşa cum rezultă din dosarul de fond. Conform art. 46 C. com., obligaţiile comerciale se probează cu facturi acceptate, în sensul de facturi legale acceptate. Aceste documente contabile, care produc consecinţe pe plan juridic, trebuie să respecte dispoziţiile legii, întrucât nu...

Citeste mai mult...

Acceptarea tacită a facturii

C. com., art. 46 Acceptarea facturii poate fi expresă sau tacită, dar în acest ultim caz trebuie să fie neîndoielnică şi să reprezinte manifestarea de voinţă a persoanei care angajează pe comerciantul persoană juridică în raporturile cu terţii. Simpla tăcere a destinatarului facturii nu poate avea semnificaţia unei acceptări tacite în condiţiile în care nu sunt...

Citeste mai mult...

Factură comercială acceptată tacit. Forţa probantă a acesteia

C. com., art. 36, art. 46 Dovada executării prestaţiilor s-a făcut cu factură comercială. Factura fiind acceptată tacit, prin executarea plăţii parţiale, ea face dovada împotriva destinatarului, cu privire la menţiunile pe care le cuprinde, inclusiv cu privire la termenul de plată. C.S.J., Secţia comercială, decizia nr. 3279 din 29 mai 2001, în P.R. nr. 4/2002, p....

Citeste mai mult...

Contract de închiriere încheiat cu autoritatea publică locală. Chirie datorată. Natura juridică a creanţei

O.G. nr. 92/2003 Suma ce reprezintă chirie pentru spaţiul deţinut în temeiul unui contract de închiriere încheiat cu autoritatea publică locală nu poate fi calificată drept creanţă fiscală în sensul prevederilor O.G. nr. 92/2003, deoarece nu rezultă dintr-un raport juridic fiscal, existent între părţi, ci din convenţia părţilor reglementată de norme de drept privat. Locatorul nu poate...

Citeste mai mult...

Obligaţii comerciale. Locul plăţii

C. proc. civ., art. 10 pct. 4, art. 12 Cu privire la locul plăţii, în condiţiile în care nu există o convenţie care să reglementeze acest aspect, urmează a se avea în vedere dispoziţiile legale care reglementează efectuarea plăţilor între agenţii economici. Conform normelor bancare, locul plăţii este locul unde beneficiarul plăţii îşi are deschis contul...

Citeste mai mult...

Raportul dintre voinţa reală şi voinţa declarată. Interpretarea contractului după intenţia comună a părţilor

C. civ., art. 977 în situaţia unor clauze susceptibile de sensuri diferite, devin aplicabile dispoziţiile art. 977 C. civ., potrivit cărora interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante, iar nu după sensul literal al termenilor. în dreptul român, între voinţa reală (internă) şi manifestarea de voinţă (voinţa declarată) prevalează, în principiu, voinţa reală,...

Citeste mai mult...

încheierea contractului. Reprezentarea părţilor

C. civ., art. 969 Decretul nr. 31/1954, art. 35 Contractele comerciale se consideră încheiate dacă manifestarea de voinţă a părţilor, oferta şi acceptarea ofertei sunt concordante. Pentru ca pretinsele convenţii să-şi poată produce efecte juridice, se impune să fie încheiate cu un reprezentant autorizat al societăţii beneficiare, îndreptăţit legal de a reprezenta persoana juridică în raporturile...

Citeste mai mult...