– art.5 alin.2 din Legea nr.554/2004
– art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001
Potrivit art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, decizia sau, dupa caz dispozitia, motivata de respingere a notificarii sau a cererii de restituire în natura poate fi atacata de persoana care se pretinde îndreptatita la sectia civila a tribunalului în a carui circumscriptie se afla sediul unitatii detinatoare sau, dupa caz, al entitatii învestite cu solutionarea notificarii, în termen de 30 de zile de la comunicare.
De altfel, în art.4 al dispozitiei contestate se mentioneaza ca poate fi atacata în justitie la sectia civila a Tribunalului Ialomita.
De altfel, în art.4 al dispozitiei contestate se mentioneaza ca poate fi atacata în justitie la sectia civila a Tribunalului Ialomita.
Cele doua actiuni au fost înregistrate la sectia civila a acestui tribunal, dar au fost solutionate ca litigii de administrativ, avându-se în vedere temeiul de drept invocat de reclamant, respectiv Legea nr.554/2004.
Curtea constata ca potrivit art.5 alin.2 din Legea nr.554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede prin lege organica o alta procedura judiciara.
Curtea constata ca potrivit art.5 alin.2 din Legea nr.554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede prin lege organica o alta procedura judiciara.
Litigiul având ca obiect contestarea dispozitiilor emise în temeiul Legii 10/2001 sunt litigii civile si nu litigii de contencios administrativ, Legea nr.10/2001 reglementând o anumita procedura judiciara pentru desfiintarea lor, nefiind aplicabile dispozitiile Legii 554/2004.
Litigiul având ca obiect contestarea dispozitiilor emise în temeiul Legii 10/2001 sunt litigii civile si nu litigii de contencios administrativ, Legea nr.10/2001 reglementând o anumita procedura judiciara pentru desfiintarea lor, nefiind aplicabile dispozitiile Legii 554/2004.
Este adevarat ca reclamantul a indicat ca temei juridic legea contenciosului administrativ, dar instanta nu este tinuta de temeiul de drept invocat de parte, având obligatia calificarii corecte a obiectului actiunii si a disp. legale aplicabile.
Este adevarat ca reclamantul a indicat ca temei juridic legea contenciosului administrativ, dar instanta nu este tinuta de temeiul de drept invocat de parte, având obligatia calificarii corecte a obiectului actiunii si a disp. legale aplicabile.
În conditiile în care reclamantul solicita anularea dispozitiei emisa în temeiul Legii nr.10/2001, instanta de contencios administrativ investita cu solutionarea cauzei trebuia sa procedeze la stabilirea normelor legale incidente si în raport de acestea, sa înainteze dosarul în vederea solutionarii de catre un complet specializat în judecarea cauzelor civile.
În conditiile în care reclamantul solicita anularea dispozitiei emisa în temeiul Legii nr.10/2001, instanta de contencios administrativ investita cu solutionarea cauzei trebuia sa procedeze la stabilirea normelor legale incidente si în raport de acestea, sa înainteze dosarul în vederea solutionarii de catre un complet specializat în judecarea cauzelor civile.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VIII A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.999/09.04.2009)
Asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.925/F din 13.11.2008 pronuntata de Tribunalul Ialomita – Sectia Civila a fost respinsa ca tardiv formulata cererea reclamantului Z. V., în contradictoriu cu pârâtii Primaria Municipiului Fetesti, Primarul Municipiului Fetesti – C. G., secretar – R. N. si Comisia Locala pentru Aplicarea Legii 10/2001 Fetesti.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca prin Dispozitia nr.388 din data de 02 februarie, Primaria Municipiului Fetesti a retras Dispozitia nr.508/2002 si a respins cererea formulata de reclamantul Z. V. de restituire în natura pentru terenul situat în Fetesti, strada C. nr.516.
S-a propus acordarea unei masuri reparatorii în echivalent, constând în despagubiri.
Solutionând cu prioritate exceptia tardivitatii invocata de parata Primaria Municipiului Fetesti, tribunalul a avut în vedere conditiile prevazute de Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, în report de temeiul de drept pe care a înteles sa-I invoce reclamantul prin cererile de chemare în judecata, formulate în ambele dosare, conexate, instanta retine în primul rând caracterul atipic al cererilor, în masura în care acesta are la indemna caile legale prevazute in Legea nr.10/2001.
Analizând motivate de nulitate invocate de reclamant, tribunalul retine ca acestea nu sunt de natura a atrage nulitatea cererii, astfel ca aceasta nu poate fi invocata oricând.
Astfel, instanta retine ca se invoca nulitatea unui act emis de Primaria Municipiul Fetesti la data de 02 februarie 2006 solicitându-se obligarea acesteia sa emita o noua decizie.
Fata de termenul de 6 luni, prevazut de art.11 din Legea nr.554/2004 si de data de 02 februarie 2006, tribunalul priveste cererile depuse ca fiind tardive.
Împotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamantul aratând ca sentinta a fost data cu încalcarea dispozitiilor Codului de procedura civila, deoarece nu a primit întâmpinarile tuturor partilor nu i-a fost admisa cererea verbala de a administra proba cu înscrisuri.
De asemenea, instanta de judecata a refuzat sa primeasca în timpul sedintelor de judecata înscrisuri prin care reclamantul se apara si nu a dezbatut pe fond cauza, dând o sentinta, în mod abuziv si interpretând în mod gresit Legea nr.554/2004.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor art.3041 Cod procedura civila, Curtea apreciaza ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Prin actiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Ialomita sub nr.2758/98/2008, reclamantul a solicitat, în baza Legii nr.554/2004, sa constate si sa se pronunte asupra nulitatii Dispozitiei nr.388/02.02.2006 emisa de Primaria Municipiului Fetesti, deoarece a fost data cu încalcarea prevederilor Legii nr.10/2001, HG nr.498/2003 si Legea nr.247/2005.
Prin actiunea înregistrata pe rolul aceleiasi instante sub nr.2759/98/2008, reclamantul a solicitat obligarea pârâtilor ca în locul Dispozitiei nr.388/02.02.2006 emisa în baza Legii nr.10/2001 sa emita o alta dispozitie legala în conformitate cu prevederile Legii 10/2001.
Cele doua cauze au fost conexate la termenul de judecata din 16.10.2008.
Se constata, asadar, ca obiectul celor doua actiunii conexe se refera la contestarea Dispozitiei nr.388/02.02.2006 emisa de Primaria Municipiului Fetesti în conformitate cu dispozitiile Legii nr.10/2001, prin care s-a respins cererea reclamantului de restituire în natura a unui teren din Municipiul Fetesti, pronuntându-se acordarea masurilor reparatorii prin echivalent.
Potrivit art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de restituire în natura poate fi atacata de persoana care se pretinde îndreptatita la sectia civila a tribunalului în a carui circumscriptie se afla sediul unitatii detinatoare sau, dupa caz, al entitatii învestite cu solutionarea notificarii, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cele doua actiuni au fost înregistrate la sectia civila a acestui tribunal, dar au fost solutionate ca litigii de contencios administrativ, avându-se în vedere temeiul de drept invocat de reclamant, respectiv Legea nr.554/2004.
Solutionând litigiul în temeiul unei exceptii, reglementata de Legea nr.554/2004 care nu este aplicabila în cauza, instanta de fond a solutionat procesul fara a intra în cercetarea fondului, astfel ca în temeiul dispozitiilor art.312 alin.1 si 5 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul, va casa sentinta si va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta, rejudecarea urmând sa fie facuta de un complet din cadrul Sectiei civile care solutioneaza litigii civile si nu litigii de contencios administrativ, complet specializat pentru cauze civile, stabilit în conformitate cu dispozitiile art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004.
1
